Halim al III-lea

Maiestuos şi sacru, Eu sunt Halim al III-lea,
Domnitorul domnitorilor.
În mâinile mele albe
Începe dimineaţa poporului meu.

De fiecare dată când respir,
Răsuflarea-mi caldă ajunge la neştiute fecioare;
În continuitatea mea se dezvăluie
Parfumul timpului.

Măsura lumii
Atârnă de încuviinţarea mea.
În pacea trupului meu
Castelele-şi află propria pace.

Am eliberat poezia, ştiinţele şi izbânda
În siajul marilor vulturi.
Lăsaţi, pe mări şi pe câmpuri,
Generaţiile să se bucure.

Cerurile-întunecate sau albastre
Există pentru a încorona capul meu,
Pentru sângele meu nesfârşit
Dragostea-i o paralelă nesfârşită.

poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Când un poet
Moare
Dumnezeu
Simte primul.

poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere de cap

Numim asta durere de cap –
Bătăile de aripi
Ale unei păsări moarte
Lovind în fruntea noastră

poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pământului

Am separat continente şi-am divizat ţări:
Văzând de ce eram în stare, plopii tremurau îngroziţi.
Deşi pământul se desfăcea-n sărbători aurii
Acolo unde mâinile noastre erau unite prin pâine şi sare:
Noi şi fraţii noştri n-am reuşit să ne-înţelegem.

Nopţile ne făceau să fim unul şi-acelaşi până-n zori,
Plutind peste paturile noastre.
Acolo eram noi, mai nătângi decât broaştele.
In vreme ce frunzele de pe lac ne vorbeau de unitatea timpului,
Tu trăiai deoparte şi eu trăiam deoparte.

Ce fel de magie-întunecată şi rea ne sugrumă soarta:
De veacuri oare gândirea noastră-i căzută-n somn de moarte?
Ce fel de mister e-acesta, alb, însă nu alb?
Ne iubim unii altora flecuşteţele şi mărgelele,
Dar nu iubim şi pământul celuilalt.

NB. Din Apărare împotriva nopţii

poezie de Fazil Husnu Daglarca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul recunoaşterii reciproce a partenerului de viaţă, se produce o modificare în esenţa fiinţei. Nu mai trăieşti doar pentru propria ta pace şi fericire. Propria ta pace şi fericire se extind, pentru a include pacea şi fericirea partenerului.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu începe cu propria sa gândire. Fiecare găseşte în vremea sa o anumită stare de fapt a cunoaşterii şi a punerii problemelor... El preia conţinutul marilor probleme din stadiul istoric în care acestea se află.

citat din N. Hartmann
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem (Spiritului îi place să se-îmbrace)

Spiritului
îi place să se-îmbrace-astfel:
zece degete la mâini,
zece degete la picioare,

umeri şi toate celelalte;
noaptea
în tufe negre,
dimineaţa

în tufele-albastre
ale lumii.
El poate pluti, desigur,
dar mai degrabă

sondează materia brută.
Aerian şi fără formă
are nevoie
de metafora unui corp,

de lăută şi de dorinţă,
de fluidele oceanului;
are nevoie de lumea trupului,
de instinct

şi de imaginaţie
şi de îmbrăţişarea-întunecată a timpului,
de dezmierdare
şi de atingere

pentru a fi înţeles,
pentru a fi mai mult decât lumina pură
care arde
acolo unde nu se află nimeni - -

aşa că intră în noi - -
dimineaţa
străluceşte sub mângâierea animalului
ca o scăpăre-a fulgerului,

iar noaptea
iluminează adâncile şi fantasticile
imersiuni ale trupului nostru
asemeni unei stele.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea de sus

Singura lor vină
era că luptau pentru pace
o pace cosmică
de aceea erau apostrofaţi
de cei belicoşi
între timp
ei au străbătut planeta
în straie de iubire
fiecare ţinut mot-a-mot
s-au suit cu toţii
pe acoperişul lumii
să ceară ajutor
de la stele
în final pacea
va putea fi făurită
cu majuscule ad litteram
numai cu sacrificii
şi în alianţă cu îngerii.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maia de noapte albă

Sunt fiecare cuvânt
ce începe
şi se nemărgineşte
cu mine.

