Gânduri neasemuite

ştiu că-mi este sufletul însoţit de îngeri
când caut prin lume învăţături sublime
mi-am călit credinţa să nu cunosc înfrângeri
lumini dumnezeieşti inima să-mi anime.

la răscruci de vânturi troiţe-au fost zidite
să mă închin la chipul lui Isus Cristos
noiane de speranţe au fost dobândite
de la mântuitorul pururea sfătos.

naturi în faţa mea au fost orânduite
cu percepţii de măsură dumnezeiască
am cumulat în minte splendori nepreţuite
strângând în piept doar dragoste cerească.

am transpus în slove gânduri neasemuite
şi-am răspândit în lume iubiri fără mască.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub diademe de lumini

prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creştet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.

nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.

sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţii poetice

doruri au bătătorit multe cărari de viaţă
aşa e soarta mea veşnic în căutare
de splendori şi de lumini- sfântă povaţă
arborii mi-au transferat febrilă fremătare.

vântul şi ecoul m-au însoţit pe munte
am cărat cu greu în spate rucsacul de vise
am trăit extaze cu razele pe frunte
strângând în conştiinţă fericiri promise.

la izvoare-am poposit cu o sete mare
în braţele naturii am fost răsfăţată
şi-am ascultat mereu a cerului chemare
să mă închin la sfinţi am fost învăţată.

Dumnezeu mă locuieşte divină sublimare
karma mea credinţei i-a fost încredinţată.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

umblu prin lume cu metafore în buzunar
le sădesc cu palma pe la răscruci
să crească falnic platan şi arţar
dar la final să nu ajungă cruci.

romantică în roz melancolică în verde
strivesc sub picioare gândul infernal
să jung la steaua mea să mă dezmierde
să-mi trec toată experienţa în jurnal.

cu ramuri de gânduri extrag seva din cer
şi mă energizez de jos în sus
am fost mereu în viaţă un aventurier
călăuză şi povaţă mi-a fost bunul Iisus.

muguri de speranţe cresc în sufletul meu
simfonii de primăvară mă încarcă mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În univers poetic

sufletul meu vastă lume în lume
cu naturi sublime care îmi vorbesc
cu splendori de viaţă adunate-n albume
cu prieteni care-mi amintesc să iubesc.

mă extind spre stele cu emoţii ardente
lumini diamantine se aşează pe tâmple
răstoarnă în mine supreme sentimente
în destinul meu minuni să se întâmple.

ador eliberarea de tragice furtuni
vorbind cu vântul doar lacrimi să usuce
cu poeţii iubirii să fac comuniuni
cu sfinţi să mă îndrume la orice răscruce.

în sufletul meu nu e loc de genuni
un univers poetic cu versuri mă seduce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie în altarul sufletului

lumini se aşează în sublime corole
zori sorb roua din parfumatul crin
din suflet se revarsă râuri de parole
la miracolul naturii vreau să mă închin.

iubirea muntelui în peşteri vibrează
stalagmite susţin tavanul de bazalt
ca într-n altar sufletul rezonează
cu grija lui Cristos pentru celălalt.

plină de mister viaţa e captivantă
splendori mă seduc mereu mai intens
cu divinitatea sunt cooperantă
drumul meu în lume are un singur sens.

îndumnezeirea cu suflet de servantă
Demiurgul mă primeşte cu sacru consens.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi înviat Cristos

De n-ar fi înviat Cristos,
Zădarnic-ar fi fost credinţa
Şi omul, pururi păcătos,
Îngemănat cu suferinţa,
Prin lume şi-ar fi dus căinţa,
Necunoscând ce-i biruinţa
De n-ar fi înviat Cristos.
De n-ar fi înviat Isus,
Zadarnic ar fi fost Cuvântul
Ce pretutindenea s-a spus
Şi s-a-mpânzit cu el pământul, —
N-am fi ştiut ce-i Legământul
Şi veşnic ne-ar fi fost mormântul,
De n-ar fi înviat Isus.

