Max

Mic, botos şi alintat
Sare Max direct în pat

Dar îl dau frumos afară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Şi îl sfătuiesc îndată:
- Uită-te şi tu la poartă
Latră la un trecător
Ia pisica de picior...

El priveşte lung la mine:
- Vreau să beau cafea cu tine!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Bacovia

Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam şi oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.

Lângă chioşcul desuet,
Somnoros şi zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.

Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece şi goală,
Lampa îşi scurge lumina,
Ştearsă şi îngălbenită,
Ca o lună amorţită
Printre nori mototolită.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care şi eu şi tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.

Nici nu plouă, nici nu ninge...
Ştii ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ţie nu îţi place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul şi claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-şi construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (februarie 2012, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Bacovia

Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam şi oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.

Lângă chioşcul desuet,
Somnoros şi zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.

Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece şi goală,
Lampa îşi scurge lumina,
Ştearsă şi îngălbenită,
Ca o lună amorţită
Printre nori mototolită.

Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care şi eu şi tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.

Nici nu plouă, nici nu ninge...
Ştii ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ţie nu îţi place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul şi claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-şi construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (februarie 2012, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ad literam

Nu cer mai mult
Decât aş da...
Nu vreau ce nu
Îmi aparţine.
Nu vreau bijuterii
Nici bani,
Vreau mâna ta,
Te vreau pe tine!

Şi cumva dacă
Îi esti dat
Altei iubiri
Aprinsă-n noapte
Eu chipul tău
Îl fac uitat
A-mi fi icoană
Mai departe.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa mea

Cu chipul ei
Frumos brunet
Fetiţa mea
Este un zâmbet
Ce s-arată
În uşa mea
în scop direct
- ce faci?
Cum ai dormit?
E frig afară...
Vreau să ştii
De aceea
Am venit!!!
- Nu-i frig, răspund,
M-a înseninat
Un zâmbet cald
Şi a plecat....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te, iubito

Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.

Căci trupul tău rece, parcă de gheaţă,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viaţă.

Inima mea în două se frânge,
Şi ca un nebun îmi muşc
Buzele până la sânge...

Şi mă-ntreb de ce oare mai ninge.

poezie de Vladimir Potlog din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge rar

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa

Ia-mă sub aripa ta..
Nici nu mişc si nici nu zbor
Cuibărită eu voi sta
Incălzindu-mă uşor

Nu vreau cer.. nu vreau nici apă
Nu vreau muzică de cor
Vreau acoperită-n braţe
Să-mi alin un pic din dor

Vreau s-aud bătăi de ritm
Cardiace... puls bătând..
Vreau un sunet in ureche
Să-mi vorbească lin si blând

Nu cer mult.. este puţin...
Asta-i tot ce imi doresc
Inclină-ţi puţin aripa
Ca să pot să mă-ncălzesc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa mea

Căciula-i albă
De zăpadă
Pe chipul ei
Frumos, brunet
Este un zâmbet
Ce se- arată
In uşa mea
În scop direct
-Ce faci?
Cum ai dormit?
E frig afară
Vreau să stii
De aceea am venit...
Si ti-am adus
Şi trandafiri!
_Nu-i frig.
Răspund
M-a incălzit
Un zâmbet larg
Si a plecat.
Din prag!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune, Toamnă

Toamnă... nu m-ai înţeles.
În culori galben intens,
Îmi trimiţi frunze-n covor,
De la geam în dormitor.
Mă trezesc, le dau afară,
Dar revin iarăşi spre seară.

Spune, Toamnă, ce-ai cu mine?
Ştii că vreau zile senine...
Trandafirii înfloriţi
Şi toţi pomii înverziţi.
Nu vreau note de Chopin
Nici noaptea să cos goblen.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne privim

*
Uită-te la mine, ca la o floare de prerie
adusă silit pe un latifundiu – incendiar
spectacol pe apă; neistovită sforţare
de a schimba lupul în oaie, întristarea
în glorie - de la mine au început să
curgă lacrimi în ochii clovnilor, uită-te
la mine.

*
Eşti frumos şi mândru, ai mâini de oţel
şi picioare puternice ca nişte coloane
greceşti şi-ţi construieşti noduri,
uită-te la tine. Eşti slăvit şi rege, ai
burţi şi coroane şi-ţi arunci în temniţe
cântăreţii, ospătarii, armurierii -

*
uită-te la mine, calc pe urmele tale şi
acest lucru nu schimbă desenul tălpilor,
moartea mea nu va fi nici mare, nici
mică - moartea mea nu va fi, dacă ştiu să
nu uit că am fost un moment de tranziţie,
un cosor în aer, uită-te la mine -

caut în ochii tăi, dezamăgirea. Omule,
sunt istoria unei singure lupte, lupta mea
cu mine, Omule, tu nu eşti singur, dar
n-ai nimic, aproape nimic; eu sunt singură,
poate cea mai singură, dar am o idee.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici macar o stea

