Gânduri abstracte
pe muntele Omu mă surprinde ecoul
este strigătul meu la cerul albastru
bătrânețea e grea și nu sunt eroul
care știe să lupte cu fiece dezastru.
îl strig pe Dumnezeu cu toată puterea
să pătrundă în mine să nu întârzie
vremea mă răscolește, puternică-i durerea
îi cer cu disperare sănătate târzie.
mă gândesc la moarte în ultima vreme
nutresc în taină să fie calmă, blândă
mi-e frică mă-nspăimântă bolile extreme
sunt prea mulți viruși care stau la pândă.
dar știu că după moarte voi trăi prin poeme
lumina fericirii în neamul meu s-aprindă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sub cerul fericirii
mă mângâie în taină lumea de culori
tandră, trandafirie cu o muzică sacră
atmosfera de vis cu noianul de sori
ce-mi recită poeme care se consacră.
geometria paradisului îmi este dragă
cu spirale de lumină pe care mă ridic
mă apropii de Cristos să mă-nțeleagă
că iubirii sale sufletu-mi dedic.
fac un salt adevărat în viața mea
dar calitatea ei constă în credință
știu sigur că voi cucerii o stea
cu fiece speranță dobândesc iscusință.
nesfârșita iubire o aștern în vers
creație de suflet pentru lumea mireană
suflu de puritate să cresc în univers
nu murdăresc timpul când îl storc de prană.
lupt să stau departe de îngerul pervers
cerul fericirii se strecoară sub geană.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul vast al verii
sub cerul vast al verii trăiesc cu voluptate
toate clipele se-ndreaptă spre un vis
se nasc în mine gânduri despre eternitate
să nu pierd din memorii frumosul Paradis.
țes în subconșient sublim material
broderia amintirilor să îmi alunge dorul
să trec în uitare învolburatul val
care poate să inunde fericirea, amorul.
știu ca timpul lucrează la rezistența mea
căci bătrânețea vine cu-o seamă de probleme
Dumnezeu iubirea sigur mă va vedea
cum scot înțelepciunea din trăiri extreme.
sunt învăluită de-a razelor fină perdea
reflectă în suflet noiane de poeme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără titlu
moartea e ca bezna cu gura flămândă
mușcă din mine în ritm necontenit
sunt ca un deliciu cu firea mea blândă
se-nvață cu-al meu zbor către infinit.
nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr
voi lupta cu ultima picătură de sânge
n-am coasă, n-am secure, n-am satâr
cu Cristos alături știu că voi învinge.
lumina vie domnește în adn-ul meu
melodii cerești răsună în suflet
uneori și noaptea mă simt la Ateneu
plutesc pe acorduri plutesc pe sunet.
în lumea minunată sunt ca un corifeu
lucidă împart slove calde prin umblet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia lunii
e noapte admir Luna, lumina ei blândă
leagăn de mângâiere de dragoste supremă
nu credeam atâta vrajă să mă cuprindă
cutreierând cerul... sublima-i diademă.
nutresc iluminarea pe timp de întuneric
vreau să se convertească la un nimb albastru
să se destrame-n raze gândul meu coleric
s-atingă nemurirea visul curat, maiastru.
regină printre stele Luna mă veghează
alungă nori netrebnici din drumul meu
simt cum mă ține-n brațe mă înseninează
cu harul poetic să mă mândresc mereu.
pe cerul fericirii sufletul se-ntremează
Luna-mi arată calea dreaptă spre Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podoabe de suflet
am strâns în suflet o seamă de podoabe
vise doruri versuri muzica și dansul
nu m-am lăsat sedusă de aparențe snoabe
strig pe un colț de rai să rezoneze glasul.
muntele fericirii îl străbate-un ecou
este conștiința mea transfigurată
cerul mi-a făcut cel mai frumos cadou
romantismul tandru cu aura rotată.
nu îmi pierd vremea cu speranțe deșarte
în lumea asta știu ce mi-e dat să fiu
doar versul inimii mă va duce departe
cerul m-a condamnat să fiu un candriu.
reflecții în lumină zâmbete să poarte
și-n ceas de relaxare câte-o odă să scriu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În universul fericirii
Dumnezeu mă umple cu principii absolute
purifică ideile îmi dă înțelepciune
mă pune în lumina iubirii revolute
pot să alung durerea prin sacră rugăciune.
