Lacrimă furişată

Fulgi de zăpadă pufoasă cad din cer
şi-n alb îmbracă a ta piele sidefată.
Tânăra-ţi inimă înfrigurată
încearcă încă să bată...
Furişată, o lacrimă călduţă brăzdează a ta faţă,
şuierând, vântul o soarbe printr-un sărut
în ceasul din urmă ce nu se vrea pârât.
Marea cu al sau ecou,
o melodie antică-aminteşte şi-ncet,
în coborârea nopţii, pe paşi de menuet
se-arată luna de cleştar, apostoleşte
privirea ta contrariată căutand
şi pacea în simţire regăsind...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiriduşi şi fulgi de zăpadă

Pe sub scârţâitul portiţei
fulgi de zăpadă
trec,
alergându-se şi ascunzându-se
unii de alţii
ţinându-se de mână şi
învârtindu-se
până adorm pe stratul de omăt

spiriduşi aprind luminiţe
în trunchiurile vechilor copaci
cu licurici
ce se scutură
de amorţeala nopţii îngheţate
şi pâlpâie somnoroşi
prin ninsoarea cernută

o creangă încărcată de zăpadă
strănută
la suflarea vântului
şi scutură
praf de ninsoare
pe barba ninsă de vreme
a spiriduşului
ce în palmă încălzeşte un licurici
pudrând-o cu fulgi rătăciţi

luna e aruncată
de pe un acoperiş
de lopata unui spiriduş
harnic în miez de noapte -
încearcă să nu alunece prin aer,
dar nu se poate prinde
de nici un fulg de zăpadă
şi abia pe gheaţa cerului
se poate opri

petalele îngheţate
iau felinarul
prins în cuierul cerului
şi îl poartă
pe sclipirea coarnelor de ren
luminându-le privirea
în care plutesc fulgi de nea

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bată vântul

Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!

poezie clasică de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Soarele scapătă -n zările albastre,
Luna răsare în clipe sihastre.
Mantia nopţii, cu gânduri rebele,
Valuri mângâie şi roiuri de stele.

Cântă viorile valsul iubirii...
Marea repetă ecou amăgirii.
Vântul dansează nebun, cu-a lui haină...
Totul e cântec de vrajă şi taină.

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi de puritate se topesc peste noi

Cerul albastru metalic
cerne peste noi puritate,
fulgi deşi, jucăuşi luminează
noaptea de cobalt măiastră.
Gândul meu cristalin bate-n fereastră,
iubirea-i întinsă pe-o plapumă pufoasă.
În densitatea inimii simt o dulce-armonie,
pentru-o iubire sperată, încăpăţânată,
simţită în suflet, in carne, in sange si oase.
Ochii se fixează pe fulgii de zăpadă,
mintea se lasă legănată,
inundată de dorinţa din alte vieţi strămutată.
Noi doi în balansoarul vieţii
cu aripi de doruri dotaţi,
străpungem imensitatea albastră
şi fulgi de puritate se topesc peste noi,
invadează cu a lor strălucire
fiinţa şi nefiinţa din noi doi.
Din albul cristalin imaculat
răsar flori multicolore,
covor se-ntind sub tălpile goale de gânduri,
impregnate doar cu iubire şi sete de viitor.
Acoperă-mi sufletul cu cânt de vioară,
îmbrăţişează-mă cu forţa iubirii,
strânge-mă-n braţele nemuririi,
iubeşte-mă cum te iubesc,
trăieşte-mă cu tot ce-i încă lumesc
şi poartă-mă apoi în eternitate,
ca împreună să povestim
lumii din lumi diverse,
că puterea iubirii-i secretul
ce zideşte-n veci cuvântul şi poetul.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

December

un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roşu de struguri
amintiri strivesc buze din nopţi de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribuleşte-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colţ de umbră rătăceşte tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge îngheţată
toamna spre iarnă strigă cu vânt şi zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenuşiu pictează zarea
vara trecută amăgeşte încă destine
năuc aleargă visul prin mine şi-mi spulberă speranţa
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopţile curg încet în mine şi rana vieţi-mi suspină
un copac zgribulit îmi opreşte privirea
fără paşi pierduţi îmi caut încă cărarea
o mască albă îmbracă pământul
ascunde rănile şi durerile toamnei din mine
timpurile trecute-mi plâng amăgirea
pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric
colţul ierbii moare sub tristeţea de sus căzută
gândul meu în alb îmbrăcat rătăceşte privirea
imesitatea nu-i departe văd lacrimi în fulgi de suflet
dinspre December tu baţi în geamul din mine
te aştept în durere

