În jungla urbană
în jungla urbană mă simt încolțită
lei trufași se năpustesc asupra mea
inima ca sufletul se zbate se agită
ar vrea să fie pasăre cântând pe rămurea.
mă simt o căprioară în codru poetic
tot fug de vânătorii dornici de trofee
vise diafane port în bagaj genetic
vreau să fac din viață curată epopee.
ador luminișul unde raze se joacă
printre flori și fluturi grațioși
zboruri de vis în mine se apleacă
timpii de contemplare sunt melodioși.
regret că vara pe-alte tărâmuri pleacă
și toamna va aduce brumă și promoroacă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Solfegii în raze
iubite port anii noștri în sublim șirag
și nu-mi pun întrebări nici despre moarte
acum simt fericirea la brațul tău drag
las iubirea pură prin vise să mă poarte.
te port iubite-n suflet, acolo te-am închis
să îmi păzești iubirea din zori până-n noapte
faguri de săruturi să îi simt și in vis
în paradisul vieții- dulcegării în șoapte.
de nu ți-am spus că te iubesc îți spune vântul
cutreierând păduri, poiene, curcubeie
solfegii în raze finisează cuvântul
să curgă ca izvorul din sacră epopee.
iubitul meu cel blând mult te ador
ești lumea mea și-așa va fi pân-am să mor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veghea lunii
mă învelesc în noapte lumini de catifea
mai propulsez un vis spre univers
la masa de scris sub aburi de cafea
înșir pe clorofilă vers după vers.
pulsațiile nopții îmi dau avânt poetic
vreau să mă întâlnesc cu steaua mea
să ardă calm în raze gândul luetic
încleștarea inimii curând va dispărea.
vreau să transform suspinele în fluturi
roiuri, roiuri să zburde în poiene mândre
prin rouă pe covor floral unde nu sunt ciuturi
unde raze liniștite mângâie clepsidre.
în veghea lunii tu Floare să te bucuri
căci noaptea de poveste e pictată în cadre.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exist, iubesc!
Iubesc și simt fiece adiere din viața mea
Da, ador și parcă demult nu mai simt că mor..
Azi, iubesc o umbră a gândului meu,
Iubesc o taină ce-mi face sufletul greu,
Iubesc o enigmă și mi-e dorul un zbor întrerupt
Mi-e inima un lanț de-atâtea vremuri rupt...
Ating desculță o parte de cer, mă plimb desculță
Și văd vise, simt șoapte, am iubire și vreau să trăiesc... dar, ce contează?
E doar un vis ce-aș vrea, c-aș vrea să am
Și mă trezesc... deci, nu mai am nimic!
poezie de Ioana Florentina Dobrin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiaj prin vis paradisiac
vise renasc din cenușă ca pasărea Pheonix
să simt iar paradisul aproape de cord
mă desfășor în viață cu credință de onix
revelații mă umplu de la Sud la Nord.
cântecele vârstei și iubirii sunt scrise
în sufletul meu îndrăgostit de vers
sunt în voiaj prin lume pe drumuri permise
Dumnezeu mă ocrotește de înger pervers.
căzută-n contemplare descriu peisaje
de o frumusețe rareori întâlnită
razele prietene ning peste mine miraje
cuprind și frenezia din lumea infinită.
cu gânduri albastre fac adesea voiaje
printre stele. sete metafizică desțelenită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumeție prin codru de vise
freamăt în lumină, mă bucur de viață
iubirea mea doinește în codru de brazi
mereu inmugurește cu zori de dimineață
nutresc la nemurirea splendorilor de azi.
în mijlocul verii dragostea se coace
e plină de rod ca merii din livadă
vastă ca lanul de grâu și noroace
au înflorit ca macii fără de tăgadă.
aș vrea vară să fie cât anul întreg
romantismul verde să mă umple de vise
freamătul arborilor pot să-l înțeleg
vântul îi îmbrățișează cu brațe deschise.
cu cântul ciocârliei mirean mă aleg
cu drumeții prin vise simt fericiri admise.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie amară
când frunzele cad sufletul mă doare
mi-au fremătat la geam povești sublime
nu vreau să se îngroape ore de încântare
doar arborii visării știu să mă anime.
sufăr când se dezbracă timpul de splendori
când florile se veștejesc și mor
când cocorii veseliei pleacă migratori
departe, căci toamna aduce nor după nor.
toamna aduce ceață, bruma care dezbină
poiene de vise le aruncă în moarte
fluturii pier ca orice zumzet de albină
se stinge frenezia vremea amărăciuni împarte.
pe cerul meu tomnatic zboară o columbină
s-a lipit de glie și nu pleacă departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cuib de fericire
[soțului meu, cu dragoste]
fericirea mea vine de la stele
când pogoare lumina în ochii tăi
voi împărți cu tine visele mele
în care nu pătrund timpii cei răi.
