Nomenclatura unui apus

Surâsuri inutile contemplate,
de-o lacrimă aparentă fabulate,
stângace mă cuprind cu afectivitate.
E oare luna aşa de înverşunată
ori tânără-i întoarcerea cu abilitate
în camera plină de rezonanţe detunate?
Doar iarna-mi vorbeşte
şi-n mine se încredinţează,
îndepărtate momente reclădeşte,
cerul se predă infinitei agonii de amiază.
Printre ramuri roşu-aprins pictez
nerăbdarea serii de la ţărmul neschimbat al poeziei
şi sufletu-mi cu bineţe îl botez
spre imaculata îmbrăţişare a preasfinţiei.
Pe portativul dăltuit,
în Eul ostoit dar mulţumit,
armonia îmi regăsesc,
spre viitor încântată privesc,
o lacrimă de fericire între palme strivesc.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!