Sub cerul semantic

liniştesc emoţii pe o bancă în parc
atinsă pe umeri de raze măiastre
poveştile trecutului treptat le descarc
în lacul cu nuferi cu unde albastre.

îmi pare că-s sosia salciei plângătoare
sufletul meu este cuib de pescăruşi
nu îmi rupe ramul poetic mă doare
în umbra lui timpii sunt recompusi.

primăvara vine în cântec de harpă
muguri şuşotesc pe ramurile noi
spactacolul verde curând o să-nceapă
cu iubirea soarelui vibrând în zăvoi.

mierla şi cinteza în duet romantic
umplu cu rapsodii cerul meu semantic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o salcie plângătoare

ca salcia plângătoare vieţuiesc la un mal
mă oglindesc în lacul cu reflexii turcoaz
mirosul de nuferi pătrunde în val
unde ascund umbre de chin şi necaz

în sufletul meu pescăruşi îşi fac cuib
vântul răscoleşte dorurile pletoase
lutul mi-e aproape cu poveşti de scrib
insuflă-n rădăcini armonii preţioase

în lumea mea se scurg multe lacrimi
dar am cumulat prin raze mângâieri tandre
acum zâmbetele s-au îngălbenit de patimi
pe tulpina mea se urcă vesele salamandre

sub galbene plete suspină un nufăr
amintirile verii se-nghesuie în cufăr

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea cuvântului risipitor

Sculatu-s-a verdele din morţi
cu verde pre verde călcând
şi-au dat în muguri zăvoarele la porţi
să intre primăvara în cuvânt

Cu verde pre verde călcând
dau în floare paşii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veşnicie

Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă nişte porţi
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morţi

Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de gânduri

sunt extaziată m-am împrimăvărat şi eu
muguri de gânduri cresc în chimia de atomi
culori vesele se scurg una în alta mereu
desen cu flori şi fluturi cu înverziţii pomi.

concertul de mierlă m-a făcut să tresalt
nu este pasăre să cânte mai sublim
cresc emoţiile pure ca muntele înalt
căci numai primăvara profund mă anim.

am lansat în univers gânduri miliarde
să întâlnească stele şi mândri luceferi
scânteia divină ca o torţă mă arde
parcă port curcubeie pe umerii teferi.

mă adâncesc în peisaj cu romantismul verde
lacul admiraţiei mele este plin cu nuferi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie albastră

cerul înstelat îşi trimite solii
să vestească iar Crăciunul prin cântec
valurile speranţei mângâie atolii
gerul din suflet fericită îl spintec.

momente de iubire desprinse din noapte
se-nvăluie frenetic în valuri de lumină
gânduri infinite se pierd în şoapte
nutrind cu ardoare fericirea divină.

aud povestea lunii, albă, fermecată
cu literele dalbe scrise în detalii
luminează calea lumii încurcată
cerne armonia cu parfum de dalii.

cerul rezonează-n noi rapsodii albastre
plămădind în chakre curcubeie măiastre.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove - muguri de luceferi

culeg lumină de pe geana nopţii
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocţii
hoinărind ca vântul libertin solitar.

am alergat desculţă prin vălătuci de ploaie
şi am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereţi în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.

valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mişcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.

îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lan de caprifoi

cresc nuferi galbeni pe lacul verde
cerul albastru se oglindeşte-n noi
noaptea cosmarelor în lumină se pierde
în zori beau rouă dulce din caprifoi.

romantismul roz în mine se dezvoltă
am strâns sublimări din vast univers
steaua a aşezat peste tâmple o boltă
ca un curcubeu zămislit de vers.

melancolia neagră se destramă în cântec
doina pădurilor vibrează în sânge
dezolarea cenuşie tare-aş vrea s-o spintec
cînd sufletul trist suspină şi plânge.

gânduri bune cu rele în minte amestec
iubirea de viaţă în slovă se distinge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii futuriste

rănile trecutului nu s-au cicatrizat
dar ce bine că este cosmică iubire
cu stelele nopţii m-am armonizat
încât luminile să-mi râdă în privire.

uit să ţin socoteala lucrurilor triste
mă agăţ de raze ca de-un suprem extaz
descarc în poezie emoţii futuriste
sunt floarea târzie pe-a cerului pervaz.

