Păsărică, mută-ţi cuibul

Romantic peste poate, un holtei,
A stat în parc, pe-o bancă mai retrasă,
Dorind s-asculte mierla, sub un tei...
Şi a plecat c-o pupăză acasă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărică, mută-ţi cuibul...

Romantic peste poate, un holtei,
A stat în parc, pe-o bancă mai retrasă,
Dorind s-asculte mierla, sub un tei...
Şi a plecat c-o pupăză acasă!...

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aveam nici o intenţie să-i cedez. Iubitul mă săruta pe o bancă mai retrasă din parc. Totul părea sub control, când, pe neaşteptate, a avut loc o răsturnare de situaţie!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus la cele veşnice ...

Stăteam pe-o bancă într-un parc
Când soarele e sus, pe cer.
Umbră îmi ţinea un copac;
Era îmbrăcat cam lejer.
Pe când gândea mai apăsat
Să-şi pună straie noi pe el,
A constatat înfrigurat,
C-a pus inel după inel.
Soarele îl pălise-n cap;
Prinsese insolaţie.
Coroana lui, cu frunze mii,
Picase în dizgraţie.
Şi altădat', umblând haihui
În parc, pe locul unde-am stat,
Copacul meu zăcea bolnav,
Pe-o parte, dezrădăcinat.
Era sărmanul răvăşit,
Cu haina numai petice.
O frunză ici, una colea;
S-a dus la cele veşnice.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi ea pe o bancă în parc

Micşorându-se distanţa,
Doar o palmă-i mai desparte
El se vrea tot mai aproape
Ea, că merge... prea departe.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul semantic

liniştesc emoţii pe o bancă în parc
atinsă pe umeri de raze măiastre
poveştile trecutului treptat le descarc
în lacul cu nuferi cu unde albastre.

îmi pare că-s sosia salciei plângătoare
sufletul meu este cuib de pescăruşi
nu îmi rupe ramul poetic mă doare
în umbra lui timpii sunt recompusi.

primăvara vine în cântec de harpă
muguri şuşotesc pe ramurile noi
spactacolul verde curând o să-nceapă
cu iubirea soarelui vibrând în zăvoi.

mierla şi cinteza în duet romantic
umplu cu rapsodii cerul meu semantic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remaniere

A plecat Abramburica,
Cam ciudat a fost retrasă,
Ne explică Viorica:
Iată-mă-s isprăvniceasă!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colac peste pupăză

De acum, peste pupăză colac...
Mă-nsurai, de soacră nu mai scap
Dar nu-i bai, că scapă ea de mine,
Căci o îmbăt, la cârciumă când vine.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Într-un parc, pe-o bancă stând,
Doi bătrâni, tot dau cu gura,
Privind fetele trecând:
"Ce frumoasă e natura!"

epigramă de Viorica Găinariu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă-n parc

Îi vezi pe-o bancă scrijelită
Înghesuiţi ca doi nerozi:
Ea veselă îndrăgostită,
Iar el mai trist, gândind la plozi.

epigramă de Elena Mândru din revista Booklook
Adăugat de Elena Mândru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate

În parc, pe-o bancă, doi calici
Se-ncurajau, mâncând din pungi:
"A noastre pensii nu sunt mici...
Doar lunile ne par mai lungi!"

epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfe

Deşi e un bărbat trecut,
A fost şi e holtei:
De foarte tânăr a avut,
O groază de femei!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfe

Deşi e un bărbat trecut,
A fost şi e holtei:
De foarte tânăr a avut
O groază de femei!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intrat în afaceri! Am O Bancă... Am o bancă în parc...

citat clasic din Jean Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casă, dulce casă!

Holtei, sătul de burlăcie,
Mai mult, dorindu-şi şi copii,
Cu disperare vrea soţie...
Iar sexul, fie ce o fi!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "O iarnă pentru fiecare" de Violetta Petre

M-a copleşit tardivă şi speranţa,
Că ne vom împăca, dar cu durere,
Aud că soacra n-a-ncetat să zbiere
Şi am fugit din nou, spăşit, la Tanţa.

