Cămașa
Am zărit astăzi la masă
Intr-un colț de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura
S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
Ce frumos este afară.
Adrian eu ma numesc
Am zâmbit și eu tăcută
Cu un gând departe dus
Avea o cămașă neagră
Elegant... puțin e spus
Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare... se-nțelege
Am rămas cu ceașca-n mână
Și-o cămașă ce vorbește.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.