împarte cu mine bucuriile verzi
vreau să șții că te am doar pe ține
atunci când mă săruți și mă dezmierzi
simt că plutesc pe valuri cristaline.
noaptea mă cuibăresc la pieptul tău
ca o rândunică în cuib călduros
mă ții departe de beznă de hău
cu șoapte de iubire mă învelești duios.
tu inima romantică mă faci fericită
în fiecare clipă mă simt împlinită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare de spirit
Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuși eu văd viață în culori
Simt cum plutesc până la nori.
Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint că totul va fii bine.
Când o să mor
Vreau să-mi plângeți de dor
Nu vreau lacrimi false să vărsați
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitați
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veșnic, că pe apă.
Fac ce simt și simt ce fac
Poate de aceea mulți nu mă plac
Am doar o viață de trăit
Îmi place să iubesc și să fiu iubit.
Port un zâmbet fals pe față
Sufletul e pierdut în ceață
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a mă elibera
Scriu cu sufletul și inima!
poezie de Miron Iustin (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări de dorințe
mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul, mâhnirea
timpul îmbătrânit și-a ieșit din firi
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.
un infinit de vise trimit în univers
la sori și la stele să ia din strălucire
să simt fericirea să nu aibă revers
ci doar lumini suave să râdă în privire.
dulce povară și totuși ce grea
e viața mea cu roiuri de dorințe
flori și fluturi din dragostea mea
sensibilizează timpul plin de năzuințe.
mă simt și eu o floare cu rouă pe obraz
lacrimi devin poeme cu flăcări de extaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile iubirii
clipe desprinse din zidurile timpului
adună-n poala nopții zâmbete de stele
iubirea ce mă poartă pe-aripa visului
destramă coșmarul gândurilor grele.
fluturi zamisliti ca-ntr-un joc entropic
invadează inima și sufletul flămând
de mângâieri exotice cu scop filantropic
sărută-mă iubite să mă auzi cântând.
mă topesc în consistența unui ecou
urc trepte de lumină către un extaz
cerul mă îndeamnă să am suflu nou
să răzbat prin viață precum un viteaz.
mă simt curcubeul pictat în tablou
empatice culori îmi țin sufletul treaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub aripa cuvântului
când mă trezesc în zori cu versul pe buze
simt ca lumea-i a mea cu un anume rost
vreau să fiu diafană ca roua pe frunze
să nu simt niciodată ca timpu-i anost.
vreau să fiu ca un flutur vesel, visător
să mă îmbăiez în parfum de flori
nimănui pe lume nu îi sunt dator
am creat din slove magice comori.
pe scara succesului am urcat discret
drumul meu e plin de sunet și culoare
printre trăitori eu sunt un biet poet
sub aripa cuvântului găsesc consolare.
vreau în lumea mea să fiu bun exeget
cu vocații inedite cu lecții extrașcolare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punte de credință
romantismul meu e o zestre divină
pune accent pe iubirea de lume
pe iubirea de viață curată, senină
reflecții specifice simțirii antume.
poezia mă leagă de oameni de suflet
mă leagă de natura cu păsări cântând
sentimentul pur prinde aripi de sunet
lumini îngerești se strecoară în gând.
pe aripi de raze înalț sufletul meu
cu o credință măreață ca un munte
cu rugăciuni ardente l-ating pe Dumnezeu
să simt și noaptea mângâieri pe frunte.
