Toamna nudă
Toamna s-a dezbrăcat de hainele ponosite,
stau într-un picior și o privesc,
mă gândesc cine o forțează,
cine o pregătește de plecare goală
de se grăbește să n-o prindă zăpada.
Lăsați să vină vânturile iernii
nimeni să nu se plângă,
e mai bine să te tăvălești în zăpadă decât în noroi.
Pentru noi viața se-mbracă gros,
hainele se schimbă odată cu gândurile,
nu uitați să treceți mai departe
fără să priviți în urmă
seduși de iluzii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Aruncarea podului de pe om
Mi-am aruncat hainele
și apoi
m-am aruncat în flegmă!
Luna dogoarea o stea să o-nfulece!
Porțile se strângeau în brațe
Caii se lingeau în șa
Podurile se apropiau de ora trezirii.
În timpul acesta fumam un arbore suculent.
Apoi toamna!
A venit cu un copil uscat pe o frunză
Nimeni
Dar absolut nimeni nu a bănuit
că în burta lui
o mamă își ascunde țipătul.
În timpul acesta o lacrimă fuma o umbră...
Hainele!
Ah! Hainele!
Stau pe malul flegmei
să le calce trecătorii
să mă îmbrac cu ele după asta
la patru ace!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă ție!
Ajung cu gândurile în visele prezentului bolnav
hazardul rupe pagini din istoria recentă
eu nu le pot nici măcar desena
suntem prinși într-un cerc vicios.
Trăirile noaste roase de amintiri
curg prin prezentul insalubru și trist
scriu și o lună sângerie nu înseamnă nimic
dar un popor stors de sânge înseamnă ceva.
Isprăvile iernii sunt cum trebuie să fie
îmbracă pământul
nu dezbracă femeile frumoase
la care cei cu bani vor să ajungă
e o harababură de sentimente.
Încă mă mai gândesc la o lume posibilă
să se îmbrace în hainele adevărului
și nu la hoți la drumul mare
care te așteptă în orice clipă.
Doamne, îmi zic, cum am ajuns de săraci
cu duhul și cu toate cele,
numai tu poți să ne aperi
de acești monștri ai libertății
pentru care ne-am luptat degeaba
și am ajuns să ne rugăm iarăși la tine.
Slavă ție!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul se grăbește
eu mă desprind de cei care nu se întreabă de nimic
trăiesc într-o stare de căutare
mă stresează lipsa de interes
în fiecare seară îmi adun gândurile de pe la colțuri
și le grupez pe priorități
mai uit prezentul scris pe masă
și plec să pregătesc ziua de mâine
cu aripi de vultur să scruteze de la înălțime pământul
timpul se grăbește nu mă lasă liber
fiecare clipă trece fără să o pipăi cu sufletul
nimeni nu iartă
nimicul din viață
omul nu iese din întuneric fără un impuls la lumină
nu mi-e teamă să cred că pot face bine și rău
lumea nu se lasă cucerită cu mâinile
vin vremuri în care fantasticul devine real
și trebuie să fii fantastic
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socotesc cum bat visele
Stau și aștept pe o bancă
pe lângă care amintirile trec pe lângă mine
din timp în timp gândurile fug și ele
se depun în memorie ca într-un sertar
pe care nu-l deschide nimeni
fără cheie
oamenii își măsoară fiecare pașii
până unde trebuie să ajungă
nu se lasă înduplecați
de cei care-i privesc mirați
nu mă zoresc să plec mai repede
am răbdare cu mine
mai bine îmi găsesc să repet un poem
care m-a prins cu inima desfăcută
viața decurge normal
îmi doresc o libertate reală
care nu se prea întâmplă
mai degrabă sper
oricum speranța nu moare
socotesc cum bat visele
am o teamă de neprevăzut
care se vântură prin gânduri și vise
nu mă îneacă apa tulbure
mă feresc de angoase
plec și mă pierd în mulțimea insipidă
caut ce nu găsesc
iar gândurile rămase-n memorie
nu mă lasă liber
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întors din bejenie
Cineva și-a stins dorul și a venit acasă în țară,
a lăcrimat pe pământul său și l-a strâns în mâini,
nu s-a mai gândit la altceva decât la dărnicia lui.
A îmbrăcat hainele părinților și a devenit alt om,
unul care-și stoarce sudoarea pentru rodul de aur,
simte cum îi înflorește inima de împlinire
și nu se mai satură de bucurie.
