Poetul
Copilul, ce cu-a sa privire
Scaldă realul în uimire,
Colorând cu rima-i albul,
Aurind cu slova-i, negrul.
Omul, ce încă i-au rămas
Aripi gânditoare ceas de ceas,
Zburând contra misterelor,
Dând senin pur, zorilor.
Datorul, cui-i dăruiește
Cheia porților celeste
Și-al lumilor îndrumător,
Spre focul viu, nemuritor.
Astrul, ce mereu lucește
Și-n obezi, el reușește
S-aprindă-n zări dorința
De-ași întrece neputința.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Credința
Omu-și scaldă-n infinit știința
Stropindu-și în zadar dorința
Cu sudori, din neputința
De-atinge cei doi sori:
Realul viitorului târziu
Ce surprinde-a minții cale
Cu-al său vis pur, auriu
Ori, coșmar vag, cenușiu.
Nevăzutul, ca o ființă rară
Pe tărâmuri nesfârșite-aleargă,
Definind umanul "a simți"
Făr-de care n-am mai fi.
Dar, chiar și cel ce nu cuvântă
Gângurind, ca prin miracol
Poate simți deja trăită
Clipa vie, mult dorită.
Viitorul, deci, devine
Realul viu, desăvârșit
Prin speranța roditoare
Din preștiinți doveditoare
Nevăzutul se preschiimbă,
Dând orbire ochilor,
Căci dovada evidentă
E deasupra ființelor.
Prin el, deci, omul viu trăiește
Căci, așa doar reușește
Să uneasc-a firii inimi
Cu Cel ce însuși Este.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Principiul zilei
Pe schelele prostiei,
Clădim azi, ceas de ceas...
De "focul" avuției,
Stricăm... ce-a mai rămas...
epigramă de Constantin Enescu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Om raționând
Căutat-au realul pur
În a altora crezare,
Voia de abstractizare
Mânați de eul cel mai dur.
Unii, în zăcutul lor
Gândit-au chiar firește
C-adevărul ce-i izbește
Nu-i decât al umbrelor.
Dar cum pot ei nega
Simțul ce-i străpunge,
Iubirea, scrisă-n sânge,
Nimic sacru n-ar vedea?!
Doar privind la sine
Omul, gândit-a miracol,
Mai clar, din veac în secol
Răpus de gândul "Cine?".
Omul viu și singuratic,
Și-n tăceri, el raționează
În Adevăr, si el crează
Realul clar și matematic.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ceas
Ceas cu cuc, atârnător
Ceas pendulă, de decor
Ceas cu limbi, deci vorbitor
Davai ceas, că te omor!
epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac, tic-tac
obosit
timpul s-a retras
acum, aici
nu bate niciun ceas
popas
la pas
pe lespedea rece
un an, un somn, un vis
rămas
un țărm, un val furios și o mare
timpul a tăcut
de mult
e mut
a mai trecut un veac
era o altă zi, alt ceas
tic-tac
doar cuvântul a rămas, esență pură a durerii
la ultimul ceas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul Mirabeau
Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Și dragostea noastră...
Eu știu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub brațele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Iubirea ca râul curge ușor
Și se petrece.
Înceată-i viața - val călător,
Nesecat e-al Speranței zbor.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Și dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Execuția
Te uiți din ceas
printr-un hublou de alge
corăbii pasc din puntea unui vas
iar ora se prelinge pe catarge
și ne-a rămas nimicul de rămas...
În ceas te uit
și-n buzunare fine
printre chibrituri, fulgi și scoarță de sărut
întinsă între coaste-mi stai pe șine
și ceasul trece roată
peste roată
și-ai tăcut!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergând
Pășesc agale, gânditor,
Apăs cu-a mea ființă
Pământul greu al urmelor.
Simțesc cum vântul mă-nfășoară
Făr-de vină și cusur
În a haosului aspră sfoară.
Dar eu țin cu al meu vis
De realul crez,
Alergând în câmp deschis.
Văd lumea stinsă cum se zvârcolește,
În lanțul neînțeles,
Cercând a elibera, pe cine gândește.
Și mă trezesc, cândva uimit,
Din gândul meu,
Mergând... fără sfârșit.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce se uită la ceas
Clipe goale, clipe reci
Trec din timpul meu în veci,
Fără tine viața mea
Clipă veșnică și grea.
M-ai făcut nemuritor
Doar la suflet și la dor
Și cu trupul m-ai lăsat
La vreme și la păcat.
Fără tine, vreau să zic
Dacă nu mai am nimic,
Am făcut ce mi-a rămas:
De-asta mă tot uit la ceas.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste
Sunt îmbătat de farmec și fior,
De tine, neîntrerupt, ca azi, mi-e dor,
Iar dragostea cea din târziul ceas,
În inimă și-n suflet mi-a rămas.
