Plan versatil

îndur la bătrâneţe, suferinţă, povară
este foarte grea şi provoacă durere
dar port în conştiinţă amintiri de o vară
când viaţa mea a fost numai lapte şi miere.

pa tâmplele cărunte lumina se joacă
formează o cunună cu mesaj divin
sufletul docil la îngeri se apleacă
la Cristos mântuitorul veselă mă-nchin.

vreau fiecărei ore să-i dau importanţă
cât durează viaţa doar Dumnezeu ştie
când cerul mă acoperă cu albastră nuanţă
soarele mă-ndeamnă să cred în frenezie.

voi stoarce de la timp versatilă substanţă
să pot lăsa în urma mea frumoasă poezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie de toamnă

noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe faţă
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viaţă.

ştiu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea ştie foarte bine însingurări să-nfrunte.

pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viaţa mea este completă cu mândra poezie.

pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea nu este o povară

Bătrâneţea nu este o povară,
Nu este o haină grea.
Ea este o comoară pentru acei,
Care sănătatea o pot păstra.

Bătrâneţea nu este o povară
Ea este o cunună de Lauri.
Trimisă de zeii cereşti,
Dacă ştii viaţa cu adevărat s-o preţuieşti!

Bătrâneţea nu este o povară.
E un amurg frumos de vară
E un strop de rouă,
Este un început de cale nouă.

Bătrâneţea nu este o povară
Este o frumoasă melodie
Cântată la o chitară,
Este o splendidă poezie!

Scrisă de bunici pentru nepoţi şi nepoţele.
Bătrâneţea nu este o povară,
Este ca cerul presărat,
Cu mii şi mii de stele.

poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu happy end

cât de mult aş vrea să mai joc o sârbă
să uit că bătrâneţea e povară grea
să uit că lumea rea mă umple de scârbă
şi alungă în pustiuri dragostea.

îmi petrec timpul din dor în dor
dar s-a strecurat un înger în inima mea
mă învaţă intens lumea s-o ador
să-i dau măreţie cu lumini de stea.

viaţa este un dar de la Dumnezeu
şi o cinstesc aşa cum ştiu mai bine
pe o scară de versuri o ridic mereu
să cuprind cu ea doar zările senine.

cred că doar îngerii mai pot salva
nefericiţi adăpostiţi sub mucava.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salba de dorinţe

[lui Emilian, Edith şi Alexandrei]

nu vreau regatul cerului nu vreau comori
ci doar un colţ de rai lângă pădure
cu raze de soare să spulbere nori
cu gânduri blânde, calde şi azure.

dinspre pădure să mă răzbată triluri
de mierle, ciocârlii, privighetori
simfonii de vară să curgă râuri, râuri
zorii dimineţilor să-i ştiu vestitori.

cu prietenii aproape la un pahar cu vin
să nu simt timpul grav că o povară
să ard singurătatea în focul divin
geruri să se destrame în dragă primăvară.

acum la bătrâneţe problemele survin
nervurile din mine au început să doară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa?

De ce când trăieşti
Trebuie ca să iubeşti?!
Iubire să dăruieşti
Şi sa spui la ce gândeşti.
Spune-mi câte vieţi
Ţi-ar trebui ca să ierţi?
Şi sa nu te-n vinuieşti
De câte ori greşeşti
O viaţă poate fi şi
Dură, dar şi gingaşă
Porumbei ce duc in urma lor
Amintiri ce deseori nu mor.
Şi totuşi ce e iubirea?
Nu cred că e gândirea.
Căci şi cu gândul urăşti
Nu numai când vorbeşti.
De câte ori nu te-ai gândi
Nu pot să spun că te-ai mândri,
Cu ceea ce gândeşti
şi cu ce vorbeşti.
Viaţa e o oarbă
Ce o admiri odată
Cu lacrimi şi bucurie
Căci mi-a fost dată mie
Să nu te superi,
Dar nu poţi să-mi ceri;
Să nu vorbesc şi să nu gândesc,
Căci viaţa eu iubesc.
Vorba e viaţa
unită cu ceaţă
Ce greu dispare
După ce moare.
Viaţa e natura
Culce şi amară ca gura
ca floare frumoasă –
Aşa cum Dumnezeu ţi-o lasă...