Se pornește cu greu, dar greul înalță
și-i crește în piept copacul vieții adevărate,
poate că experiența trăită cu sufletul ars
l-a făcut să prindă rădăcini lungi și puternice
și urmașii săi nu vor mai fugi de furtuni,
în alte locuri unde sunt mai violente.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu se lasă mințit
A căzut o boare de adevăr peste cuvinte,
vorbele spuse nu se mai pot retrage,
rămâne tot mai puțin spațiu de întoarcere.
Se impune totul printr-o lege nescrisă,
dar neîncrederea sporește tot mai mult,
nimeni nu se lasă mințit.
Ziua se urcă cu lumina pe schele,
ferestrele se deschid tot mai larg,
o neîncredere se ridică încet din genunchi.
Cine va sta în umbră să judece,
va ști să lase la urmă răspunsul
mult mai subțire decât se așteaptă
și mai străin decât noi, de întrebare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu voi fi niciodată un om de zăpadă
Cine mușcă mâna care l-a hrănit
e mai feroce decât sălbaticii,
nu știu ce mă face să cred în loialitate
dar trădarea este ticăloșia întruchipată.
M-am tot convins că disprețul învinge,
strânge în el toată ura care nu ucide,
prea multă nepăsare ori zgomot turbulent
e o alunecare dintr-o groapă în alta
ambele pline cu noroi.
Nu știu să fac mai mult decât pot,
dar nu mă las influențat de minți obscure
care îmbracă minciuna în poleială subțire,
o să sparg oglinda imaginii create de veleitari.
Sunt în afara cercului,
închistarea omoară și ideea și omul.
Nu mă voi lăsa atras
de vorbele ca niște haine rupte
prin care intră gerul.
Nu voi fi niciodată un om de zăpadă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine stau...
.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...
... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viața pusă în doi pari....
... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubește mult
conceptul arta pentru artă
și tare-aș vrea să îl ascult...
... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
să fiu un capăt de chibrit...
... mai bine stau să mor odată
de două ori știu nu se poate
în rai intra, poarta-i legată
c-un fir de ață și de toate...
... mai bine stau sfrijit la poartă!....
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu mă mir
În fiecare noapte privesc la o stea
și nimeni nu știe de ce,
unii cred că nici n-o văd bine,
dar ea în mod sigur mă vede c-o iubesc
și întotdeauna strălucește puternic,
îmi pătrunde pe fereastră
până în pat.
Nu mă mir să mă fi ales ea,
să număr firele de nisip din pustiu
cu băgare de seamă și sârguință
pentru a mă descoperi cu furie
cel care rupe zăgazurile biruinței
și zidește libertatea în simboluri
la care se închină oamenii.
Femeia mă privește cu nedumerire,
știe că acolo sus undeva departe
se leagă și dezleagă ciudat destine
acceptate fără nicio îndoială ca un dat
la care nu te poți opune, cel mult amânat
până la un puct nedeterminat
pe sinusoida vieții.
Tot timpul mă socotesc un câștigător
la loteria vizelor
de plecare la steaua mea ocrotitoare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Robotul cu personalitate
Lumea și-a tăiat degetele înainte de a-și da mâna,
acum fiecare privește cu suspiciune tot ce se întâmplă
și nu cedează din părerile proprii.
În ceea ce gândesc mă năpădesc amintirile de tot felul
și nu spun că este rău sau este bine,
dar nu e ceva care deschide ușile fără cheia potrivită
și nici oamenii nu se vor trezi din cenușiul vieții
mai cinstiți decât sunt.
Peste tot bântuie mișcarea care răstoarnă obișnuitul,
viermele schimbării care roade trecutul,
grăbește schimbarea la față a viitorului imediat,
pune pe jar deprinderile împământenite
și se filtrează esența într-un robot cu personalitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba dulce a cuvintelor
Noaptea și-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe fața vântului nervos,
dimineața se sărută cu izvoarele și pleacă.
În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceața odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
și lumea își frîmântă mâinile de așteptare.
Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om
în amiaza când inima se înlănțuie
cu dorul care în mine își află izvorul
cel dătător de dragoste și viață.
În vreme ce verdele își câștigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolțire a semințelor,
copii nevinovați ai soarelui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când inima se înlănțuie
Noaptea și-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe fața vântului nervos,
dimineața se sărută cu izvoarele și pleacă.
În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceața odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
și lumea își frământă mâinile în așteptare.
Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om,
în amiaza când inima se înlănțuie
cu dorul care în mine își află izvorul
devine dătător de dragoste și viață.