Alunecând din visul meu senin,
Venită ești cu soare și destin,
Să dai vieții un sens și-un infinit
Și-un ideal în lume de-mplinit.
Pe-altarul dragostei nemuritor
Ai presărat nemărginiri și dor
Și patimi, și visare, și dorinți,
Sălășluind în rugile fierbinți.
Neîntrerupt în mine te păstrez
Tu, care ești și dragoste și crez.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fac un pas ...
Mai fac un pas spre porți desferecate,
Rotesc în gând robitele tăceri,
Ce-și strigă dreptul sfânt la grațieri,
Tânjind după un ceas de libertate.
Mai fac un pas spre zări de idealuri
Încerc să 'naintez fără popas
Și-n biata vlagă care mi-a rămas,
Pun toată truda, să ating noi maluri.
Mai fac un pas spre-a cerului răsfrângeri,
Să-nchin cu zeii nesperat pocal,
Ca vasul sacru-al Sfântului Graal,
Cu răni de Crist și stropii lor de frângeri.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim tăcut
Și-mbătrânim, îmbătrânim tăcut,
Sperând că o vom lua de la-nceput,
Cu fiecare ceas îmbătrânim
Și ca un jar în zări ne risipim.
Îmbătrânim cu fiecare ceas
Pe care, să-l trăim, ne-a mai rămas.
Pe cerul nostru nu mai sunt cocori,
Doar noi zburăm cu gândul uneori.
Dar a fi prunc în suflet e un țel
Un punct lucind pe-al vieții carusel.
Chiar dacă-n timpuri ne vom risipi
Pruncul din noi, etern va străluci.
Clepsidra un hotar de veșnicii
În alte timpuri, iar ne va uni.
Vom fi copii?! Vom fi bătrâni mereu?!
Răspunsu-l știe numai Dumnezeu.
Ni se deschide-n ceruri un alt drum
Și-mbătrânim, îmbătrânim de-acum.
Cuminți pornim spre alte veșnicii
Peste un an, o lună, poate-o zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără odihnă
Prin nea, prin ceață,
Cu vântu-n față,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!
Chinuri mai lesne
Aș suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi unește,
Ce turburare
Nu zămislește!
Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieții altar,
N-ai pace, nu
Dragoste, tu!
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
La vârta a treia
Cu o speranță am rămas
Ajuns, acuma, la liman
Și-aș vrea ca cel din urmă ceas
Să fie... ceas elvețian!
epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore: Am inventat un ceas deșteptător! Un ceas care sună întruna.
Samson (cuprins de un entuziasm neașteptat): Nemaipomenit! Vorba poetului: Mereu îl vom întoarce, el va suna mereu!
Arbore: Nu trebuie întors. Are baterie. Sună 24 de ore din 24. Cu el vom putea menține conștiința națională pururi trează! (Pauză.) De fapt, nu sună! Behăie! E primul ceas mioritic, adaptat la exigența tradiției...
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?
Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?
Viața-i scurtă, ziua-i lungă.
Alt loc vrea inima, tot altul
Nu știu de vrea mereu înaltul;
Departe însă ar pleca,
S-ar rupe chiar din sinea sa.
La pieptul drag de cade-n zbor,
Gasește-un cer odihnitor,
Vârtejul-viață-o zmulge-n larg
Și-un singur loc i-e pururi drag;
Orice-a pierdut, orice-a râvnit,
Tot înșelată-i la sfârșit.
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul
Nu-ți trece viața ce-a rămas,
Să plângi trecutul ceas cu ceas.
distih de George Budoi din Cugetări versificate (12 mai 2019)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Davai Ceas
Rău era cu "der, die, das",
Da-i mai rău cu "davai ceas".
De la Nistru pân' la Don,
Davai ceas, davai palton,
Davai ceas, davai moșie,
Harașo tovărășie.
poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Magia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, nu mă atacați cu un ceas! Un ceas nu poate fi decât prea încet sau prea rapid. Nu îmi pot ghida viața după un ceas!
citat celebru din Jane Austen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut
Te caut încă printre flori,
Prin colțul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine crește
Și-n piept, subit, îmi înflorește
Un țipăt tainic de cocor.
E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorința
Și-n ochi îmi scrie neputința
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubește-mă din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Și fă-mi din clipe giuvaiere,
Să simt iubirea-n orice pas.
Am alungat al nopții cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Și ploaia-nalță-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primește-mă în brațe iar
Și dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n brațele mirării,
Să-ți simt iubirea ca pe-un dar.
Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se țes doar mări...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!