în cereasca dragoste am să cred mereu
pe valea suspinelor am ridicat o punte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La căldura versului
fluturii au murit zborul lor îmi lipsește
ca frenezia verii simțită-n profunzime
toamna pleacă și ea, iarna se grăbește
să îmbrace-n promoroacă minunile sublime.
grav răsună în ureche vâjâitul vântului
pleznește fără milă arborii golași
sărmanii încă simt căldura lutului
sincere încurajări de porumbei poznași.
lumini angelice codri îmbracă-n ii
fluturi de zăpadă zămislesc fantezia
la șezători se țes povești de armonii
pe Negru pe Alb pur se naște poezia.
nu-mi pasă de frigul strecurat în oase
la căldura versului vin clipe glorioase.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În univers poetic
sufletul meu vastă lume în lume
cu naturi sublime care îmi vorbesc
cu splendori de viață adunate-n albume
cu prieteni care-mi amintesc să iubesc.
mă extind spre stele cu emoții ardente
lumini diamantine se așează pe tâmple
răstoarnă în mine supreme sentimente
în destinul meu minuni să se întâmple.
ador eliberarea de tragice furtuni
vorbind cu vântul doar lacrimi să usuce
cu poeții iubirii să fac comuniuni
cu sfinți să mă îndrume la orice răscruce.
în sufletul meu nu e loc de genuni
un univers poetic cu versuri mă seduce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia lunii
e noapte admir Luna, lumina ei blândă
leagăn de mângâiere de dragoste supremă
nu credeam atâta vrajă să mă cuprindă
cutreierând cerul... sublima-i diademă.
nutresc iluminarea pe timp de întuneric
vreau să se convertească la un nimb albastru
să se destrame-n raze gândul meu coleric
s-atingă nemurirea visul curat, maiastru.
regină printre stele Luna mă veghează
alungă nori netrebnici din drumul meu
simt cum mă ține-n brațe mă înseninează
cu harul poetic să mă mândresc mereu.
pe cerul fericirii sufletul se-ntremează
Luna-mi arată calea dreaptă spre Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul semantic
liniștesc emoții pe o bancă în parc
atinsă pe umeri de raze măiastre
poveștile trecutului treptat le descarc
în lacul cu nuferi cu unde albastre.
îmi pare că-s sosia salciei plângătoare
sufletul meu este cuib de pescăruși
nu îmi rupe ramul poetic mă doare
în umbra lui timpii sunt recompusi.
primăvara vine în cântec de harpă
muguri șușotesc pe ramurile noi
spactacolul verde curând o să-nceapă
cu iubirea soarelui vibrând în zăvoi.
mierla și cinteza în duet romantic
umplu cu rapsodii cerul meu semantic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de vară
vara se sfârșește în cântec de harpe
arborii au obosit de-atâta freamăt
toamna se ivește în terne horoscoape
în codru de vise se stinge un geamăt.
rapsodia timpului ține cugetul treaz
în vii struguri mustesc cu dulce licoare
lumina nostalgică se-așează pe obraz
adânc în suflet vrea să se strecoare.
vântul îngenunchiază lângă crizanteme
să nu mai vuiască nebun ca o furtună
vestește ploaia blândă cu picături boeme
aprodul toamnei mele slove dragi adună.
mă umplu de emoții indiferent de vreme
iubiri freamătă la nunți cu raze în cunună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțare
Așa aș vrea, să mori de dor
și-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
și stau îngenunchiat... Mă-nchin.
Doar să plutești la braț cu mine
aș vrea... Să știi că sunt suspine
când plouă ultima speranță
și cad tot destrămat... O zdreanță.
Te vreau în brațe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să mușc... Să-ți fiu iar fiară...
... Sânge s-amesteci printre buze
în șoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...
... Și când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviță-n colț de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalț ars, sleit în fumuri.
De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ți dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.
De dor să mori, așa aș vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălțare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa simpli
Așa de simpli, așa de goi
Așa mă știu pe mine
Cununa apelor din ploi
O simt în piept la mine
Așa de aspru, așa de stins
Te văd din depărtare,
Căci timpul ne e de prisos
Și ancora dispare.
Așa de goi în văzul lor
Când inima ți-e casă
Te-aș strânge strâns
La pieptul meu,
Tu pasăre măiastră.
Așa de simplu parcă-mi ești
Tu odă a bucuriei
Suspină roua printre flori
Și sufletul din mine.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenitate
când mă simt floare când mă simt pom
petale și frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esențe de rom
emoții solare circulă sub piele.
zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri și culoare
romantismul verde mă menține senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.
mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopții sunt mângâieri stelare.
am primit de la viață tot ce mi-am dorit
visul de afirmare plutește-n infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!