Am inghiţit de bună seama hapul,
Căci generos, am procedat ca tontul,
În timp record mi s-a golit şi contul
Şi-acum pe stradă Tanţa-ntoarce capul.

Soseşte iarna, e deja zăpadă
Şi ne găseşte rătăciţi prin viaţă
Luatu-mi-ai şi casa, ca o hoaţă,
Ai divorţat si am rămas pe stradă.

La tine-i cald, probabil, stai acasă
La mine viscoleşte iarna oarbă
Am turţuri prin mustaţă şi prin barbă
Şi mă-ncălzesc c-o sticlă de spirtoasă!

În parc pe bancă, dorm sub felinare,
Iar pernă-i bocceluţa din spinare...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toni: Tocmai aici e nasulia! Că trebuie să fii numai cu băieţii. Iar după antrenament să nu poţi să plimbi şi tu o fătucă, s-o duci în parc, apoi s-o conduci acasă...
Andi: Ce e rău să mergi cu o fată în parc?
Toni: Este, a zis antrenorul când m-a prins de vreo câteva ori în parc, adică ştii... în restaurantul "Parc".

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna aceea

Era toamnă
Erau şi nişte castani
Şi o bancă.

Eu şedeam
Eram palid şi poate frumos
Şi mă gândeam.

Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.

Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Şi-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Şi pe urmă mai sus
Foarte sus.

Avea nişte pulpe rotunde, frumoase
Şi ciorapi eleganţi de mătasă
A stat mult până şi i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Şi ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Şi m-a văzut.

Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roşu
Şi eu simţeam cum mă înroşesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.

Şi a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei şi fete frumoase.

Şi eu şedeam mai departe pe bancă
Şi mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Şi mai erau şi nişte castani.

poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

plouă cu suflete, cerul este plin de fluturi nouri
aripile nu mai zboară, luna câteodată prin umbre zămbeşte
îndrăgostiţii sub parfumul teilor, renasc, sunt atingere
iubirea adună puful alb, zburdând, al plopilor
eu merg singur pe-o alee de parc, cu capul plecat
o bancă, o frunză, un crâmpei de cer, un copilaş
trec umbre prin mine de timp, încă nu am venit
aştept o roată să se desfăşoare, fără drum
încălţările am uitat să le pingelesc, casa bunicii
mai are fusul vechi al pânzei în care încă
înfăşoar faţa trupului meu, nu am uitat
am o uliţă în priviri, pe care merg şi capătul
poate eşti tu, dar mă uit înapoi să văd unde sunt
începutul nu îl pot deşira, pentru că nu vreau să fiu trecut
am gustat paşii înainte de ai fi împlinit, mă doare
drumul are colţi de piatră ascuţiţi, privirile tale
le pun în sipetul inimii mele, ca primă iubire
te întreb încă odată de ce mai uitat, poate că
sunt trecutul amintirii mele, care astăzi
pe-o alee de plopi singuratici, poate a reînviat

poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

BALADA ADOLESCENŢEI

Erai elevă la liceu
Şi te-am văzut trecând pe stradă,
Aveai un proaspăt decolteu
Pe pieptul tânăr, de zăpadă.

Privirea mea, de fel, rebelă,
A devenit, deodată-ngustă,
Şi, coborâtă de pe schelă,
S-a cuibătit pe-o scurtă fustă.

Te-am urmărit o bună vreme
Să descifrez divinul har,
Prin combinări de teoreme,
Voiam să te câştig la zar...

Aveai, pe umeri, o helancă,
Şi-o carte grea în mâna stângă,
În parc, ai stat pe-o veche bancă,
Şi-atunci, venii spre tine, lângă...

Citeai din carte printre rânduri,
Cu ochii mari, de fel, rubine,
Şi, copleşit de multe gânduri,
Eu te citeam, atent, pe tine.

Ca semn divin, precum e macul,
Că şi lectura e o artă,
Tu ai luat, cu brio, Bacul,
Eu te-am luat, de-atunci, consoartă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiune personală

O capră săltăreaţă
Şi-a luat lumea în cap
Dorind să fie-n viaţă
Proţap.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!