Slavă ție!
Ajung cu gândurile în visele prezentului bolnav
hazardul rupe pagini din istoria recentă
eu nu le pot nici măcar desena
suntem prinși într-un cerc vicios.
Trăirile noaste roase de amintiri
curg prin prezentul insalubru și trist
scriu și o lună sângerie nu înseamnă nimic
dar un popor stors de sânge înseamnă ceva.
Isprăvile iernii sunt cum trebuie să fie
îmbracă pământul
nu dezbracă femeile frumoase
la care cei cu bani vor să ajungă
e o harababură de sentimente.
Încă mă mai gândesc la o lume posibilă
să se îmbrace în hainele adevărului
și nu la hoți la drumul mare
care te așteptă în orice clipă.
Doamne, îmi zic, cum am ajuns de săraci
cu duhul și cu toate cele,
numai tu poți să ne aperi
de acești monștri ai libertății
pentru care ne-am luptat degeaba
și am ajuns să ne rugăm iarăși la tine.
Slavă ție!
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.