Uitasem...

Mă cheamă nebunia unei poveşti candide
Şi-am vrut cu tot al meu să-i dau crezare,
Îndrăgostită tot mai mult de-a sa culoare
Uitasem convenţionalul gândirilor rigide.

Pluteam parcă pe ape şi pe vânt...
Eram o pasăre zburând spre măreţii,
Uitasem despre păsări – fiinţe-n pribegii –
Uitasem despre Carte şi al său Cuvânt.

Mă arunca în valuri o mare de iubire,
Ce mult mă amăgise că pot şi eu zbura!
O dragoste intensă mi-a lăsat arsura
În rana nevăzută, săpând-o în simţire.

Fost joc cumplit jucat fără rezervă,
Aşa se cheamă când eşti îndrăgostită...
Uitasem a-mi lua masca în chip de nesimţită
Şi m-am lansat în zbor cu prea multă vervă.

Minute astăzi vin aşa uşor pe mine
Şi mă încântă cu dansul lor de-alin!...
Valul mă trezise din zborul meu marin,
Iar dragostea uitasem... să-nveţe să suspine.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părerea părerii

Uitasem că pe cer sunt stele
De atâtea nopţi cu nor şi ceaţă,
Uitasem că trăiesc o viaţă
De-atâţia ani de zile grele.

Uitasem Luna cum răsare
De-atâtea nopţi întunecate,
De-atâta spus că nu se poate
Uitasem să mai pot se pare.

Că m-am uitat în ochi la tine
Şi m-am trezit ca dintr-un vis;
Mai luat în braţe şi mi-ai zis:
Te strâng de pe cărări străine.

Iubirea mea risipitoare;
Pe care, cât ai căutat...
Ţi s-a părut că m-ai uitat,
Ţi s-a părut că ţi se pare!

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire divină

Trecea un dor pe lângă mine şi l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca şi oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când mă ţineai de mână,
Şi mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.

Nu mă înţelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam poveşti astrale, ce-au fost de nepătruns.

Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera mă chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Şi m-ai învăluit cu vorbe... şi eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simţeam cum a scăzut.

Aşa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste să mor...
Şi s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depăşita soartă... un alt final mi-a dat.

A ne iubi cu frenezie, cu dragostea dintâi...
Mereu aşa am vrut să fie... cu mine să rămâi!
Povestea nu s-a încheiat, deşi cunosc ce vine...
Căci tu nu ştii, nu ai aflat... despre iubiri divine.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit cum se lungea perfid
Pe linia părului meu
Încercând să-mi alunece,
Linguşitor,
În ureche
Cuvinte ştiute,
Tocmai când uitasem să te aud...

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit când îşi ascuţea ghearele
Pe albul obrajilor mei
Încercând să-mi sufle,
Subtil,
În nări
Un parfum cunoscut,
Tocmai când uitasem să te simt...

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit când vărsa amintiri
Pe conturul buzelor mele
Încercând să-mi vândă,
Zâmbind,
Pe pleoape
O poveste uzată,
Tocmai când uitasem să te trăiesc...

Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simţit când îşi desena labirintul
Pe golul sufletului meu,
Încercând să-mi umple,
Neputincios,
Celulele
C-un vis plâns,
Tocmai când uitasem să te am...

Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simţit cum vâna semne
Pe dreptunghiul ochelarilor mei,
Încercând să ascundă,
Crud,
Din lumină
Cu umbre secătuite,
Tocmai când uitasem să te văd...

poezie de Gabriela Chişcari (30 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitasem să respir

Când am început să scriu radioul era pornit.
Aveam mai multe idei decât în toate ultimele cinci zile la un loc.
După câteva ciocănituri în tastatură
S-a auzit un cântec din tinereţea mea.
Degetele s-au oprit brusc,
Ca şi cum melodia şi cuvintele m-ar fi împietrit.
Timpul stătea nemişcat.
Nu, se mişca în revers.
Nu-mi amintesc altceva.
Când s-a sfârşit, m-am ridicat cu un nod în gât.
Uitasem să respir

poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia

E întuneric şi rece
în celulă...
Umbra gratiilor îmi frînge trupul.
Lampa se sparse ieri
şi lumina zace răvăşită
printre cioburi...
Ecoul paşilor de înger
îmi mai vibrează în timpane.
Miroase a scrum.
Aripile... mi-au ars aripile...
Uitasem ca ieri
am încercat să evadez.
Uitasem de ce sunt aici...
De ieri sufăr de scleroză.
De astăzi îmi doresc aripi,
iar de mîine...
Am uitat că sufăr de scleroză!

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezii

uitasem primăvara vine dupa iarnă
cuvântul după gând, gândul fecund după un altul,
cu gleznele jumate în zăpadă, jumătate dezgolite-n ierburi
mai caut aripi să m-ajute să încerc măcar jumate saltul

uitasem anotimpul în care m-am născut
părea să fie o sărbătoare de-nviere
a trupului fragil surpat sub pleoapa de pământ
privind cum iarba încolţind viaţa primăverii înapoi şi-o cere

poezie de Valeriu Marius Ciungan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult prea îndrăgostită...

Au fost şi vremuri când fredonam iubirea...
Au fost şi clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărţirea
Unei iubiri la care tot speram.

Au fost şi timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Şi m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!

Au fost momente când te uram în şoaptă,
Când mă uitai în colţ şi te plimbai,
Prin colţuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!

Au fost şi ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Şi-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi eşti, ce-ţi sunt... într-un orar.

Şi la final, din ecuaţie reiese,
Că nimeni şi nimic nu poate şti...
Ce lucruri sunt cernute şi alese
Ce le-ntregeşte, sau a le risipi.

Mult prea uimită şi aşteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranţe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Şi inima străpunsă doar de gloanţe...

