Cămașa
Am zărit astăzi la masă
Intr-un colț de cafenea
Un bărbat ce in tăcere
O cafea o savura!
S-a apropiat de mine
A zâmbit, mi-a spus decent
_Ce frumos este afară
Adrian eu mă numesc
Am zâmbit si eu tăcută
Cu un gând departe dus...
Avea o cămașă neagră
Elegant, puțin e spus
Am schimbat două cuvinte
La-ntâmplare se-nțelege
Am rămas cu ceașca-n mână
Si-o cămașă ce vorbește
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.