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

vreau poemul să vorbească de al verii miraj
când totul este verde şi-s vesele parcuri
străbat cu fericirea intim pelerinaj
secundele în ornic se joacă pe arcuri.

acum renasc în rime visele supreme
nopţile sunt tandre mă învelesc cu raze
lumina din cuvinte se transformă poeme
Luna se destinde pe iubitoare fraze.

n-am să scriu despre dureri şi lacrimi
credinţa mă îndeamnă la gesturi şi fapte
ştiu că în univers există şi patimi
dar viaţa este dulce ca miere cu lapte.

poeţii mă inspiră răsar dintre mulţimi
trăirea lor boemă e-n opere de arte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Când cerul se lasă
Şi blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Şi zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul şi viaţa
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele şi Luna
Şi se îmbrăţişează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuţi
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului şi a sufletului
Cu eternitatea şi Tronul Divin
Şi ating drumul-Lumină
Al prinţului suflet
Albastru, auriu şi violet!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea de pe urmă

sunt zile de când soarele n-a apărut
cerul e mohorât mă întristează
suflul rece al iernii pe-aici s-a abătut
cu ninsori şi lapoviţă iar se instalează.

vreau să trezesc soarele din sufletul meu
să-mi vorbească să râdă ca-n zilele de vară
codrul să doinească-n mine natural Ateneu
să nu-l mai văd mânhit cu frunza rară.

ştiu e nevoie de iarnă viruşii să dispară
viermi şi omizi numai gerul îi curmă
e vremea când binele de rău se separă
e anotimpul cu înţelepciunea de pe urmă.

Dumnezeu nu doarme zi şi noapte repară
ce au stricat dăunătorii angrenaţi în turmă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de vară

soarele proiectează razele în spaţiu
descrie profiluri sublime în natură
nectarul zilei îl sorb cu nesaţiu
iluzionistul mă vrăjeşte, mă fură.

în livada cu meri râd magice lumini
apleacă ramurile cu roade bogate
se ospătează-n treacăt pelerini
strâng în conştiinţă secunde fermecate.

trubadurul are dulceaţă în voce
face o serenadă iubitei la balcon
poeţi pun în versuri iubirea precoce
eu mă simt ca fluturul ieşit din cocon.

nu este timp de durere atroce
răsună pe cer momente de bon ton.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri neasemuite

ştiu că-mi este sufletul însoţit de îngeri
când caut prin lume învăţături sublime
mi-am călit credinţa să nu cunosc înfrângeri
lumini dumnezeieşti inima să-mi anime.

la răscruci de vânturi troiţe-au fost zidite
să mă închin la chipul lui Isus Cristos
noiane de speranţe au fost dobândite
de la mântuitorul pururea sfătos.

naturi în faţa mea au fost orânduite
cu percepţii de măsură dumnezeiască
am cumulat în minte splendori nepreţuite
strângând în piept doar dragoste cerească.

am transpus în slove gânduri neasemuite
şi-am răspândit în lume iubiri fără mască.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost
Să te-alung din viaţa mea ca şi când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Şi când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în braţe şi la pieptul tău să plâng
Să-ţi ofer iluzii false şi apoi să te alung
Vreau să-ţi las acolo-n suflet o parte din viaţa mea
Să te lupţi cu al tău cuget cum făceam şi eu cândva
Vreau să-ţi dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandreţe
Şi să joc un teatru fals cu atâtea mii de feţe
Doar când ochii ţi se-nchid, vreau să te gândeşti la mine
Şi când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aştepţi şi cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Şi apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine şi să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... şi apoi să plec departe
Vreau să-ţi fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată

După-atâta suferinţă, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Şi să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În staţia de troleibuz

uneori aş trece şi prin cercuri de foc
dac-aş şti că la capăt este un miracol
pe cerul veşniciei să cuceresc un loc
în marea împlinire cu noime de oracol.

trăiesc viaţa într-un joc de culori
sunt veselă în verde nostalgică-n portocaliu
fericită în violet străbătută de fiori
cu sufletul pururi romantic, candriu.

alteori ating şi visul triumfal
când melodii cereşti îmi inundă auzul
mă simt puternică plutind pe orice val
Dumnezeu ma iubeşte nu-mi arată refuzul.

nu port mască. nu sunt la carnaval
printre mii de gânduri aştept troleibuzul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrăind amintiri de smarald

retrăiesc amintiri cu nopţi albastre
când mă ningea cu praf fin de stele
sau când închipuiam zboruri măiastre
cu fluturi prin poiene cu sublime lalele.

