un mic pescăruş –
sorele se răstoarnă
pe plaja cu scoici

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de verde -
valuri înălţându-se
spre plaja de nori.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa sufletelor noastre sunt faptele. Dacă ne clătinăm, ne putem risipi ca plaja sub mânia valului.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa sufletelor noastre sunt faptele. Dacă ne clătinăm, ne putem risipi ca plaja sub mânia valului...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea în rate

Iubirea în rate...
Umbrele iubirii îmi despletesc gândurile...
Carnea se împarte în felii de timp.
"In vino veritas!"
Secundele sunt atingerile florilor abia încolţite
(despărţire de îngeri...)
Lumina crestează sufletul,
Cristalizându-i tăcerile.
Săruturi de vraje trase la xerox
Multiplică fericirea.
Plaja odihneşte nuntă de alge...
Prohod de scoici desfăcute, poartă pe braţe
Verighetele timpului.
Cununia cu necunoscutul
Face să vibreze inima fiecărui îndrăgostit.
Iubirea ni se aduce în rate,
La pachet cu un surâs şi-un sărut,
Până ce amiaza luminii
Va desena veşnicia...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet de primăvară

Sorele, cu-a lui sticlire,
Printre frunze se ascunde,
Primăvara cu iubire
Şi lumină s-o inunde.

Ape limpezi, zumzet, pace,
Păsări în alai de nuntă,
Cânt de frunze strâns în arce,
Curcubeu ce ne încântă

Gândul, visul şi privirea
Toate-s zvon de primăvară
Ce străbate omenirea
De cu zori şi până-n seară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glaciatie

Iubirea in epoca noastra
Prezinta reflux.
Si a ramas numai o plaja glaciara
Unde scoicile, muribunde,
Sufera de tuberculoza,
Si pescarusii au guta.
Nisipul s-a ascuns,
Se-ncalzeste intre pietre
Si plaja insasi a migrat
Spre zone mai calde.
De ce?
Pentru ca m-am intors
Spre tine, iubit-o,
Sa-mi incalzesc inima
Si ai plecat trantind usa,
Asa de tare,
Ca s-au spart in mii de cioburi
Lacrimile mele
Acoperind plaja cu glaciatie
De scoici muribunde
Si de refluxul iubirii.

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

pescăruş în zbor -
în scoici freamătul mării
şi perle albe

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată

Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu,
O adiere să răzbată,
Căci plâng şi plâng... şi plâng mereu...

Cad anotimpuri de speranţă
Şi ploi de lacrimi peste noi...
Te-am aşteptat o-ntragă viaţă,
Dar azi suntem în suflet goi.

Azi lacrima uitată-n mână
Ascunde pagina tristeţii.
Mă tem de clipa de furtună
Ce-mi va fura lumina vieţii.

Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu.
E toamnă-n suflet. Lacrimi-frunze
Se strâng de-acum în pumnul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenciarul devenirii

În penitenciarul devenirii,
S-a-nchis tăcut fiinţa noastră, toată
Şi convergentă cu legile firii,
M-a înfiat întindere de piatră.

Ecoul este albatros rănit...
Se-nalţă peste plaja de lumină
Poartă de spaţiu-timp ne-am irosit,
Dar nu cunaştem a purta vreo vină.

Şi marea,-n ceruri, picură cu stele,
Pe plaja cărnii, literă de dor.
Suntem un vis. Trecutele însemne,
Ne-au sărutat pe frunţi de somn uşor.

Este durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri astăzi, biciuie tăcerea
Şi puritatea-ntinderii albastre
Prelung şi gav, înflămânzindu-mi vrerea?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plaja lacrimilor mele

Privesc pe cerul vieţii mele
Cum stelele se sting... Şi plâng...
E noaptea lor de suferinţă...
Poate şi-al vietii lor amurg.

Pe plaja lacrimilor mele -
- n nisipul gândurilor stranii
A răsărit precum o umbră
Şi-acum, când nu-şi mai ştie anii.

Pare că s-a-nfrăţit cu zarea
Şi-n zare veşnic rătăceşte,
Dar în adâncurile nopţii,
De-acuma, nu mai străluceşte...

De ce-a murit? De ce se moare?
Şi cu aperanţă se hrăneşte
Destinul. Trecerea spre mâine
De ce din trupuri îşi clădeşte.

Mormânt şi soclu? Nemurire
Visăm în orice clipă-a vieţii...
Dar cine să o aibă? Cine?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruş cu aripi frânte

