Unda de lumină
gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ținut
din care pleacă păsările
peste un deșert de apă
Dumnezeu pescuiește sârguincios
încerc și eu cu undița de argint
dar nimic
aștept minunea când trag peștii
și se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
și pleacă.
n-o urmăresc
prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuiește frumos
și merg mai departe
să întâlnesc păsările sosind
în țara, grădină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe străzile franțuzești
stau liniștit și aștept să-i treacă furia
după care-i spun povestea
și plec mai departe.
după colț foarte mulți oameni agitați
nu cunosc pe nimeni
o urmăresc din ochi încât să nu mă vadă
simt o părere de rău
dar ea străbate în fugă norul de praf al vântului
și nu se mai oprește
în drumul meu pe străzile franțuzești
întâlnesc clownii zilei
lângă care se strâng copiii
eu nu mai urmăresc nimic
caut odihna într-un pat moale
din casa inimii
și surâd luminos
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens căutat
De ce cade frunza
pe acoperișul unui anotimp,
de pleacă îndată păsările
grăbite și speriate.
Acolo se află sensul
ce te face să-l cauți
atât de perseverent?
Când pasărea ce aduce vești
cântă departe,
aproapele se înclină
de teamă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea din cuvinte
cutreier prin pădurile cerului
întunericul se agață de baierele nopții
vântul mișcă aerul
păsările se retrag la cuiburi
râurile sar peste pietrele potrivnice
cu pești argintii
din ape se adapă curcubeul
diminețile se înfășoară-n poezie
înțelepciunea cade-n cuvinte
și se înalță-n oglinzi de lumină
gândul prinde aripi fără pene
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
Dacă ar fi să-mi cenzurez gândul,
nimic nu m-ar mai bucura sau întrista,
căutările n-ar avea nici un rost,
m-aș folosi numai de mâini
să sprijin boltirea cerului.
Pașii ar prelungi drumul la orizont.
Nu știu ce aș face cu iubirea
rămasă fără casă,
fiindcă sufletul ar fi un deșert
prin care nu trece femeia.
Numai tu ești umbra pe care mă suprapun
și intru cu inimă cu tot;
gândurile rămân libere,
păsări îmi înghit clipele
și zboară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără să cadă cerul pe noi
Dacă nu-ți pierzi cumpătul
îți pot explica ce nu-ți convine
fără să cadă cerul pe noi,
de-o să se sperie păsările.
La mine am destule variante
care nu te lasă buimac,
să navighezi pe mări străine
fără să știi unde ajungi sau naufragiezi.
Limba pe care n-o cunoști
o poți înlocui cu gesturi și semne
bine conturate și calme
care spun mai mult decât cuvintele.
Dacă înțelegi ce-ți spun alții
ești cel mai înțelept intrus
împăcat cu gândul că nu-i niciun pericol
și tot ce se întâmplă
e o curiozitate plăcută și hazlie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din hamac
Păsările se hârjonesc pe ramurile acestui poem
sub care își pune femeia hamacul la umbră.
În vara noastră aerul arde pe margini,
insectele sosesc în excursii de grup
și femeia se apără zâmbind la frunze.
Cu plăcerea cuprinsă în trupul ei cafeniu
și insolența multor cuvinte în care credea
fruntea ei cu nervuri florale se încrețește de patimă
sânii somnoroși cad nevinovați afară,
sărută marginea aspră de pânză verde
și se retrag.
Pe când păsările ciugulesc silabe din cuvinte
femeia pleacă din leagănul serii
în poemul nescris al nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsările
Sub o geană de lumină
ochiul tău albastru
prins în mirajul iubirii
caută-n zare curcubeul.
Umbrele se joacă cu privirea
răspândindu-se pe sub arbori
ce-și tremură frunzele-n aer.
Tăcerea se-nfășoară-n tristețe
sub semnele unor zodii străine
fără nerv.