îmi amintesc de prima tinereţe
de farmecul iubirii înflăcărate
de zilele cuprinse de tandreţe
cu mângâieri de braţe minunate.

mirabilă iubire am primit cadou
şi toată viaţa mi-am dedicat-o ei
timp preţios răspîndit în ecou
emoţii de vară în miresme de tei.

nu risipesc nimic din ce-am trăit
le voi lua cu mine în cerul infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri mirabile

toamna se pictează în acuarelă
nori gri şi reci acaparează cerul
plouă, dar noi doi sub aceaşi umbrelă
dezlegăm la limbă taina ca misterul.

timpul se dizolvă în oceanul divin
converteşte la iubire valuri de smarald
mă-mbăt de fericire cu un pahar de vin
lumina mă-nfăşoară cu diafanul fald.

petrec ore de doină şi de romanţă
curcubeul dragostei răsare dintre nori
colorează gândurile cu albastră nuanţă
sub cerul fermecat superb cântă viori.

ridic la soare o sublimă speranţă
când dansul printre raze angrenează fiori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul ca un cântec printre nuferi

port slova în sânge în chintesenţă
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezenţă
ascult stelele cu versul divin.

port versul în nervură în celule
uşor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.

simt cum mă răsfaţă cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu ştiu de urlete nici de dezastru
ştiu componenta magică de la viori.

cu versul meu am cucerit un astru
îmi aşterne lumina departe de nori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragi slove în lumină

cerul ninge lumina cu stele căzătoare
timpul se converteşte la dragostea divină
vreau să cred că steaua mea nu moare
că-mi va sta alături mângâiere calină.

sufletul se închină la sfere luminoase
în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu
ştiu că mă conduce pe drumuri glorioase
legile Lui sacre le voi sluji mereu.

am cunoscut şi sfinţi şi îngeri dragi
conştiinţa mea se umple cu înţelepciune
adeseori mă simt ca pe un câmp cu fragi
sub cerul meu deschis prin rugăciune.

sufletul se-mbogăţeşte cu scrieri de magi
să nu simtă vreodată a vremii goliciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste nu este totul numai lapte şi miere. Ci când lapte acru, ci când miere, ci când lapte dulce, ci când... piper.

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmându-l pe Sisif

bătrâneţea e grea ca o tristă povară
urc muntele cu ea precum legendarul Sisif
dar se rostogoleşte ca piatra de moară
moartea râde de mine trecută-n catastif.

flăcări nemiloase ard amintiri în mine
blestemata ţigare secunda face scrum
dar beau nectarul zilei cules din stamine
visul de împlinire spre cer îl îndrum.

ascult la miezul nopţii a stelei chemare
cu strălucirea ei optimizez destinul
Cristos îmi este reazem crez de afirmare
în lumina-i sfântă estompez suspinul.

sufletul meu poartă iubirea în samare
din cerul veşniciei absoarbe seninul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism şi frenezie

sărbătoresc viaţa în lumină astrală
sărbătoresc iubirea pe un colţ de rai
îmbrac poemele într-o haină de gală
timpul fericirii este un fel de crai.

se scurge prin artere dantelărie fină
împleteşte în cuvinte magice lumini
o minune de cântec e căsnicia divină
însemne stelare sunt crestate în mâini.

pe fuior albastru torc vise măreţe
dragostea mea e ca lâna de aur
îmi ţine de cald astăzi la bătrâneţe
când fiece secundă o trec la tezaur.

universul iubirii e plin de poveţe
îmi aşează pe creştet o cunună de laur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tot egoismul meu, nu puteam să îndur gândul că o să apar ca o umbră a morţii la ospaţul fericirii tale. Nu puteam să îndur gândul de a părăsi această lume în care tu mai trăiai şi, poate, mai aveai nevoie de mine; jurământul de credinţă pe care ţi-l făcusem îmi cerea să astept şi să îndur. Maggie, nu vreau prin scrisoarea asta decât să te asigur că niciuna dintre suferinţele prin care am fost nevoit să trec din pricina ta n-a fost un preţ prea mare pentru viaţa pe care am cunoscut-o de când m-am îndrăgostit de tine. Nu fi amarâtă că m-ai făcut să sufăr. Am crescut de mic cu sentimentul renunţării; nu m-am asteptat niciodată să fiu fericit; şi faptul ca te-am cunoscut şi te-am iubit m-a împăcat cu viaţa. Ai fost pentru inima mea ceea ce e lumina si culoarea pentru ochii mei, ceea ce e muzica pentru sufletul meu; ai trezit o senzaţie nelămurită de nelinişte într-o conştiinţă arzătoare. Viaţa pe care am descoperit-o de când bucuriile şi durerile tale au început să însemne pentru mine mai mult decât bucuriile şi durerile mele a schimbat murmurul de revoltă în supunerea aceea voită care dă naştere unui sentiment adânc. Cred că iubirea intensă şi nemărginită m-a făcut să capăt o pătrundere mai largă a vieţii, care a crescut pe masură ce înţelegeam viaţa altora, căci pâna atunci, constiinţa dureroasă a înfaţişării mele mă ţinuse departe de ceilalţi.

George Eliot în Moara de pe Floss
Adăugat de Andra F
Comentează! | Votează! | Copiază!