Mergând
Pășesc agale, gânditor,
Apăs cu-a mea ființă
Pământul greu al urmelor.
Simțesc cum vântul mă-nfășoară
Făr-de vină și cusur
În a haosului aspră sfoară.
Dar eu țin cu al meu vis
De realul crez,
Alergând în câmp deschis.
Văd lumea stinsă cum se zvârcolește,
În lanțul neînțeles,
Cercând a elibera, pe cine gândește.
Și mă trezesc, cândva uimit,
Din gândul meu,
Mergând... fără sfârșit.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihail Romanov. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.