Dar Domnul a-nviat din morţi
Şi-a arătat că învierea
Ce-a sfărâmat închise porţi,
E semnul vieţii şi puterea
Ce-aduce lumii mângâierea
Şi darul jertfei: înfierea...
— Cristos a înviat din morţi!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilogie

prin lumea asta mare sunt doar un pasager
să adun splendori, lumini râd în retine
cu gânduri de iubire construiesc în cer
un loc al veşniciei pe tărâmuri senine.

fluturi de iubire şi-au făcut culcuş
în inima mea blândă şi evlavioasă
gândurile-s versuri, freamăt de arcuş
sufletul meu să cânte romanţa duioasă.

cu fiecare vers mi-asigur nemurirea
voi fi precum o stea fără de moarte
plâng de fericire sensibilă-i gândirea
lumini dumnezeieşti mă poartă departe.

credinţa-n Dumnezeu innobilează firea
sublimu-i univers înţelepciuni împarte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost şi somn, şi multe răsărituri
Şi-adeseori am fost chiar şi coşmar
În al meu vis şi-n alte nesfârşituri,
La fel de viu sau tot imaginar.

Am râs nebun şi-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.

Am şi răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simţită doar în piept
Şi am servit belşugul ca la nuntă,
Deşi-n simţiri ades am fost nedrept.

Am cunoscut şi frigul îndoielii
Ce mi-a-ngheţat şi sufletul din mine,
Şi-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.

Am alergat de când mă ştiu pe lume
De omul rău şi de singurătate
Şi am ajuns statuie fără nume,
Când am rămas orfan de jumătate.

Am tot strigat pân-am pierdut şi glasul,
Fără urechi ori fiinţe să m-audă,
Însă oricât de drag mi-a fost taifasul,
Am şi tăcut când soarta a fost crudă.

...

Am să mai fiu măcar o bună vreme
Şi câtva timp, să nu vă fie dor;
Mă rog la voi – păstraţi-mă devreme,
Să nu vă fiu târziu când am să mor...

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însoţită de umbră

atât de fragedă mi-e umbra între lumini suave
pretutindeni mă urmează cu albastre emoţii
nu răspândeşte-n lume tonuri anoste şi grave
se îmbracă-n auriu din ieftine promoţii

umbra-i parte integrantă a sufletului meu
unde am ascuns iubiri din prima tinereţe
se-nvăluie-n diafane culori de curcubeu
printre splendori mirene se-ncarcă cu fineţe

mai ascund în umbră o listă de păcate
aşteptând mântuirea de la Iisus Cristos
din suflet lansez gânduri desferecate
spre cerul iertărilor cu spirit sfătos

am trăit cu umbra fantezii fermecate
bând din potir de argint elixirul gustos

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre litere suave

acasă este locul sărbătorilor sublime
cu miros de scorţişoară de vanilie de rom
cu prieteni care ştiu cu iubiri să mă anime
cu oaspeţi unul şi unul antrenant ca un atom.

acasă este locul unde visez frumos
minuni să se întâmple ca-n noaptea de Crăciun
în sufletul curat să se nască Cristos
spiritul de lumină- înţeleptul străbun.

acasă este locul cel mai pacifist
departe de războaie de pericole grave
cu colinde îngereşti ce frâng momentul trist
cu armonii de suflet pogorâte din slave.

acasă este locul unde mă simt artist
care compune slove din litere suave.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Set de valori

filozofia vieţii o despic în patru
şi mă gândesc la Isus răstignit pe cruce
când oameni au creat cel mai mare dezastru
de a trecut şi cerul prin neagra răscruce.

sunt şi eu păcătoasă am rănit demiurgul
cu gânduri blestemate cu deşartă râvnă
inima mi-a sângerat s-a înroşit amurgul
şi sufletul s-antunecat cuprins de ţâvnă.

