Adio, iarnă
Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezghețat aseară
Un soare cald s-a arătat
In pas venind cu primăvară
Imi pare rău, șuvițe negre
In noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se așezau pe gene
Cu un sărut ades topeam
In urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Si vântul tremură-n perdea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.