Cat am dat tot as vreau sa dau
Cat am luat tot mai vreau sa iau
Sa inteleg lumea cum e ea
Si vreau sa ma apropiu de o stea

Viata e ca un cerc inchis
Pana acum nu l`am deschis
De trecut nu`mi pare rau
Si stau si fac tot ce vreau eu
Dar nici azi... N`am atins nici o stea

Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... oricat de greu...
Nu`mi pasa eu pot sa astept

Vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajung la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea

Caii bat praful pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau sa pleci
Ca licoarea prin mine sa treci
Sa stai sa faci tot ce`ti doresti
Si apoi sa atingem o stea

Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... Gandul bun din tot ce`i rau
Nu`mi pasa eu pot sa astept

Vreau sa fii steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Caci eu n`am atins nici o stea / bis

Sa nu`ti pese ce spun ei
Viata iti da chiar tot ce vrei
Daca ai stii poti sa si iei

Dar eu vreau... o vreau
Vreau... vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Vreau sa am steaua mea
O Doamne cat as vrea
Caci eu nu am atins nicï o stea

poezie clasică de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară poştaşul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor, devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte

Priveşte cum plouă!
Îmi plouă mâinile şi trupul inert
Ciocârlia adormită într-un vers a uitare
Defunctul din mine vers cu braţele prinse de cruce
Şahul rozelor adormind cu trupul într-o răscruce
Afară postasul zăpezii în rana mea vântul porneşte
Priveşte cum plouă şi miră-te de timpul poveste!
Căptuşit cu secunde
Icoana din lumina magnifică mă priveşte
Cum mor devenind sunetul dintr-o literă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui talent neînţeles

Lui nici nu-i plouă, nici nu-i ninge
Şi-şi poartă crucea solitar
Cu zece tomuri în meninge
Şi-o epigramă... sub tipar.

epigramă de Ion Arcaş din Satiricon. Eterna epigramă (martie 1993)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te la mine

gândeşte-te la mine
e tot ce vreau să-ţi cer
şi prin telepatie
norii tristeţii pier

gândeşte-te la mine
în faţă o cafea
şi vei zări privind-o
doi ochi căprui în ea

gândeşte-te la mine
privind pe o fereastră
mă vei vedea în zare
plutind pe-o undă albastră

gândeşte-te la mine
când ai o carte-n mână
şi-acolo, printre rânduri
noi suntem împreună

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară plouă

Am văzut pe net aseară un nume necunoscut
Mă intreb ce o fi oare? Chipul nu i l-am văzut
La profil era o floare si intreb puţin naiv.....
-Eşti băiat sau eşti o fată, să-ţi trimit videoclip
Nu-mi doresc viaţă nouă doar aşa să treacă timp
Că oricum afară plouă si se-aude-n geam... pic... pic.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

Am zărit astăzi la masă
Intr-un colţ de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura

S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
Ce frumos este afară.
Adrian eu ma numesc

Am zâmbit şi eu tăcută
Cu un gând departe dus
Avea o cămaşă neagră
Elegant... puţin e spus

Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare... se-nţelege
Am rămas cu ceaşca-n mână
Şi-o cămaşă ce vorbeşte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

Am zărit astăzi la masă
Intr-un colţ de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura!

S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
_Ce frumos este afară
Adrian eu mă numesc

Am zâmbit si eu tăcută
Cu un gând departe dus...
Avea o cămaşă neagră
Elegant, puţin e spus

Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare se-nţelege
Am rămas cu ceaşca-n mână
Si-o cămaşă ce vorbeşte

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sora mea

Sub pleoapa cerului cernită
Singurătatea-şi face loc
Rănită fiind la o aripă
La mine într-un colţ de bloc

Încerc s-o consolez în grabă
- Îţi dau un ceai sau o cafea?
Ea mă priveşte cam mirată
- Nu voi pleca, sunt sora ta.

Se pare... ai uitat de mine
În vara care a trecut
Dar vine toamna şi mi-e bine
Aici la tine-n aşternut.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionara

Apelată la cafea
De-un amic ce intreba
-Tu cu pensia cum stai?
Ai nevoie azi de bani?
Ea răspunde, glas şoptit:
-Am atât cât am muncit
Nu-i nici mult dar nici puţin,
Traiul eu decent mi-l ţin
O muşcată in fereastră
Apă plată pe o masă
Sănătoasă doar să fiu
Cât e timpul de târziu...

Dar mi-e gândul la nepoţi
Mi-aş dori să aibă toţi
Bucurii in ţara noastră
Că-i atâta de frumoasă
Să nu plece-n lumea largă
Să nu uite Marea Neagră
Nici Carpaţii noştri dragi
Nici pădurile de fagi
Nici cuptorul stins in vatră
Si nici merii din livadă,
Nici strămoşul ce-i in deal
Având nume Decebal.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!