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Execuţia

Te uiţi din ceas
printr-un hublou de alge
corăbii pasc din puntea unui vas
iar ora se prelinge pe catarge
şi ne-a rămas nimicul de rămas...
În ceas te uit
şi-n buzunare fine
printre chibrituri, fulgi şi scoarţă de sărut
întinsă între coaste-mi stai pe şine
şi ceasul trece roată
peste roată
şi-ai tăcut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

paşi de dans -
ea ar vrea în doi timpi
el vrea doar în trei

senryu de Doina Maria Tudor (16 octombrie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albine şi flori

Păstrez încă în mine vis
Tulburător de trist
Şi-adânc ca un abis

Privesc pe geam înfrigurată
Afară încă e zăpadă
Şi norii sunt gata să cadă

Timid un liliac ar vrea
Să-mi şteargă cumva lacrima
Ce pe obraz îmi tremură

A reuşit, mâna întind
Prind primăvara ce-a venit
Cu muguri verzi şi chip iubit

Speranţa zilei care vine
Alungă iarna ce-i în mine
Aştept să văd în flori albine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei târzii

Şuierând s-aude vântul,
Cade- o frunză leganată...
La orizonturi nori s-arată
Şi vor umbri pământul.

Păsările-şi uită cântul,
Îl fredonează câteodată,
Şuierând s-aude vântul,
Cade-o frunză legănată...

În grădina mea brumată
Roza s-a chircit pe rug,
Alte flori îşi iau avântul
Şi din calea iernii fug...
Şuierând s-aude vântul.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cluj - cerbi frumoşi de aer

Iar pe degetele serii
Acum Clujul se răsfaţă
Şi pe prispa-nsingurării
Prinde gust acum de viaţă

Mănăşturul a-nflorit
Printre cerbi frumoşi de aer
Şi pe palme te-a primit
Străbătând al vremii caer

Străzile din Cluj-Napoca
Îşi îmbracă haine-nchise
Pe când vântul ia şi plosca
Cu miresmele aduse

Uşor frunzele se mişcă
Printr-un murmur aşa-ncet
Doar privirea ţi o pişcă
Printr-un cântec de poet

La Minerva pe o bancă
Iată vântul s-a oprit
Să mai sufle acum oleacă
Dintr-un suflet liniştit

Dar troleele aleargă
Şi tramvaiele pe şine
Parcă nu vor să-nţelegă
Că vrei liniştea în sine

Belevedere de departe
Acum de pe Cetăţuie
Cu degetele ne-mparte
Iată câte-o cărăruie

De sus Cluju să-l vedem
Cât de gingaş se arată
De suflet să ni-l legăm
Fără urmă de vreo pată

Ci privind cu gingăşie
Faţa Clujului îndată
Noi să fim o torţă vie
O lumină fără pată

Inimă azi din Ardeal
Cluju iată te îmbracă
Pe al Cetăţuiei deal
Înspre sine ne apleacă

Să fim străji să fim izvoare
Viaţa nouă s-o-mpletim
Stele vii strălucitoare
Cu toţii aici să fim

poezie de Ioan Daniel Bălan (31 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul vieţii

Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulţimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
paşi ratăciţi de timp
pe ţărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz şi întunecat
iubirile
se nasc şi mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieţii
plin de zăpadă şi muguri.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

macii din crânguri
îngână-o melodie
şi-n farmecul
nopţii
valsează cu vântul

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria, tu plângi

Maria,
tu plângi, - ştiu.
Aş vrea şi eu să plâng
la preţul tău.
Cu fruntea pe pietre, nătâng
Vreau să plâng...

Mâinile tale fierbinţi, le ştiu;
Dacă aş pune clape de clavir sub tine,
atunci o melodie suavă ţi-ar rămâne.

Dar ceasul moare fără moştenire...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mă uit

Oh, a murit Primăvara, de mine să uit aş vrea,
Să mă uit aş vrea în braţele unei fericite coline,
Acolo unde nici vântul puternic nu se mai vrea,
Decât fugarnică umbră travestită în nai.