În vreme ce verdele își câștigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolțire a semințelor,
copii nevinovați ai soarelui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau ca într-un pustiu
Lumea din mine se plimbă pe străzile orașului, seară,
se aprind lampioanele colorate,
poți vedea vitrinele și să te pierzi în mulțime
pentru a evita prieteniile întâmplătoare,
nu degeaba tu mă inviți în cluburile de noapte
să văd tumultul tineresc și expunerea
la vedere a liniilor de forță.
Printre cuvinte străine vorbirea lipsește,
nu mă poți găsi rupt de imaginile astea cu noduri
în care nu aud nimic din tot ce-mi spui
și privesc mirat ca într-un spital de nebuni
unde fiecare se tratează singur de angoasele sale
și pleacă dimineața obosit la culcare.
Eu sunt aproape inexistent,
stau ca într-un pustiu în care vânturile plimbă nisipul
și aștept oaza de liniște unde să-mi scriu sufletul
pe paginile în care lemnul cântă din frunză.
Undeva în mine
te ascund
până reușești să-ți revii în fire
și să mă iubești altfel decât poți mărturisi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotoglindă
M-am fotografiat într-o fotografie
jucăria pisicii zăcea pe hol într-un colț
de fir...
de fir-ar să fie!
o urmă de râs era pe buzele mele
o urmă de râs
pe un glonț.
Hainele bunicului stau ciudat de bine pe mine
undeva în buzunare sărutam mărunțișuri de vis
aveam pe atunci un moskvich albastru
sub care îmi puneam sufletul la explodat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ținutul deltei
Călătoresc în ținuturile neamului tău,
vase pescărești străbat delta la crepuscul,
pe brațele fluviului e multă vânzoleală,
privesc din depărtare întreaga desfășurare.
Curiozitatea și voința mă stăpânesc
stau cu ochii ațintiți pe canale
la plaurii plutitori
unde doresc să pictez peisajul.
Anotimpurile sunt fixate de păsări,
oamenii îmbrățișează imaginile luxuriante
și fotografiază întruna
de parcă vor să ia cu ei întregul.
Aici noaptea își odihnește stelele în stuf
caii sălbatici aleargă spre gurile fluviului,
nimeni nu știe de ce,
dar își caută-n propriile amintiri.
Se joacă dimineața cu peștii săritori
sparg aerul cu voința de zbor înalt,
cineva lângă țărmul tău îndrăgostit
se îmbracă-n hainele răsăritului
cu libertatea pură simțită-n trup,
să-ți pipăie coapsele
și să simtă căldura începutului de zi
încă fără păcate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca într-un templu
Mă închid într-un vas așezat pe portalul zilei
și privesc prin clipe cum se scurge viața,
mi-a rămas inima plină de fior
să mă regăsesc în poeziile lui Eminescu
ca într-un templu,
sufletul meu e plin de trăirile iubirii,
nici o minune mai mult
decât florile teiului sfânt.
În irisul ochilor mei se deschide nesfârșitul
și luceafărul apune pe brațul iubitei
cu sânii înfloriți în veșmintele nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom zbura pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom trece pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc tavanul legat de cer
Noaptea se furișează prin ferestre,
gândurile îmi clipocesc prin memorie,
sunt un om interzis în singurătate
cu privirea în tavanul legat de cer.
Am prea puține șanse de reușită,
să trec peste apele care străjuiesc întunericul
dintr-o parte din care nu se vede nimic
Cu o senzație de mister căutat
nu mă pot prevala de nicio axiomă
care să mă lase liber în demersurile mele,
la un moment de cumpănă mă întreb,
pentru ce
și pentru cine
mă lupt să cred în izbândă?
Îți promit ceva ce te interesează
pentru că nu mă las izgonit
de sub pietrele lumii închisă în carapacea
unde totul se vede albastru,
fără contur.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dantelă de zăpadă
Iarăși se întunecă, dar azi a nins
Prima ninsoare din iarna aceasta
Nu e departe ziua când voi urca
Pe săniuțele argintii ale iernii
Răscolind zăpada
Dar e decembrie și ninge
Peste brazii de afară, parcă
Și ciorile au obosit să se adune
Pe-nserat
Mă așez la geam, spun o rugăciune
Pentru cei întârziați, pentru cei
Duși departe unde zăpada nu le e
De tot albă
E decembrie și ninge
Zăpada se așterne ca o dantelă
Pe case și morminte
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!