dar sunt mai bogată decât toamna trecută
cu un set de valori din spiritualitate
nu ştiu de plictiseală nu sunt abătută
lumini dumnezeieşti ghidează în totalitate.

mă dezleg de păcat în cânt de alăută
sufletul iar să vibreze de senzualitate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decalog

să iubesc necontenit, necondiţionat
să adun în suflet numai splendori
să mă călăuzească gândul minunat
să-mi fie conştiinţa univers de candori.

să urmez îndeaproape îngeri şi sfinţi
să nu am regrete în final de viaţă
veşnic să ţin în slavă dragii părinţi
să fiu optimistă şi când trec prin ceaţă.

să iert mereu căci eu am fost iertată
şi mângâiată de Bunul Dumnezeu
să pun în slove lumea descleştată
de gerul năprasnic aspru şi ateu.

în inimă să cânte mierle şi privighetori
luceferii să-mi fie veşnic călăuzitori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Montségur

Eugen Dorcescu

Montségur

Mirelei-Ioana

Revăd, ca-n vis, natalul Montségur,
Biruitor în orişice înfrângeri.
Ce puri eram! Eram atât de puri,
Încât păream mai îngeri între îngeri.

Desprinşi de lume, rupţi de elemente,
De apă, de văzduh şi de pământ,
Ne-am fost iubit aievea-n trup şi-n gând
Şi-am ignorat vrăjmaşu-aşezământ
Al omenirii pururea demente.

Când am aflat că totu-i doar un joc
Şi sacrul munte însuşi e-o fantasmă,
Îţi aminteşti? Ne-am aruncat în foc,
Drept jertfă detestatului Moloch,
Şi-am renăscut în două flori de plasmă.

poezie de Eugen Dorcescu din revista "Vatra Veche", nr. 6, 2020 (27 aprilie 2020)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TESTAMENTUL POETULUI

Am fost un credincios şi sunt, dar în păcat,
Mereu am vrut cu tine să intru şi-am intrat;
Eşti unica din lume ce mi-ai permis, să fiu
Profetul care-şi strigă iubirile-n pustiu.

Când fluture am fost, din seară până-n zori,
Să gust din floare-n floare ai dragostei fiori,
Tu, înţelegătoare, în cântec m-ai iertat,
Ştiind că pentru tine am sufletul curat.

Când nopţile cu smoală voiau să îmi înece
Lumini în care-am vrut să-mbrac vreo stea mai rece,
Tu, doar cu vrăji făcute din vorbele-ţi rimate
Pe Cer aduceai Luna şi mii de nestemate.

De-aceea eu, iubito, cât încă-s pe pământ,
Îţi las prin Testament acum ce am mai sfânt:
Credinţa în Cuvântul ce-a fost şi o să fie,
Iar tu să mă îngropi în tine... Poezie!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amfitrioana

se perindă prin suflet poeţi şi filozofi
cu principii de iubire sănătoase, divine
sunt o amfitrioană primesc şi teozofi
să limpezească-n minte învăţături creştine.

cu sentimente calde îi întâmpin pe toţi
la cina de taină îl invit pe Cristos
lumina mântuirii să-ndepărteze hoţi
aştept idei supreme de la duhul sfătos.

trăiesc extaz lăuntric transcendent
mă poartă-n univers poetic sublim
împărtăşesc cu lumea visul meu ardent
cernut de stelele cu care ne călim.

timpul e nestatornic liniştit concludent
cu splendori de vară mintea mi-o anim.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plămădire cerească

vântul mă învăluie cu parfum de magnolii
primăvara a venit cu minuni de poveste
dar tinereţea mea este roasă de molii
ce-a fost frumos în ea azi nu mai este.

dar mă bucur de timpul acesta renascent
muguri de speranţe freamătă la geam
pe cântecul vieţii vreau să pun accent
şi pe poezia verde... este tot ce am.

s-a îmbrăcat în galben grădina cu narcise
boboci de lalele parcă stau să pleznească
în mijlocul ei am strâns mirene vise
ninse de stele- plămădire cerească.

sunt izvorul nesecat de gânduri
slove înşirate pe sute de rânduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult prea îndrăgostită...