Cu oase albe, subțiri păsările
fluieră seara-n vânt
venirea toamnei
trasă de care de foc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la tine-i departe
să-mi mărturisești
cum reușești să spargi clipa
și o lași să aștepte monoton pe următoarea
de ce te frămânți atât de mult
să rupi în bucăți răbdarea
când totul trece
din inimă sângele pleacă și se întoarce
sare peste obstacole
destul de grăbit
până la tine-i departe
nu știe decât un singur circuit
din care nu trebuie să iasă
tot ce se întâmplă nu se știe
nici nu se simte
în ochii tăi privesc
blândețea ninsă pe pleoape
lumina lor fulgerată
cade peste nemargini
dar nu mă lasă niciodată singur.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la tine-i departe
să-mi mărturisești
cum reușești să spargi clipa
și o lași să aștepte monoton pe următoarea
de ce te frămânți atât de mult
să rupi în bucăți răbdarea
când totul trece
din inimă sângele pleacă și se întoarce
sare peste obstacole
destul de grăbit
până la tine-i departe
nu știe decât un singur circuit
din care nu trebuie să iasă
tot ce se întâmplă nu se știe
nici nu se simte
în ochii tăi privesc
blândețea ninsă pe pleoape
lumina lor fulgerată
cade peste nemargini
dar nu mă lasă niciodată singur
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pradă tăcerilor
Încerc să văd pe interior subiectul,
nu-l las să-și facă parte de vorbire,
îl încui cu întrebări supărătoare,
să dospească de așteptare,
îl uit privit de alții
cu ochii cât ferestrele unui conac
în ruină.
Mă tot izbesc de conveniențe
și nu pot vâsli prin cuvinte
să le aflu malurile.
Sunt pradă tăcerilor,
păzit de păsările nopții din vise
caut mereu limanul de care mă tem
și înot prin nemărginire.
Te strig prin luminișul dintre ape
și nu te găsesc,
ai plecat undeva departe
unde orizontul se-ntunecă.
Poate mările calme ale sudului
te vor liniști
și-ți vor destăinui
drumul salvator de întoarcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn cu identitate
Repet în gând cuvintele care mă înalță,
strâng în mine formele de exprimare
într-un imn cu identitate solemnă
și nu mă lasă să merg pe dincolo de margini
unde cărările se înfundă.
Pe înserări sonore de iubire
catedrale de suflet zidesc
și rămân scrise în file de cărți.
Doresc să mă cobor din cer,
să mă regăsesc în trupul de lut
peste care Dumnezeu a suflat viață
în ultima zi a facerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un regat de dragoste
Din vechime trag după mine rădăcini viguroase,
o sevă ca un izvor fierbinte
din care n-am băut des,
dar o simt prin sânge cum urcă.
Sunt un împătimit al cetății,
viața se clădește sănătoasă între zidurile ei
la o răscruce de străzi înguste
pe unde timpul trece uniform.
În casa mea se nasc dorințe,
mă cuprind în ele
și aștept să mă stăpânească viu
într-un regat de dragoste luminoasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și sângele apă nu se face
Tu ai rămas nehotărâtă
în orașul trecut peste mări,
să cauți alt orizont
printre străinii mult prea străini.
Eu călătoresc spre casa din țara de suflet
cu inima pe un munte de sănătate
unde locurile mă cunosc
și sângele apă nu se face.
Te aștept adăugând câte o zi de tristețe
până la punctul terminus,
înlăuntrul tău descurajat de himere
sângerează rănită dragostea
și se preface-n strânsoare.
Lumile noastre nu simt diferența,
ea naște singurătate și orgoliu
ce într-o zi se pierde definitiv
și zorii ei îmi bat la geam.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (22 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul
Râul curge la picioarele mele,
Râul curge peste picioarele mele.
Pești de argint scot capul din apă și-mi spun:
"Aruncă undița să ne prindem în ea,
Aruncă repede undița".
Pești de aur scot capul din apă și-mi spun:
"Aruncă undița să ne prindem în ea.
Aruncă repede undița".
Mă uit la ei, zâmbesc și grăiesc:
"Nu vreau să vă prind în undița mea,
N-am ce face cu voi, n-am ce face.
Aștept să cadă sara, aștept
Să răsară luna, să cadă în râu,
Să cadă în râu și-n undița mea. "
Peștii de argint se uită la mine și râd,
Peștii de aur se uită la mine și râd.
"Luna e uscată și aspră", îmi spun,
"Uscată și aspră... "
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cercul nu cade
Se rotesc într-un cerc pe o margine de cer,
cercul nu cade,
nu are unde să se deschidă,
pământul e prea departe în albastru.