Surprinzător, noaptea,
la lumina metaforelor,
formalizata scriitură
dumică nominative
desluşind vremelnicia.

Ca şi cum am regla conturi
socotim spuse şi nespuse.
Balanţa părtăluitoarea
îmi descumpăneşte orbita
evidentelor trăiri.

Respir uşurată
pe-acorduri de inspiraţie.
Fiecare cuvânt
începe şi se statorniceşte
cu suntem.

Lepăd în voia braţelor tale
bulversata-mi ortografie.
Motiv pentru care,
c-o migrenă de stele şi zâmbete,
arunc toate frazele-n aer.

Eşti maiaua ideilor
din cuvântarul degetelor mele.
Sunt fiecare cuvânt
ce începe şi se desăvârşeşte
cu noi.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru asta sunt făcuţi prietenii. Să se bucure de izbânda altuia.

Luis Sepulveda în Bătrânul care citea romane de dragoste (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecie

În odăiţa îngustă a trupului
Mama numără inelele
Copacului.
Cu laţul privirii
Prinde curioşii
Care urcă
Sau coboară.

Eu sunt prins
În nodul de susţinere,
Acolo, unde sângele
Îşi murmură
Continuitatea.

În odăiţa încreţită a trupului
Sudoarea mamei
Macină vecia.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac ciudat

fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebaţi de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul care a ras de noi

Ştia de fiecare dată cum întinde mâna să mângâie
Aerul de dimineaţă,
Destul de grăbit spre o altă zi
Cu umerii mereu lăsaţi deoparte,
Pesemne se întreabă de ce fiecare clipă are dansul ei
Nu ştie să caute răspunsuri potrivite pentru bătrâneţe
Dar salută politicos fiecare femeie,
Trece în revistă iubiri ambulante
Unora le-a amputat dreptul la memorie
Ce mai putea să le zică
Decât ca e prea târziu pentru o palmă dată,
Trece grăbit trotuarul
Harap Alb în blugi,
De teamă să nu-l părăsească umbra
Îşi face socotelile la un copac

…deasupra lui crengile îşi atârnă sfioase
râsul.

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliu odihnindu-se

Stau, cu ochii închişi, în vârful copacului;
Indiferent. Între capul meu arcuit şi ghearele încovoiate
Nu se află nici o iluzie amăgitoare;
În somn mă antrenez pentru a ucide perfect - pentru hrană.

Privilegiul copacilor înalţi!
Flotabilitatea oferită de aer şi razele soarelui
Sunt atuurile mele;
Pământul se întoarce cu faţa în sus pentru a fi inspectat de mine.

Ghearele-mi sunt încleştate pe coaja groasă.
A fost nevoie de întreaga Creaţie
Pentru a produce ceea ce sunt şi pe fiecare din penele mele;
Acum ţin Creaţia la picioare

Sau zbor cu ea prin aer – şi o răsucesc cum vreau.
Ucid unde doresc, pentru că toate îmi aparţin.
Corpul meu este lipsit de sofisticării;
Manierele mele se referă la ruperea gâturilor –

Repartiţia morţii.
Direcţia zborului meu trece direct
Prin oasele celor vii.
Nu am nevoie de argumente pentru a-mi atesta drepturile:

Soarele se află în spatele meu.
Nimic nu s-a schimbat de când am apărut.
Ochii mei nu admit nici o schimbare.
Am de gând să păstrez lucrurile aşa cum sunt.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te că ne desparte prea mare distanţă; ceea ce pot stabili eu azi poate fi mâine distrus. Primele mele îndatoriri sunt pentru Franţa, nu pot face să curgă sângele francez pentru o cauză străină intereselor sale şi nici să-mi înarmez poporul ca să alerg în ajutorul vostru de fiecare dată când va fi necesar.

