Amnezii
uitasem primăvara vine dupa iarnă
cuvântul după gând, gândul fecund după un altul,
cu gleznele jumate în zăpadă, jumătate dezgolite-n ierburi
mai caut aripi să m-ajute să încerc măcar jumate saltul
uitasem anotimpul în care m-am născut
părea să fie o sărbătoare de-nviere
a trupului fragil surpat sub pleoapa de pământ
privind cum iarba încolțind viața primăverii înapoi și-o cere
poezie de Valeriu Marius Ciungan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Sisif pe casa scarilor" de Valeriu Marius Ciungan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Părerea părerii
Uitasem că pe cer sunt stele
De atâtea nopți cu nor și ceață,
Uitasem că trăiesc o viață
De-atâția ani de zile grele.
Uitasem Luna cum răsare
De-atâtea nopți întunecate,
De-atâta spus că nu se poate
Uitasem să mai pot se pare.
Că m-am uitat în ochi la tine
Și m-am trezit ca dintr-un vis;
Mai luat în brațe și mi-ai zis:
Te strâng de pe cărări străine.
Iubirea mea risipitoare;
Pe care, cât ai căutat...
Ți s-a părut că m-ai uitat,
Ți s-a părut că ți se pare!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ultima iarnă
În ultima iarnă
În care ți-am rostit numele,
Am rostogolit timpul
Să-mi treacă de dor,
Să-mi aducă lumină nouă
După furtuni de zăpadă,
Îngemănând într-o ultimă oră
Pământ și cer după curcubeu.
Am răsturnat pașii nehotărâți
Din cercul de foc al gândurilor mele,
Și m-am îndemnat să luminez eu
Zborul neprefăcut al dorinței,
Sărutul născut în întuneric
Și timpul care își reglează scurgerea,
Știind că tot ce trebuie
Să se împlinească, se va împlini
După ultima iarnă...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitasem...
Mă cheamă nebunia unei povești candide
Și-am vrut cu tot al meu să-i dau crezare,
Îndrăgostită tot mai mult de-a sa culoare
Uitasem convenționalul gândirilor rigide.
Pluteam parcă pe ape și pe vânt...
Eram o pasăre zburând spre măreții,
Uitasem despre păsări ființe-n pribegii
Uitasem despre Carte și al său Cuvânt.
Mă arunca în valuri o mare de iubire,
Ce mult mă amăgise că pot și eu zbura!
O dragoste intensă mi-a lăsat arsura
În rana nevăzută, săpând-o în simțire.
Fost joc cumplit jucat fără rezervă,
Așa se cheamă când ești îndrăgostită...
Uitasem a-mi lua masca în chip de nesimțită
Și m-am lansat în zbor cu prea multă vervă.
Minute astăzi vin așa ușor pe mine
Și mă încântă cu dansul lor de-alin!...
Valul mă trezise din zborul meu marin,
Iar dragostea uitasem... să-nvețe să suspine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Uitasem să respir
Când am început să scriu radioul era pornit.
Aveam mai multe idei decât în toate ultimele cinci zile la un loc.
După câteva ciocănituri în tastatură
S-a auzit un cântec din tinerețea mea.
Degetele s-au oprit brusc,
Ca și cum melodia și cuvintele m-ar fi împietrit.
Timpul stătea nemișcat.
Nu, se mișca în revers.
Nu-mi amintesc altceva.
Când s-a sfârșit, m-am ridicat cu un nod în gât.
Uitasem să respir
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La bar
"La striptease mă aclamă-ntreaga sală
Deși în aparență-i dezbinată:
Cei optimiști mă văd jumate goală,
Cei pesimiști, jumate îmbrăcată."
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Pesimist versus optimist (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătate
Jumătate ești înger și demon jumate,
În stânga ți-e dorul, pe buze-i minciuna
O zi-mi ești pereche și-o alta departe
Nu crede când spun că îmi este totuna!
În jumătate de suflet îți cresc ghiocei,
Iar în cealaltă, e toamnă, cad frunze
Jumătate din mine zâmbește la ei,
Partea rămasă-i cu lacrimi pe buze...
Mă iubești, m-alungi ce-adunare ciudată!