Nopți de busuioc își risipesc mirosul
prin aerul de care îngerii nu fug
și suferința urcă în altă lume
pe care nimeni n-o cunoaște.
Tu lasă-i să-și joace norocul
cu aceste bacnote din buzunare
de care vor să scape ca de o umbră
care se ține după cei împătimiti.
Pune-i liberi
să-și deschidă ochii și inimile
celor pe care-i întâlnesc pe drumul
lung al mântuirii de suflet.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu pot face
norii, umbrele ori lumina
mă apasă pe gândurile ce-mi consumă existența
care locuiște nestingherită în trup
cu statut de viață.
mai departe merg liniștit
până la capătul speranței dezlănțuite
ce nu se lasă supusă de ignoranță
nici de aspirațiile neverosimile timpului prezent
și încearcă să scape de singurătate
cu omiprezența ta în jurul mesei
la care se scriu poemele destinului
cu păsări care dau zborului contur
prin spațiul dimensionat de iubire
în care nu pot trăi fără tine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul iubit al nopții
Din noaptea în care am intrat
să nu-mi furați păsările și zborul.
Agăț sufletul cu frânghii de stele,
încercuiesc fericirile și dezamăgirile
îți așez pe terasa inimii ghivece cu flori
să le uzi dimineața cu respirații de ploaie.
Caut să mă desprind din somnul greu
care mă scoate într-un tunel fără lumină
de unde ies doar cu mângâieri tandre.
Tu femeie, știi, mânată de patimi divine,
îmi pui în mâinile albe de spaimă
sânii rotunzi și freamăți ușor.
O durere nespusă omoară și ultimul vis
dimineața senină e tot mai departe,
cu genunchii tăi calzi, de voi rămâne
o să mă crezi omul iubit al nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întorc la matcă
întorc noaptea pe fețele lunii
într-un descântec
fac incantații pentru aducerea ploii
pun semne la izvoarele dragostei
apă neîncepută beau și arunc împrejur
să mă vindec de dor
îmi las urme pe pietrele albe
peste care alunecă destinul
cu întâmplările vieții
dimineața urcă prin frunzele copacilor
lumina le sărută seva
rădăcinile se răstignesc în pământ
flămânde
păsările se opresc din cântatul zorilor
și zboară în altă parte
ziua se prinde cu mâinile de gât
și răsuflă ușurată
nu-mi doresc decât un curs normal
lăsați-l liber
mă întorc la matcă
unde m-a lăsat Dumnezeu
să-mi caut drumul
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se face seară pe nota de plată
Ziua se înghesuie să intre pe ușa din față,
e dimineață devreme și nu se cade să aștepte,
soarele îi face cu mâna să se grăbească,
lumea e și ea pornită pe drum.
De undeva noaptea privește cu îngăduință
și lasă să treacă amiaza,
împinge seara de pe scaun să se ridice
nu se vede întunericul.
Ca o umbrelă deschisă prima oară
vântul vrea să spună o mică poveste
și se întețește nervos pentru neascultare,
praful se teme pentru deranj.
Lansez un zmeu și o ia la sănătoasa,
îmi pare rău pentru tot răul
care se opune întotdeauna binelui.
Cerșesc o imagine cu o bucurie hazoasă,
mă întunec de nerăbdare
ca un vânător
prins pe picior greșit
și răsuflu apoi ușurat.
Păsările tac a seară obosită,
lumina se filtrează prin pânze de nori albi
respinsă.
Se face seară pe nota de plată și pleacă,
fac un efort
citesc și o dau mai departe nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mintea în aburi
Lumini se plimbă pe cer,
cei ce le urmăresc nu știu ce sunt
avioane nu-s.
Noaptea capătă o crustă de întrebări
cu răspunsuri înnodate la capete,
alte posibilități dacă există,
nu pot fi acceptate.
Cu mintea în aburi
încerc un fel de lămurire.
Stăpânit de lumini jucăușe, intermitente,
neîmpăcat în credință
cu ochi obosiți
de spațiul îngropat în minte,
merg mai departe după aceleași percepte
cunoscute demult.
Memoria cu sertarele deschise
lasă să se așeze aureolă și teamă
ce face aici popas.
Orice lumină mă bucură
ca un vin învechit
cu gust fructuos
și noaptea
mi-o face albastră.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!