Sub cerul semantic
liniștesc emoții pe o bancă în parc
atinsă pe umeri de raze măiastre
poveștile trecutului treptat le descarc
în lacul cu nuferi cu unde albastre.
îmi pare că-s sosia salciei plângătoare
sufletul meu este cuib de pescăruși
nu îmi rupe ramul poetic mă doare
în umbra lui timpii sunt recompusi.
primăvara vine în cântec de harpă
muguri șușotesc pe ramurile noi
spactacolul verde curând o să-nceapă
cu iubirea soarelui vibrând în zăvoi.
mierla și cinteza în duet romantic
umplu cu rapsodii cerul meu semantic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.