Sub cerul vast al verii
sub cerul vast al verii trăiesc cu voluptate
toate clipele se-ndreaptă spre un vis
se nasc în mine gânduri despre eternitate
să nu pierd din memorii frumosul Paradis.
țes în subconșient sublim material
broderia amintirilor să îmi alunge dorul
să trec în uitare învolburatul val
care poate să inunde fericirea, amorul.
știu ca timpul lucrează la rezistența mea
căci bătrânețea vine cu-o seamă de probleme
Dumnezeu iubirea sigur mă va vedea
cum scot înțelepciunea din trăiri extreme.
sunt învăluită de-a razelor fină perdea
reflectă în suflet noiane de poeme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.