Poem boutu
Din nuferi uriași amazonieni
din ochiuri de nimeni
știute..
ce țin amniotic
în adânc
albaștri boutu
în cete atrași de versul de albatros
ce-l cânt să-i duc
spre plaja unde cânți duios
dorul de valuri limpezi
fără rechini travestiți
cu pene de pescăruș
în păsări nautice
pe care doar și Brâncuș
le înalț artezian din delfini perlați
peste stele și munți înalți
să-ți răsfire nuferi de perseide
în cărările luminate
pentru ale tale tălpi minunate
ce sunt schiopătate
de scoici goale și sparte
de cei atrași de efemeritate
ce nu pot a înălța
brațul tentacular
în acel zbor
de fuior
răsărit din curcubeul sufletelor
din orice abis orbitor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.