Au fost şi vremuri când fredonam iubirea...
Au fost şi clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărţirea
Unei iubiri la care tot speram.

Au fost şi timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Şi m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!

Au fost momente când te uram în şoaptă,
Când mă uitai în colţ şi te plimbai,
Prin colţuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!

Au fost şi ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Şi-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi eşti, ce-ţi sunt... într-un orar.

Şi la final, din ecuaţie reiese,
Că nimeni şi nimic nu poate şti...
Ce lucruri sunt cernute şi alese
Ce le-ntregeşte, sau a le risipi.

Mult prea uimită şi aşteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranţe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Şi inima străpunsă doar de gloanţe...

Vor fi şi vremuri când voi cânta iubirea...
Şi va veni şi ceasul să zâmbesc!
Sunt ce am fost şi nu mă pierd cu firea,
Eu ştiu numai să strălucesc!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incantaţie

las cerul deschis astăzi să mă ningă
mii de steluţe să-mi acopere chipul
un înger alb tâmplele să-mi atingă
trăind la cote maxime cum cere timpul.

următorul pas e un dans prin zăpadă
în urma mea las amprente adânci
dincolo de nori a stelelor pleiadă
cheamă la visare şi părinţi şi prunci.

mi-am croit destinul în vesele culori
patru anotimpuri mi-au fost fraţi
drumurile mele au fost pline de flori
am strâns în albume anii minunaţi.

soare, lună, stele magice splendori
mi-aţi pătruns în suflet să mă luminaţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu dori

Nici vântul ce-nvolbură marea,
nici luna cu razele-i reci,
nu vor să-mi asculte cântarea
atunci când prin gânduri îmi treci.

Ai fost, printre vânturi, mai tare,
le-ai dat, pentru mine, porunci,
să-mi facă amarul mai mare,
să nu pot cânta, de atunci?

Ai fost, pentru Lună, un soare,
i-ai fost, tu, iubit sau stăpân,
şi-acum ţi-a promis, ca-mpăcare,
s-ascundă cuvântul ce-l spun?

Încerc să te caut prin minte,
privesc fără noimă-mprejur,
aş vrea să te chem dar cuvinte
nu am, şi atunci te conjur:

Îngăduie vântului jalea
şi iartă-i suspinul din cânt,
arată-i lumina şi calea
deasupra de negrul pământ.

Hai, vino!-s aici pentru tine,
te-aştept, cu speranţă, în zori,
ascultă-mi şi cântul! - ştii bine
că-mi eşti prea departe... şi dori.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu dori

Nici vântul ce-nvolbură marea,
nici Luna cu razele-i reci,
nu vor să-mi asculte cântarea
atunci când prin gânduri îmi treci.

Ai fost, printre vânturi, mai tare,
le-ai dat, pentru mine, porunci,
să-mi facă amarul mai mare,
să nu pot cânta, de atunci?

Ai fost, pentru Lună, un soare,
i-ai fost, tu, iubit sau stăpân,
şi-acum ţi-a promis, ca-mpăcare,
s-ascundă cuvântul ce-l spun?

Încerc să te caut prin minte,
privesc fără noimă-mprejur,
aş vrea să te chem dar cuvinte
nu am şi atunci te conjur:

Îngăduie vântului jalea
şi iartă-i suspinul din cânt,
arată-i lumina şi calea
deasupra de negrul pământ.

Hai, vino!-s aici pentru tine,
te-aştept, cu speranţă, în zori,
ascultă-mi şi cântul! - ştii bine
că-mi eşti prea departe... şi dori.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!