Căci după egal eu rămân cu-ntrebări...
De ce nu-i iubire inima-ți toată
Și o poartă pe-a mea pe atâtea cărări?
Jumătate din mine te-adoră orbește,
Jumătate se-ascunde de-ai tăi ochi felini
Și-n timp ce răbdarea încet mă golește,
Tu-mi umpli iar patul cu petale de crini...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
- rețetă
- Bilet prescris cu doctorii
În scop uman, de sănătate;
Jumate nu le vom găsi,
Jumate nu sunt compensate.
Rețeta
definiție epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua de dimineață
Dimineața îmi adulmec,
După glasul tău din vis,
Perna mută și alunec
Înapoi, în paradis.
Dimineața somnu-i dulce,
Lasă-mă să-l gust să pot,
După care mă voi duce
Să te caut peste tot.
După gust, după miros,
După glasu-ți somnoros.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Advocatus diaboli
presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul
bunica torcea lâna mieilor
îndoiți cu apă grea
se așeza în genunchi
și din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă
acum cincizeci de ani
secolul își făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă
dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical
așa cum buldozerele
taie fin
pădurile
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurii de iarnă
Îmi rezonează-n gând lumini celeste
Ce îmi inspiră un poem duios,
E iarnă și mă simt ca'ntr-o poveste,
Cu suflet mai ușor, mai generos;
Aștept Crăciunul cu înfiorare,
Mereu adorm în gând c-un brad frumos,
Visez că merg cu steaua pe-o cărare
Vestind voios că s-a născut Cristos;
E minunată-această sărbătoare,
Ea ne transformă-n legendarii magi
Ce vin cu daruri, ca la o chemare,
Și bucuroși le-nchină celor dragi.
Când neaua cu argint ne poleiește
Suntem mai buni, cu gândul mai curat,
Ne-nviorăm cu toții sufletește,
Suntem copii porniți la colindat.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurii de iarnă
Îmi rezonează-n gând lumini celeste
Ce îmi inspiră un poem duios,
E iarnă și mă simt ca-ntr-o poveste,
Cu suflet mai ușor, mai generos,
Aștept Crăciunul cu înfiorare,
Mereu adorm în gând c-un brad frumos,
Visez că merg cu steaua pe-o cărare
Vestind voios că s-a născut Cristos;
E minunată-acestă sărbătoare,
Ea ne transformă-n legendarii magi
Ce vin cu daruri ca la o chemare
Și bucuroși le-nchină celor dragi.
Când neaua cu argint ne poleiește
Suntem mai buni, cu gândul mai curat,
Ne-nviorăm cu toții sufletește,
Suntem copii porniți la colindat.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonia
E întuneric și rece
în celulă...
Umbra gratiilor îmi frînge trupul.
Lampa se sparse ieri
și lumina zace răvășită
printre cioburi...
Ecoul pașilor de înger
îmi mai vibrează în timpane.
Miroase a scrum.
Aripile... mi-au ars aripile...
Uitasem ca ieri
am încercat să evadez.
Uitasem de ce sunt aici...
De ieri sufăr de scleroză.
De astăzi îmi doresc aripi,
iar de mîine...
Am uitat că sufăr de scleroză!
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
întrebări fără răspuns
Un crin galben, altul alb, or fi frați sau intâmplare
Răsăriți intr-o grădină inundată cu mult soare?
Un om alb si altul negru despărțiți printr-o culoare
Semn divin pune amprenta.... de ce oare?
Suflet bun si suflet rău, nici nu sti in care zace
Gând malefic se imbracă si-n petale si in ace?
După noapte vine zi.... după ploaie vine soare,
După viață ce-o mai fi.... si rămân cu o-ntrebare?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genealogie
La început a fost țipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată
Care a născut Cioara
Țipând după Sânge
Coji resturi
După orice
Agitându-și nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.(Im)perfect
Fără tine m-am simțit perfect,
N-aveam niciun fel de remușcare,
În absența ta niciun defect
Nu se vede cât îl faci de mare.