credinţa în Hristos vreau să se dezvolte
speranţa şi nădejdea e tot ce mi-a rămas
regret că am trăit cutremure, revolte
şi-am deranjat lumina cu urletul din glas.

din câmpul amintirilor am strâns recolte
azi lupt cu moartea, înfrântă nu mă las.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul ca un cântec printre nuferi

port slova în sânge în chintesenţă
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezenţă
ascult stelele cu versul divin.

port versul în nervură în celule
uşor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.

simt cum mă răsfaţă cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu ştiu de urlete nici de dezastru
ştiu componenta magică de la viori.

cu versul meu am cucerit un astru
îmi aşterne lumina departe de nori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jungla urbană

în jungla urbană mă simt încolţită
lei trufaşi se năpustesc asupra mea
inima ca sufletul se zbate se agită
ar vrea să fie pasăre cântând pe rămurea.

mă simt o căprioară în codru poetic
tot fug de vânătorii dornici de trofee
vise diafane port în bagaj genetic
vreau să fac din viaţă curată epopee.

ador luminişul unde raze se joacă
printre flori şi fluturi graţioşi
zboruri de vis în mine se apleacă
timpii de contemplare sunt melodioşi.

regret că vara pe-alte tărâmuri pleacă
şi toamna va aduce brumă şi promoroacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărică, mută-ţi cuibul

Romantic peste poate, un holtei,
A stat în parc, pe-o bancă mai retrasă,
Dorind s-asculte mierla, sub un tei...
Şi a plecat c-o pupăză acasă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărică, mută-ţi cuibul...

Romantic peste poate, un holtei,
A stat în parc, pe-o bancă mai retrasă,
Dorind s-asculte mierla, sub un tei...
Şi a plecat c-o pupăză acasă!...

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notiţele agendei

codrul amintirilor freamătă sub raze
emoţii verzi ca brazii se înalţă
pulsează iubirea în trupuri de fraze
printre versuri albe ploaia se descalţă.

miracolul naturii îl trăiesc şi eu
mi-au înmugurit zâmbetele pe buze
o stea a-nchiriat sufletul meu
nu i-am dat cerului sentimente ursuze.

galbenă bucurie să nu te usuci
ca frunzele din livada cu mere
din sfera soarelui să îmi aduci
lumină pentru clipe efemere.

hai fericire dă o raită prin mine
sunt o floare cu toamna în stamine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veghea lunii

mă învelesc în noapte lumini de catifea
mai propulsez un vis spre univers
la masa de scris sub aburi de cafea
înşir pe clorofilă vers după vers.

pulsaţiile nopţii îmi dau avânt poetic
vreau să mă întâlnesc cu steaua mea
să ardă calm în raze gândul luetic
încleştarea inimii curând va dispărea.

vreau să transform suspinele în fluturi
roiuri, roiuri să zburde în poiene mândre
prin rouă pe covor floral unde nu sunt ciuturi
unde raze liniştite mângâie clepsidre.

în veghea lunii tu Floare să te bucuri
căci noaptea de poveste e pictată în cadre.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt vegetal

sunt floare de codru înspicată-n patru
lacrimile mele se transformă-n rouă
fluturi mă răsfaţă în scene de teatru
luceferi mă sărută pe la ora două.

am pus la tristeţe lacăt şi zăvor
şi cearcănele le acopăr la oglindă
mă las fascinată de mândru izvor
de rândunici care au cuib în grindă.

simfonia codrului euforii produce
freamăt la picioarele muntelui duios
cerul cu miraje treptat mă seduce
şi ploaia are gust de lapte gustos.

sunt floare de codru suspinul mi-e verde
lumini îngereşti vreau să mă dezmierde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpeie de August

răsună glasul soarelui îndrăgostit
de florile deschise spre candoare
raze de lumină s-au pus pe povestit
lumea să o umple de vrajă şi splendoare.

arborii se mlădie sub adieri de vânt
cerul se reflectă în lacul de smarald
munţi întăresc iubirile de pe pământ
e August de poveste cu veşti de herald.

e frenezie mare şi păsări cântătoare
bucură lumea, sufletele dezmiardă
cu Dumnezeu în suflet mă simt încrezătoare
că fiece durere din timp o să se piardă.

cu soarele pe tâmple mă simt cutezătoare
focul lui poetic gânduri rele să ardă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

şi totuşi iubirea doare câteodată
când valuri de suspine vuiesc în adâncuri
când frenezia zilei este suspendată
când credinţa pierde mirabile tâlcuri.