Mi-am promis un măr ionatan să-mi bată în inimă,
Cu marea aproape şi ea, popor fumegând a oglinzi,
Scoici adunate cu perle-n visare-i, prin sânge-i,
Ah, de mine aş vrea să mă pierd, a murit Primăvara!

Ah, a murit Primăvara, aş vrea să mă uit roşu teribil,
Vers bine scris, verbe zburânde, lacrime leneşe,
Boare de suspin tandru de fină, de mine să uit aş vrea,
Să mă uit întunericului tău de pe buze, verde aş vrea!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, iarnă

Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezgheţat aseară
Un soare cald s-a arătat
În pas venind cu primăvară

Îmi pare rău, şuviţe negre
În noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se aşezau pe gene
Cu un sărut ades topeam

În urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Şi vântul tremură-n perdea

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, iarnă

Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezgheţat aseară
Un soare cald s-a arătat
In pas venind cu primăvară

Imi pare rău, şuviţe negre
In noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se aşezau pe gene
Cu un sărut ades topeam

In urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Si vântul tremură-n perdea.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi voi picta florile

Îţi voi picta florile plecate după soare,
Lăsând parfumul lor, să se culce pe cărare.
Îţi voi picta şi cerul albăstrui
Cu norii bulbucaţi şi trişti,
Din faţa Asfinţitului.
Îţi voi picta zborul nopţii
Şi somnul rătăcit al aştrilor,
Prin dragostea furişată
Dăltuită-n stropi de apă.
Îţi voi picta sufletul în extaz,
Şi ochii, printr-un sărut.
Îţi voi picta dragostea
De la început la nesfârşit!

poezie de Constanţa Abălaşei-Donosă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Aş vrea să mă întrec cu peştii
În ape de cleştar,
Aş vrea să mă înalţ cu păsări
În albastru zbor,
Aş vrea să cânt la cer
Ca Lia ciocârlia,
Aş vrea să fiu iubită
De toţi ca şi Maria,
Aş vrea să fiu din nou
Copil nevinovat,
Să mai trăiesc nemuritoare
Clipe de altădată.
Aş vrea să înţeleg
Izvorul dulce când vorbeşte,
Şi vântul, când este turbat,
Şi în geamuri vuieşte.
Aş vrea să am rochiţe,
Ţesute cu mândre flori de mai
Şi să dansez cu fluturii-n alai,
Aş vrea să înţeleg,
Limbajul şi verdele pădurii,
Aş vrea să fiu copilul
Sălbatic al naturii.
Aş vrea să fiu prietenă
Cu luna şi cu mândrul soare
Căci ele ştiu de dor,
Când inima mă doare.
Aş vrea să pot muta
Măreţii munţi din loc,
Oamenilor să le aduc noroc,
Aş vrea să cânt, să scriu,
Cu-atâta măiestrie,
Şi inima de piatră,
Cântul şi versul să-l mângâie.
Şi câte nu aş vrea...
Dar poate cineva să-mi ia
Dreptul minunii de-a visa?

poezie de Valeria Mahok (20 septembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nomenclatura unui apus

Surâsuri inutile contemplate,
de-o lacrimă aparentă fabulate,
stângace mă cuprind cu afectivitate.
E oare luna aşa de înverşunată
ori tânără-i întoarcerea cu abilitate
în camera plină de rezonanţe detunate?
Doar iarna-mi vorbeşte
şi-n mine se încredinţează,
îndepărtate momente reclădeşte,
cerul se predă infinitei agonii de amiază.
Printre ramuri roşu-aprins pictez
nerăbdarea serii de la ţărmul neschimbat al poeziei
şi sufletu-mi cu bineţe îl botez
spre imaculata îmbrăţişare a preasfinţiei.
Pe portativul dăltuit,
în Eul ostoit dar mulţumit,
armonia îmi regăsesc,
spre viitor încântată privesc,
o lacrimă de fericire între palme strivesc.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Azi te îmbrac cu fulgi
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aştepţi cu flori
din ierni pierdute-n
nopţile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simţi vibraţia mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinşi, ce ard
pe chipul tău de gheaţă
eşti omul de zăpadă
din grădina mea.

poezie de Maria Ciobotariu (17 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!