Pescăruş cu aripi frânte
Ştiu durerea să-ţi asculte, oamenii?
Te doare clipa? Ţi s-a vindecat aripa?
Te-ai retras în munţi de stele,
Pescăruş al lumii mele?
Pescăruş cu aripi întinse spre plus infinit,
Ai luat din solitudinea lumii,
Ai sărutat natura pe frunte
Şi ai fugit...
Te-ai convertit libertăţii, eternului,
Ca un vultur pleşuv
Penetrând cerul
În sindromul şurub.
Peste trupul tău dur, ca stâncile goale
Rezistând prin vânturi şi ploaie,
Au planat răpitori,
De o sută, de o mie de ori.
Tu i-ai ignorat şi te-ai înălţat.
N-a contat durerea prin care treceai,
Conta doar că zburai.
Lumina diseci
Şi zbori mai departe.
Înălţimea te sfârtecă şi te arde
Când auzi voci disperate.
Când simţi lacrimi şi ploi
Te zvârcoleşti şi te-ntorci printre noi.
Curajul de a înfrunta înălţimi
A făcut să-ţi încolţească in cer, rădăcini de lumini.
Ţi-am strâns lacrimile în pumni
Şi le-am aruncat într-un clopot...
Ai devenit al ploilor ropot
Şi peste mare te-ai ridicat,
Din propria-ţi cenuşă,
Ai crescut, lumii te-ai dat
Şi iarăşi te-ai înălţat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Trec îngerii în zboruri line –
Surâs de iarnă şi de pace
Se-nalţă-n vârfuri de catarge,
În valuri de mătăsuri fine...

Plaja surâde de speranţă,
Lumina-n noi se înfiripă,
Ne cheamă fiecare clipă
Cu dragoste de vis şi viaţă.

Sorbim eternul din istorii
Şi-n veşnicii ne trecem gândul
La braţ cu dorul şi cuvântul,
În armistiţiu cu condorii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem boutu

Din nuferi uriaşi amazonieni
din ochiuri de nimeni
ştiute..
ce ţin amniotic
în adânc
albaştri boutu
în cete atraşi de versul de albatros
ce-l cânt să-i duc
spre plaja unde cânţi duios
dorul de valuri limpezi
fără rechini travestiţi
cu pene de pescăruş
în păsări nautice
pe care doar şi Brâncuş
le înalţ artezian din delfini perlaţi
peste stele şi munţi înalţi
să-ţi răsfire nuferi de perseide
în cărările luminate
pentru ale tale tălpi minunate
ce sunt schiopătate
de scoici goale şi sparte
de cei atraşi de efemeritate
ce nu pot a înălţa
braţul tentacular
în acel zbor
de fuior
răsărit din curcubeul sufletelor
din orice abis orbitor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de bord

Am scris jurnalul de bord al destinului...
Pe aripi de fluturi plutea iubirea.
O ambarcaţiune arborase steagul de doliu –
Buciumul valurilor era un vals al durerii.
Tristeţea era ca o pleoapă –
Un delfin ce pierduse direcţia
Şi rămăsese învelit în alge,
Cu un mărgean de scoici
Prins la suflet, acolo unde
Bariera dintre viaţă şi moarte
Devine un punct.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea – poem diamant

Îmi
taie respiraţia
cu albastrul ei
precum cerul cel senin
cu valurile spumoase şi învolburate
şi plaja ei nisipoasă
fierbinte, cu scoici...
misterioasă, adâncă:
Marea...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Pe nisipul alergând, dureros de vizibil
Sunt urme ale trecutului nostru...
Ne pierdem în marea lacrimilor
Izbându-ne trupurile de valurile
Pălmuindu-ne-n noapte.
Ne goneşte furtuna unui sărut
Dar nu ustură tălpile întrepătrundu-se-n scoici,
Sângerăm cu inima şi din trupurile noastre
Aflându-se-n marea uitării,
Apururi soarele lăsând doliu peste o jumătate de lume.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja lui Cătălin Măruţă

Pe locul "tău" din Costineşti
Nu încetezi să ne "uimeşti",
Pentru copii tu eşti "model"
Căci "plaja ta" a devenit bordel.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistei Rodica Nicoleta Ion

De este vară cu Rodica Ttot,
Să spun ceva de rău, precis nu pot,
Iar aliate în acelasi job
Pe mine, sigur, mă vor face... zob!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-robot

Femeia robot –
Toate au aceleaşi trăsături,
Iar bărbaţii le încurcă, nătângi...
Ele se pot ascunde,
Au sosii,
Ei nu le pot recunoaşte.
Le pot însă privi...
Aceeaşi lumină bate ca un voal
Peste sânii de val...
Nisipul le aleargă pe coapse,
Ca un tren al chemărilor,
Împodobit la ferestre
Cu alge şi scoici.
Tu, aceea reală,
Mă priveşti sărutându-le
Şi sfioasă, te-ntorci...
Ai dreptul să refaci contractul
În urma căruia îţi ofeream
Promisiuni mincinoase.
Dar sorbi din fiecare sosie
Patima sărutului
Şi mă iubeşti insutit,
Ca în clipa-nceputului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am fi?!

Tăcerea din adâncul meu
E un ocean,
În care se răsfrâng
Ca plaja risipită în adânc,
Atâtea lacrimi
Ca-ntr-o clepsidră
Nisipul viu ce-şi caută odihnă
Spre dincolo de timp.
De s-ar opri tăcerea, timpul, moartea
Într-o zi!
Lacrima şi tristeţea,
Neliniştea oceanului rănit
De valul înspumat, de neoprit...
Dacă tăcerea sufletului ar pieri
Şi timpu-n loc, o clipă s-ar opri,
Eu... tu... ce-am fi?!
Un vas, o umbră, lin cutreierând
Drumul ce leagă noaptea de cuvânt.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!