şi totuşi iubirea îngroapă extaze
când candorile vieţii tremură a pustiu
când ceaţa din zori acaparează raze
şi sufletul străbate decorul arămiu.

şi totuşi iubirea se transformă-n lavă
când trădarea sfinţilor trece în profunzime
când speranţa moare ucisă de otravă
când spiritul simte a vieţii cruzime.

şi totuşi iubirea e un cântec de slavă
în raiul inimii în izvor de limpezime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni de Mai

sublim mai cântă mierla în zăvoi
poiana cu narcise este un loc vrăjit
zburd precum fluturii cu gândul la voi
prieteni ai speranţei cu chipul spăşit.

salcâmii sunt împodobiţi cu salbe
să îmi bucure privirile pierdute
grădina îmi transferă emoţii albe
liliacul îmi şopteşte trăiri absolute.

poeţi încătuşaţi în poezie
în miezul zilei magie compun
extazul fermecat nu întârzie
tristeţea hapsână să o răpun.

am strâns în suflet minuni de Mai
splendide acorduri răsună în nai.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

viitorul se apropie în cântec de harpă
vine cu bucurii din universul infinit
o lumina blîndă se strecoara sub pleoapă
în braţe stelare mereu m-am împlinit.

Doamne păstrează cerul în sufletul meu
cu verile calde cu marea de smarald
mai lasă-mi o vreme bunule Dumnezeu
din condei să curgă poveşti de herald.

mai lasă-mi iubirea să crească-n colind
ca pâinea de lumină pe vatra stelară
mai lasă-mi o iarnă magii să cuprind
printre prieteni dragi cu inima uşoară.

mai lasă-mă Doamne să mă-nplinesc în vers
să-mi scriu toată cunoaşterea din Univers.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii emoţionante

admir valsul vântului cu trandafirii
miresme de parfum mă învăluie lin
stropi calzi de ploaie cad în legea firii
arborii se fericesc sub cerul calin.

splendori răcoroase freamătă pe alei
vara împrăştie ritmuri molipsitoare
s-a umplut oraşul cu miresme de tei
fantezii în floare urcă spre soare.

poveştile verii sunt cu happy end
natura ne invită la roade savuroase
ieftine fericiri găsesc la second hand
viaţa se desfăşoară cu emoţii frumoase.

romantismul verde este mereu în trend
transformă în slove clipele preţioase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul- Inima
Sunt copacul inimă
Ce-şi trage seva din adâncuri.
Primăvara,
Culori de catifea
Îmi înfloresc pe ramuri.
În adâncul fiinţei mele,
Cântec de iubire răsună.
Un cântec ce vieţuieşte
În sămânţa roadelor mele.
Dragostea lor, mătase diafană,
Îmi învăluie tulpina
Şi zboară odată cu fluturii
Şi cu petalele florilor,
Amestecându-se
Cu albastrul Curcubeului.
Din inima sacră a trunchiului meu,
Cresc frunze şi flori
Cu faţa către Dumnezeu.
O privire arunc în adâncuri,
În templul sufletului meu,
Unde un cântec de harpă s-aude,
Cântat de mâini nevăzute,
Un cântec închinat lui Dumnezeu.
Parfum amărui şi verde
Urcă pe Coloana Infinitului
Până sus, spre Albastru.
Mi se înfig rădăcinile în Ceruri,
Prelungindu-se până la stele.
Din ele cresc ramuri
Înmugurind spre soare.
Sunt acum,
Copacul - inimă
Cu rădăcinile în Cer
Şi ramurile în Pământ,
Cuprins de vârtejul ameţitor
Al vieţii…
Sunt un arc între Cer şi Pământ,
Precum Curcubeul este
Un arc prin care curge neîntrerupt
Viaţa, Iubirea, Speranţa...

citat din Floarea Carbune
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!