Vor fi şi vremuri când voi cânta iubirea...
Şi va veni şi ceasul să zâmbesc!
Sunt ce am fost şi nu mă pierd cu firea,
Eu ştiu numai să strălucesc!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia

Când mi-ai jurat pe veci iubire,
Ai fost cu-ncredere-ascultată...
Uitasem că-ntr-o minte scurtă
Şi veşnicia e scurtată.

epigramă de Emil Gârleanu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest episod pe care-l uitasem mi l-a reamintit amicul meu Stan Popescu după primul scrutin al alegerii de la Ploeşti, văzându-mă că am prea multe iluziuni despre rezultatul balotajului.

finalul de la Istoria se repetă de Ion Luca Caragiale (1897)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen Ionescu - că-i uitasem hramul -, ajuns anticomunist la vârsta pensionării, când alţii se ocupă de grădinărit, băsneşte şi el despre libertate, drepturile omului, căluşe imaginare şi o ţine pe coarda asta razachie.

Dan Ciachir în revista "Săptămâna" (13 iulie 1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împresurat de-activităţi ce nu pot aştepta, uitasem că ar trebui să mai şi mor.

citat din Tadeusz Rozewicz
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea faţă de animale, va spune întotdeauna poveşti despre inima ta, caracterul şi sufletul tău... şi asta pentru că în cea mai mare parte, este vorba despre o dragoste necondiţionată (pe care o oferi).

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire din iubire (Şi tot ce-am vrut a fost...)

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în braţe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfinţit.

Şi tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit şi am căzut oftând.

Şi tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubeşti... să simţi şi să-ţi doreşti,
Să urci în dragoste munţii şi coline,
Să fii ce-am vrut şi să mă împlineşti.

Uitând de dăruire şi splendoare,
Tu ai uitat să mă iubeşti... încet...
Ai ignorat şi inima ce moare,
Şi ruga lăcrimându-mi în verset.

Nu tot ce simţi te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simţi!
Priveşte-n tine înspre regăsire,
Iubeşte prin fapte să alinţi...

Şi tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământeşti,
Şi-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce eşti!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără oprire...!

Când sufletul îţi plânge, bag de seamă,
Că nimeni şi nimic nu-ţi este bun...
Trăieşti anxietate şi în teamă
Şi pe alocuri te crezi chiar şi nebun...!

Când zâmbetul nu se mai naşte pe-a ta faţă...
În inimă ai cioburi şi eşti frânt!
Iar viaţa ta, subţire ca o aţă,
Simţi că este ca o frunză-n vânt...

Şi în final, totul e despre iubire...
Nu te numeşti om de nu iubeşti!
Rămâi praf, nisip şi amintire
De nu ai depăşit ceea ce eşti!

Şi sunt îndrăgostită şi mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...

Aş vrea să fiu iubită cât iubesc...!
Aşa eu definesc o fericire,
Pe care tot visez s-o întâlnesc...
Şi doar aşa e viaţă cu împlinire!...

Şi sunt evoluată întru toate...!
Şi mult crescută în toleranţă şi iubire,
Aş vrea să vezi şi tu asta, poate...
Şi-atunci mă vei iubi fără oprire...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a spus povestea vieţii lui. Când m-am trezit, o uitasem complet. Nu-mi aminteam decât că era frumoasă, frumoasă şi complicată, aşa cum sunt poveştile fiinţelor care schimbă cu ceva lumea prin care trec.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (se pregăteşte să plece): A, aproape că uitasem. M-am gândit că ar trebui esă ai asta. E primul nostruordin de restricţie. Uite ce semnătură tremurată aveai. Erai aşa de speriat!

replică din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta

Şi? Şi?
Striga îngerul îndrăcit!
Eu uitasem finalul poveştii şi măturam aripi
duse de vânt
la descâlcit.
În beci damigenele făceau un nod de cravată.
Şi? Şi?
Hai spune!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre dragoste...

Nu spune NU atunci când taci,
Nu îmi vorbi fără cuvinte...
Arată-mi cât de mult mă placi,
Ţinându-te de jurăminte!!!...

Nu mai promite lucruri mari,
Nu mai vorbi despre iubire...
Când ochii tăi mint şi nu-s clari,
Când tu produci doar amăgire!

Nu îmi mai spune "Te iubesc"...
Cuvinte ce nu înţelegi,
Cândva, poate îţi povestesc
Că dragostea nu are legi!

Nu mă privi zâmbindu-mi fals,
Atunci când ştii că te doresc...
Numai în doi se face vals,
Şi când cei doi se împletesc...

Dragostea nu este cuvânt,
Ce-l spui când ai de câştigat...!
Este un prea scump legământ,
Pe care însă, l-ai uitat...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume şi nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveşmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Şi a curs un timp pân' am ajuns la dar
Şi-am înţeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Şi ispăşit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am ştiut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieţi jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Şi trupul îmi vorbeşte când vocea n-are glas...
Fost-am peste viaţă de nunţi şi de morminte
Şi-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

Alerg spre sentimente şi ele mă doboară...
Sunt eu inveterată, sau ele prea haine,
Mă lasă fără haine şi-apoi îmi râd şi zboară...
Şi-am înţeles atunci, că nu-s decât decât ruine.

Chemat să îmi aducă o apă rece, grea
Duhul meu se-ntoarse rănit de omenesc...
Şi iar înţelesesem că n-am fost decât rea,
Tocmai pe el uitasem să hrănesc.

Durerea naşte vină, dar vina este Viaţă
Numai aşa te-apropii de Adevăr...
Ucide-ţi mândria trufaşă şi semeaţă
Şi vei gusta din al Vieţii măr.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf: Într-una din zile, adormisem la umbra mea; uitasem să mă mai trezesc.

Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!