nevoi conceptuale le împlinesc mereu
cu visul meu suprem cuceritor de stele
sufletul soarbe raze la ceresc dineu
se umplu de miracol mădularele mele.
spiritul se sfințește în credința justă
cumulează splendori magie la tot pasul
mă poartă-n veșnicie speranța augustă
cu sute de poeme voi străbate atlasul.
cerul mi-e aproape cărarea nu-i îngustă
în universul fericirii călăresc pegasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în lumină
puterea poeziei mă imobilizează
cred că las în urmă lumina ei blândă
cred în versul meu împletit cu rază
destramă beznele ce stau la pândă.
sentimente în versuri sunt mândre izvoare
anii mi-au adus și amar și dulce polen
dar m-am înconjurat cu multă splendoare
și-am câștigat în lume mirabil teren.
am împlinit în viață tot ce am dorit
toamna mea-i prolifică, plină de recolte
suflet mereu flămând naturi am iubit
veșnicia iubirii și-n cer să se dezvolte.
voi scrie în lumină până la asfințit
și-n moarte printre stele voi recompune bolte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă albastră
iubirea noastră este medalion pe cer
cu petale de crini pe post de așternut
iubitule inima mea cu drag ți-o ofer
să-ți țină de urât în fiece minut.
flămândă de dragostea pe care ți-o port
strâng stele în piept cu lumina lor blândă
în universul nostru să fie un comfort
scut pentru beznele ce stau la pândă.
să plutim pe cântec ca doi pescăruși
marea și cerul să se-ntâlnească-n noi
gânduri îmbrățișate ca ramuri de scoruși
spălate de aghiasma din sfintele ploi.
suntem două litere unite într-o slovă
prospectăm universul ca o supernovă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul Grăbit și Ecoul Răbdare
pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară
și bizară
Cine ești tu? Mă întreabă Eu
«Important» ecoul Grăbit
Importanța cea mai importantă
Cine ești tu?
ecoul: Cine ești tu
aleea 4 piatra 5 stratul 968
lumina absolută este muzică
auzi? Doar ea este muzică
Cine ești tu
ecoul Răbdare
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea Florin
Arlechina Arlechin și
vreau liniște
vreau netezime mie nu mi-e frică
vreau vertical
plouă dinspre țărână în cer
vreau ce nimeni n-a mai vrut
cine ești tu, cine sunt eu
la început
scufundați în colinda lui ler
în răsăritul dintâi
în floarea de lămâi, în norul
care?
alege tu.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri de vară
mi-e foarte dor să mai merg într-un club
să dansez disco până la miezul nopții
dar greoi se scurge timpul meu în cub
bătrânețea mea-i la îndemâna sorții.
mi-e dor cu prietenii să stau la taifas
la o bere pe terasa invadată de soare
timpul să se scurgă frenetic prin ceas
vântul să fluiere un refren de răcoare.
viața mi-e îngrădită de bătrânețea grea
moartea s-a cuibărit în spatele meu
picioarele mă dor, vai tinerețea mea
e doar o amintire pe negru imprimeu.
dar am un vis romantic un corifeu se vrea
să strângă lumini înțelepte de la Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ți ghicesc în cafea
E bine să știi ce te-așteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, ești deșteaptă.
Ești tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi dușmani?
Eu te-nțeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună și-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum ești captivă la mine
Am vrut să-ți arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ți-am pus șoricioaică-n cafea.
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 9 comentarii până acum.Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ți ghicesc în cafea
E bine să știi ce te-așteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, ești deșteaptă.
Ești tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi dușmani?
Eu te-nțeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună și-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum ești captivă la mine
Am vrut să-ți arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ți-am pus șoricioaică-n cafea.
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e frică doar de boală, bătrânețea nu mă sperie. Este o vârstă frumoasă, care aduce în schimb perspectiva și înțelepciunea. Mi-e teamă doar de perspectiva morții, mă doare să pierd câte o persoană dragă, devin tot mai sentimental cu timpul și-mi dau seama cât au contat în viața mea anumiți oameni care azi nu mai sunt. Cât despre mine, mi-aș dori o moarte comodă, senină, fără aventuri.
Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre ultima destinație
cu drag pentru Zarra
izvorăsc din mine gânduri precum apele de munte
sparg stâncile mari în șapte în nouă
în fluxul creativ arzător curg broboane pe frunte
sunt doar zvâcnirile minții scăldate în rouă.
mă asemăn cu izvorul ce se grăbește spre mare
mă îndrept și eu spre cerul cu magia de lumină
clipe de eternitate râvnesc pentru afirmare
căci sunt carte de poeme structurate-n albumină.
mă simt precum izvorul pe culmi de extaz
nu tulbur muntele cu regrete cu păcatele mele
atunci când trec prin neguri fac haz de necaz
știind că-n viața asta n-am să sfârșesc în ele.
lumini îngerești azi îmi stau pe obraz
ultima destinație va fi printre stele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temperament boem
cu zâmbete pe față întâmpin zorile
mirată de atâta lumina și căldură
mă completez cu fluturii și florile
știind că Dumnezeu de mine se îndură.
mă duce la izvoare să-mi primenesc chipul
la sfinții munți din care mirul izvorăște
în goana după bucurii mă istovește timpul
dar mă energizez cu versul ce sporește.
orice aș face mi-e gândul tot la stele
ele mă inspiră la margine de vreme
m-au nins cu vise când bune când rele
și tot ce simt se transformă-n poeme.
lumini și umbre sunt trăirile mele
o aglomerație de gânduri boeme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri răzvrătiți
Se trece lin în taină, prin zbaterea de gene,
Timpul ca picătură vie din pustiu,
Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devreme
Sau pentru mine, uneori, mult prea târziu
Sunt obosită și mi-e grea durerea lumii,
Și neputințele ororilor care-n același cerc,
Ne mistuie pe toți sau doar pe unii
Pâna la ultima făptură blândă dar încerc
Să caut o lumină- n intuneric unde sfinții,
Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi,
Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții,
Vocale- n vocile deschiselor lor guri,
Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă,
Trezită din genunea de aburi fumurii,
Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă,
Aș învia cu disperare, înfiind copii,
Mi-aș înfia părinții, mi- aș înfia iubirea,
Despotcovind în gându- mi toți caii potcoviți,
Potcoavele le- aș sparge, ca ea, nefericirea,
Să nu transforme-n oameni, îngeri răzvrătiți.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco (20 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi care e secretul meu? Învăț. Învăț repede. Dacă ar fi să spun ce sunt eu aș spune că sunt suma a tot ce e bun în oamenii cu care am interacționat în această viață. Când întâlnesc un om, mă uit ce pot învăța de la el. Ce face el bine, unde gândește sănătos și cum m-ar ajută asta pe mine? Când viața mea era un strigăt de disperare, am descoperit puterea învățării. Orice problemă am, pot să învăț să o rezolv din simplul motiv pentru că nu mă lovesc de probleme pentru prima oară în istoria omenirii. Oameni lipsiți de iubire care au depășit suferința sunt mulți. Oameni săraci care au devenit bogați prin propriile puteri sunt mulți. Oameni bolnavi care au luptat și au devenit modele de sănătate sunt mulți. Și mulți alții sunt cazuri mult mai dificile decât sunt eu. Și acești oameni au lăsat urme, mărturii, cărți, povești, exemple și eu pot să învăț din ele. Tot ce îmi este ușor să fac azi, odată era imposibil. Să merg pe picioarele mele era imposibil odată. Acum e lejer. Să citesc era imposibil odată, acum e o plăcere fără de care nu aș putea trăi. Iubire, bani, sănătate, vocație, socializare și orice mai vrei tu sunt banalități odată ce îți pui mintea minunată să te servească și începi să te EDUCI.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blocat în timp
Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.
De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.
Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.
Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.
Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.
Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.
Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.
Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de remiză
știu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd
nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...
încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi
aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...
***
nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în fața oglinzii
și să privesc depărtările
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.În spectru optimist
voi adormi și voi visa că zbor
să mă descătușez de bătrânețea grea
voi pune la tristețe lacăt și zăvor
căci este nedorită ca o piază rea.
în drumul meu voi întâlni un astru
stea sau luceafăr îmi este totuna
din structura lui voi ctitori un castru
să am lumini în jur întotdeauna.
fiica soarelui de-aș fi aș lumina
prin mii de poeme strânse-ntr-un tezaur
nimic din lume nu m-ar mai submina
relaxată total cu secunde de aur.
sunt o visătoare cu suflet de poet
îmi croiesc drumul prin lume abil și discret.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!