Fără Bacovia
Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.
Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.
Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece și goală,
Lampa își scurge lumina,
Ștearsă și îngălbenită,
Ca o lună amorțită
Printre nori mototolită.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care și eu și tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.
Nici nu plouă, nici nu ninge...
Știi ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ție nu îți place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul și claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-și construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Reghina Onu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.