Stâpul curbat de lângă casă

De ce îţi risipeşti menirea?
La naştere, trei stropi de rouă ai primit
Cuvinte negăsite de găsit
De limpezit sau de murit.
De ce îţi risipeşti iubirea?
Cuvintele tale au dezbrăcat
Stâpul curbat de lângă casă
Într-o cascadă fără de păcat
Stâlpul meu are frunze de tei şi de acant
De lemn, de marmură şi piatră,
Şi înfloreşte, rug îndrăgostit
Ca patima ascunsă într-o şatră.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În meseria de actor risipeşti foarte mult. Risipeşti duhovniceşte. Şi nu atât prin dedublare, cât prin însăşi viaţa care este în teatru... Vorbe deşarte, mândrii, orgolii... aici toate sunt exacerbate.

citat din Mihai Coadă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul

Am găsit scrisoarea într-o cutie de carton,
Istorie comună. Am citit cuvintele.
Cerneala era cafenie şi estompată, hârtia uscată
După trecerea-atâtor ani.
Era scrisoarea unui soldat, de pe front –
Îşi exprima iubirea şi dezamăgirea
De a nu fi primit permisie. E anulată deja, scria el.
Norocul meu e pe fundul mării.

Afară soarele era fierbinte, iar lumea se-arăta luminoasă;
Am auzit muzică la radio, cineva a râs.
Nu cânt, nu râd, nici nu sunt îndrăgostit de soare,
Iar în tăcerea camerei mă gândesc la el,
La tatăl meu ucis – şi la alţi oameni
Care şi-au găsit norocul pe un fund de mare.

poezie de Clifford Dyment, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-am zidit menirea în slovă

Când mi-am zidit menirea în slovă
În versuri îmi pusei iubirea slovei
Prin cântec am oftat la gura sobei
Şi neamul l-am slujit fără de păcat.

Dar mi-am luat bocceaua in spate
Şi-n lume iarăşi am plecat străin în cele state
Unde unit e doar cuvântul
Cel scris cu sângele albastru.

Atunci când bate vântul
Pe-o frunză verde de arţar
Şi un crâmpei din cerul de-alabastru
Iluminează veacul în noaptea de cleştar.

Când mi-am zidit menirea în slovă
Uitând c-amarul n-are pic de rouă
Să-mi picure în suflet miere iar
Doar se preschimbă în zori de chihlimbar.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele tale

doi stropi de ploaie

şi câţiva fulgi

tăcerea degetelor

ascunse-n pumn

gogyohka de Lidia Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele tale
doi stropi de ploaie
şi câţiva fulgi
tăcerea degetelor
ascunse-n pumn

gogyohka de Lidia Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă

Să nu te risipeşti, îmi spun adesea.
Să nu te risipeşti întru cuvânt,
Statornic acribia pune lesa,
Şi-mi fură libertatea prea curând.

Sunt rimei priponit ca de ţăruşă,
Cu mult prea plicticoase adnotări,
Ca balamaua văitându-se în uşă,
Mă risipesc în false decantări.

Mă risipesc, mă risipesc din viaţă,
Ca roua intr-o caldă dimineaţă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-o zi de luni
am murit,
am murit pentru a mă vedea din nou
într-o zi de marţi.

miercuri a fost un fel
de joi petrecut într-o vineri
în braţele tale

în braţele unei zile de sâmbătă,
cu duminica împărţită
pentru două jumătăţi de suflete...

pentru tine
pentru mine

pentru noi
de-a pururea într-o moarte vie.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi calitate a vorbirii este să nu risipeşti două cuvinte acolo unde ar fi suficient unul singur.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

cine sunt eu, în anotimpul acesta obişnuit cu mine,
în coaja subţire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi opreşte fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolţesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerenţa formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din şoapte, mirajul că eşti lângă mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt către voi

am smuls gândurile din sufletul meu
au zburat către voi
le-aţi primit cu sufletul deschis
din ele s-au născut poezii
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-aţi învelit apoi cu sufletul vostru
m-aţi mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înţeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulţumesc oameni frumoşi
vă iubesc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitului risipitor

Cum fluşturatică-ţi e firea,
Tu nicidecum nu te-ai gândit
Că, dacă-ţi risipeşti iubirea,
Rişti să rămâi sărac lipit.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două cuvinte banale

e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un şanţ adânc în urma ta
şi au început să curgă cuvintele
dimineaţa mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minţii
unde un tu şi un eu se prind într-o joacă

între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu faţa spre un capăt de univers
eu săpând şanţuri adânci
şi gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor

între două cuvinte banale
un tu şi un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie şi câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
şi ne putem iubi în voie
chiar şi aşa
străini cum suntem

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneraţii

Venerează iubirea,
Ce sufletul hrăneşte,
Nu mai târziu,
Ci atunci când trăieşte
Şi zilele cu iubire şi pace
Să le trăieşti,
Fericirea să nu o risipeşti,
Să nu o risipeşti.

Venerează, orice dar
Viaţa ţi-a dat
Şi-n dăruiri caritabile
Fii bogat, fii bogat.

