Exist, iubesc!
Iubesc și simt fiece adiere din viața mea
Da, ador și parcă demult nu mai simt că mor..
Azi, iubesc o umbră a gândului meu,
Iubesc o taină ce-mi face sufletul greu,
Iubesc o enigmă și mi-e dorul un zbor întrerupt
Mi-e inima un lanț de-atâtea vremuri rupt...
Ating desculță o parte de cer, mă plimb desculță
Și văd vise, simt șoapte, am iubire și vreau să trăiesc... dar, ce contează?
E doar un vis ce-aș vrea, c-aș vrea să am
Și mă trezesc... deci, nu mai am nimic!
poezie de Ioana Florentina Dobrin
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.