Napoleon Bonaparte în conversaţie cu Maria Walewska
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Ţi-am privit frumuseţea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Şi s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spaţiu şi a atins infinitul...

Ţi-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a fiinţei mele
A consimţit refluxul visării
Şi a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!

Ţi-am privit frumuseţea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Şi te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie

Te uiţi la mâinile mele
sunt slabe - zici - precum florile

te uiţi la gura mea
prea mică pentru a spune: lume

- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei
să bem vânt
şi să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor linişteşte

în mine există o flacără care gândeşte
şi vânt pentru incendii şi pânze

nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer
capul prietenului

repet un vers pe care aş vrea
să-l traduc în sanscrită
pe piramidă

când vor seca izvoarele stelelor
noi vom lumina prin noapte

vom mişca atmosfera
când va împietri vântul.

poezie clasică de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai accepta standardele şi dorinţele altora pentru tine. Nimeni nu ştie mai bine decât tine ce te face fericit. Simte-te liber să îţi doreşti fericirea. Dacă simţi că te-ai sacrificat, că ai făcut compromisuri pentru ceva, să ştii că o să "scoţi ochii" celui care te-a pus să te sacrifici şi o să apară conflicte, mai devreme sau mai târziu. De fiecare dată când vrei să faci pe plac altora în detrimentul tău, îţi scade cu puţin stima de sine şi puterea interioară. De fiecare dată când tinzi spre standardele puse de alţii în viaţa ta, îţi scade respectul de sine pentru că tu consideri că standardele tale nu sunt importante, ci doar ale altora. Află în ce crezi tu cu adevărat, ce este important pentru tine, ce te face pe tine fericit şi începe să îţi creezi propriile standarde.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea este vibraţia dragostei în sufletul oamenilor, această dragoste ce poate să se amplifice printr-un exerciţiu susţinut. Pacea este calea înţelegerii, a încrederii, calea unei prietenii sincere între popoare, este condiţia fericirii pe pământ. Viaţa poate să înflorească atunci când există o pace durabilă. Trebuie să luptăm pentru menţinerea păcii pe Planeta albastră, pentru a oferi tinerei generaţii şansa de a-şi trăi viaţa în plenitudinea tinereţii, de a-şi afirma personalitatea, de a-şi dărui întregul lor potenţial fizic şi intelectual pentru progresul umanităţii, pentru bunăstarea societăţii. Pentru orice stare conflictuală trebuie găsite una sau mai multe soluţii pacifiste şi de fiecare dată când există, trebuie folosită calea tratativelor, pentru a le rezolva. Pacea favorizează dezvoltarea armonioasă a tinerei generaţii, cea care poate să găsească o cale eficace a unei comunicări favorabile între oameni. Idealul păcii este viaţa prosperă, căci astfel banii nu mai sunt dirijaţi pentru a produce moarte, distrugere, mizerie, ci pentru a face să înflorească floarea vieţii. Pacea oferă energia creatoare care poate construi o lume, pacea aduce fericirea, acea fericire care vine să îmbogăţească viaţa noastră, această fericire atât de dorită pe pământ. Pacea este şansa unei munci care poate înnobila omul, care determină progresul tehnic şi cultural. Pacea este înţelegerea, armonia dintre oameni, viaţă fericită pe pământ, fără atrocităţile războiului.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţi sau măscărici

de ce scriem poezia
din călimara inimii
să simţim că lumea
nu e aşa
e frumoasă în fiecare....

dar tu ce-l ce-o scrii
doar pentru a amăgi
şi plăceri efemere a primi
oare, poet te poţi numi

când ştii că poezia
nu ucide o floare
un fluture
sau o boare
sau o minune
ce nu are preţ
şi nu e întrecută
în frumusete
născută între doi
zborul să te înveţe
Iubirea

şi asa să mă lăsaţi
măscărici cu ale voastre
"poveţe" şi teorii despre
iubire
când voi vindeţi lumii
amăgire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoile trupului sunt măsura a ceea ce fiecare trebuie să aibă, aşa cum piciorul este măsura încălţămintei.

citat celebru din Epictet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!