Venerează, miracolul naturii
Pastelată în mii de culori
Şi ocroteşte-o omule,
Pentru viitor, pentru viitor.

Venerează pământul,
Pe care trăieşti
Şi frământările,
Furnicarului omenesc,
Căci din el putere primeşti
Să-ţi hrăneşti,
Visele şi speranţele
Firii omeneşti.

Venerează sămânţa,
Învăţăturii trecute
Şi pe ai ei înţelepţi,
Deschizători de drumuri,
Sfatul lor urmeză
Şi a lor virtute,
De vrei viaţa,
Frumos să-ţi trăieşti
Şi viitorul să-l stăpâneşti.

poezie de Valeria Mahok (25 noiembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria iubirii

adie iarba şăgalnică în joacă
eu caut buze de fată
cu ochii plini de tainic foc
făclie vie în lumea asta fără de noroc
neprihănită făptură cu buze de mură
risipeşti despărţiri
aduci chemări ce ard aprins
în lumea asta fără de cuprins
azi pier în ochii tăi
atât de mari, întrebători şi temători
în mângâieri ce curg, ce dor
pe malul dezgolit al sufletului
cuvintele curg, împetind rădăcini
pe trupul de jad
în geometria pură a iubirii
un unghi cosinus cu sinus, face...
offf, iar m-am încurcat la măsurat
eram atent la sărutat
ce buze dulci, de fată preacurată
ce am sărutat odată, într-o joacă
ce îmi trebuie unghiuri, dreptunghiuri
eu ştiu doar unghiul iubirii
în frângerea sălbatică a două trupuri
adunate într-o întrebare
lasă, lasă geometria
dă de pereţi cu toate
un sărut dau azi pe toate
în unghiul obtuz
un sân dezgolit
de vântul ce suflă în mine
şi tu mă întrebi de geometria plană
adun pe unul cu doi
şi plec cu ea
în unghiuri de doi
pe cer, un nor trecător
priveşte la noi, întrebător
păşind printre şoapte îmi port iubirea pe ape
gândul ne poartă, departe de toate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fac?

Amestec picăturile de rouă,
cu iubirea ascunsă
în căuşul palmelor mele!
Deasupra aştern trandafiri
veştezi si petale rupte
semn că iubirea a murit!
Apoi îmi schimb veşmintele negre
ca totul să pară, Ok..
Doar inima tresare plângând...
Nu o las... e prea inocentă,
pentru o lume perversă si nesigură...
Destul!... adun picăturile de
rouă cu iubirea rece,
în căuşul palmelor si totul
este gheată!
Aşa devin insensibilă...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipeşti nebun eterici fluturi

De la cer şi până la pământ,
Ochii tăi străfulgeră norocul,
Cu blestemul unui legământ
Ce abia acum... începe jocul.

Mă încolăceşti... năucitoare,
Ascunzând păcate şi iertări
În adâncul pur ca o-ntrebare
Şi în şoapta magicei chemări.

Risipeşti nebun, eterici fluturi,
Redeschizi abisul... şi-l inchizi,
Înălţând spre mine... azimuturi
Şi apoi... plăcerilor... mă vinzi.

De la cer... spre visele rotunde,
Înfloreşti în nopţile de-argint,
Când iubirea-n suflete pătrunde
Şi îmbrăţişările-s ca un alint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet şi ploaie.
Într-o zi veţi cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine ştie dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar şi suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voinţa de a ne înălţa din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălţările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc într-o casă colonială, pe trotuarul însorit dinspre parcul San Nicolas, unde mi-am petrecut toate zilele vieţii fără femeie şi fără avere, unde au trăit şi au murit părinţii mei şi unde mi-am propus să mor singur, în acelaşi pat în care m-am născut, şi într-o zi pe care mi-o doream îndepărtată şi fără suferinţă.

Gabriel Garcia Marquez în Povestea târfelor mele triste
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucide ce iubeşti!

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
Tu nu ai cunoscut sublima clipă
Când, îmbătat de bucurie, risipeşti
Comori întregi pentru un cânt în pripă

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
Când eşti înconjurat de gânduri bune
Aluneci lent către deşertăciune
Mai iute pierzi ce-ncerci tu să piteşti

Atunci când nu ucizi tot ce iubeşti
N-ai cunoscut nicicând durerea clipei
Ce-apare după tremurul aripei
Atunci când viaţa-ţi lin îţi risipeşti

poezie de Eugen Galateanu
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie prin cuvinte

Pot să trec prin amiaza tăcerii,
să-i îndur singurătatea
într-o călătorie prin cuvinte
dintr-un roman apocrif.

Să muşc nemilos din marginea durerii
ce mă pune la încercare,
trecând prin tunelul de sare
până dincolo de apele morţii.

Frunze de mentă sălbatică să pun
lângă inima ce-mi bate
cu limbi de ceas cântător
în cuibul mătăsos al somnului.

Noaptea să-şi ridice ochii
din întunericul fără trup
şi cu secera lunii să-i taie
picioarele prea lungi.

Aromele dimineţii să-i beau
cu potirul dragostei
şi să cer luminii de rouă
regină să-mi fie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!