Fără tine fericit am fost,
Sănătos la suflet și la trup,
Regăsindu-mi pe pământ un rost
Care să m-ajute să mă rup
De trecut, de tine, de nimic,
Pentru că nimic n-ai însemnat
Bun în viața mea, ba, vreau să zic,
Prea mult of și chin mi-ai cauzat...
Fără tine pot să fiu perfect,
După cum ți-am și mărturisit,
Mai adaug doar, să fiu corect,
Amănuntul că te-am păcălit.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (29 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haos
Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simțit cum se lungea perfid
Pe linia părului meu
Încercând să-mi alunece,
Lingușitor,
În ureche
Cuvinte știute,
Tocmai când uitasem să te aud...
Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simțit când își ascuțea ghearele
Pe albul obrajilor mei
Încercând să-mi sufle,
Subtil,
În nări
Un parfum cunoscut,
Tocmai când uitasem să te simt...
Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simțit când vărsa amintiri
Pe conturul buzelor mele
Încercând să-mi vândă,
Zâmbind,
Pe pleoape
O poveste uzată,
Tocmai când uitasem să te trăiesc...
Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simțit când își desena labirintul
Pe golul sufletului meu,
Încercând să-mi umple,
Neputincios,
Celulele
C-un vis plâns,
Tocmai când uitasem să te am...
Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simțit cum vâna semne
Pe dreptunghiul ochelarilor mei,
Încercând să ascundă,
Crud,
Din lumină
Cu umbre secătuite,
Tocmai când uitasem să te văd...
poezie de Gabriela Chișcari (30 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
După care vis să mă trezesc?
după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?
după visul în care
stelele par a fi
încercările creatorului
de a reda vederea
unui întuneric orb?
după visul în care
durerea palpită
ca un gând abandonat
în neant
iar eu încerc să-mi chem
gândul înapoi
pentru a învinge durerea
prin cuvânt?
după visul în care adevărata iubire
începe cu lacrimi vărsate
pe altarul singurătății?
după visul în care
săruturile tremură ca niște frunze
în bătaia vântului uitării
iar umbrele fug în toate direcțiile
de frica unei îmbrățișări?
după visul în care
unii oameni ridică statui
alții le dărâmă
dar prea puțini reușesc
să le readucă la viață?
după visul în care
apa de ploaie se rupe
la nașterea curcubeului
iar noi ne privim chipul
îmbătrânit în bălți?
după visul în care
te scufunzi în propria suferință
pentru a găsi o perlă născută
dintr-un fir de nimic
o poezie pe care nimeni
nu o mai poartă
ca amuletă de protecție
noroc și nemurire?
spune-mi tu, celălalt eu
al celeilalte lumi
pe care o port pe umerii
de Atlas al zădărniciei
după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Cântece
Mama zice din Scriptură:
Dacă doi prieteni ai,
Vrând să dai a ta avere
Unuia, cărui s-o dai?
Unul tace, altul cere;
Cest din urmă-i prefăcut
Dă-o dar cui n-a cerut!
Eu explic cuvântul mamei:
Mamă, eu te-am priceput!
Tu-mi ești dragă, tu și-o fată!
Tu-mi tot ceri să te sărut,
Ea nu-mi cere niciodată.
Și, după scriptura ta,
Ghici, pe cine-aș săruta?
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Iarnă. Anotimpul când primăvara este așteptată cu speranța renașterii, când vara este plecată să se răcorescă de prea multă arșiță care prin fulgii de zăpadă râde de fericire, toamna doarme prin samânța noastră, iar regina iarnă, cea care depune coroană dalbă celui ce se naște!
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflex 76
Purtăm în noi destule amintiri
Din caruselul fostelor iubiri,
Să nu ne fie dureros de rău
În viața mea, cu adevărul tău,
În carnea ta, cu gărgăunii mei -
Și, iată-ne căzuți, ca niște zei,
Din cerul poeziei pe pământ,
Să ne schimbăm cuvântul după vânt,
Să ne purtăm iubirea după căi
Care, oricum, nu-ncap în ochii tăi,
Care, oricum, nu trec prin gândul meu,
Dar... se întorc la cineva mereu.
poezie celebră de George Țărnea din Cartea Claudiană (110 poeme reflexive)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!