Cu Luna la pas
Geroasă noapte și senină,
Iar pe pământ doi muritori,
Fără să vadă luna plină,
Fac umbre, că sunt călători.
Găinile se culcă-n dud,
Chiar și pe gerul ăsta mare;
Și mersul stelelor l-aud,
Că se visează călătoare.
Îngheață creasta la cocoș,
Copii de frig or fi murind,
Zăresc o babă și un moș
Pășind încet, călătorind.
Nu eu vă spun această poezie,
Ci luna de pe cer mi-a spus-o mie.
sonet de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul pietrei din răscruce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumusețea-i divină tristețe alină,
Așezată-n răscruce, ține loc de cruce.
Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.
Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină
Într-o noapte senină, când luna e plină...
rondel de Olguța Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergăm, eu și Luna plină
Eu mai repede, ea mai încet
Ea visătoare, iar Eu... poet
Ce noapte frumoasă, senină!
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat să-ți spun
Că luna este plină
Iar noi suntem goi
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine, mor încet. Atât de încet, încât am îmbătrânit murind.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Visul unei ciuturi goale
Sub luna plină
Iubirea mea
Ciutura goală
De la fântână
La miezul nopții
Luna se coboară pe Pământ
Și vine la apă
Iar ciutura se coboară la apă
Și vine la Lună.
Rămân amândouă
Pline și ude
Până la ziuă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi înghețate
E-o liniște de care Luna plină
se-ntreabă: "Sunt eu, oare, vinovată?"
și pune-o sărutare apăsată
pe-o noapte ce se-mbată de lumină.
Se-adună, parcă, urletele-n vaier,
iar pașii umbrelor se pierd în ceață
vibrând în inimile ce îngheață
pe sunete cuprinse-n negru caier.
E noaptea-n care haita se adună
cu ochi strălucitori, dorindu-și sânge,
cu-o lăcomie care poate-nfrânge
voința unor alți copii de lună
în ochii cărora timpul se frânge
în noaptea-n care Luna plină... plânge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu luna la pas
Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.
Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.
Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.
Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.
poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele-steaua mea
Pe cerul tău răsare luna plină,
Pe cerul meu a mai căzut o stea;
Tu ai de-acum o noapte de lumină,
Dar nu zâmbi, mai noapte-i noaptea mea!
Iar dimineața, când o fi să vină...
"Dar dacă nu mai vine?", zise ea;
Și cum să-i spun că palida-i lumină
E de la soare, de la steaua mea?
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (16 februarie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna mai
visează toți iubiri nebune
de parcă n-ar fi pe pământ
decât Adam și Eva goală
și veșnic tainic jurământ
visează toți iubiri nebune
în nopțile de mai fierbinți
nici luna nu mai e întreagă
și parcă și-a ieșit din minți
visează toți iubiri nebune
pe pat de flori de iasomie
petale fragede și albe
îmbracă pielea arămie
și așa învăluiți de toate
în luna mai se cern iubiri
care durează doar o noapte
și-aduc parfum în amintiri!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Janet Nică, la 70 de ani
De astăzi, Doamne, ce zi mare,
Să spun, chiar vârsta lui mă lasă:
Epigramistul ăsta are
Cei 70 de ani de-acasă!
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul creat de zăpadă
Afară a început să ningă,
Pământul negru este îmbrăcat
De Regina Iarna
Ca un mândru împărat.
Ce frumos ea arată,
Parcă e un chip de fată.
Fulgii sunt niște îngeri din rai
Care vin să vadă chipul ei bălai.
Vântul bate fără încetare,
Spulberând totul în cale.
Gerul pe unde trece îngheață
Parcă tot e fără viață.
Afară ninge tot mai tare,
Se întinde covorul alb și moale
Peste câmpii, dealuri și ogoare.
Aceasta este iarna cea geroasă și mare.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Ispita
Revărsându-și candela divină,
regina nopții se plimba-n rochie-nmiresmată.
Sub adierea anevoioasă a vântului,
arunca valuri de umbre somnambule pe pereți...
Pipăindu-ți frăgezimea coapselor de mătase,
ochii îmi susurau prin sânge spre largul tău.
Cum valul îndrăgostit de barcă se visează siaj,
de pe creasta lui înspumată,
te vedeam aplecată languros deasupra realității
cu apa răcorindu-ți creasta sânilor
inmuguriți sub luna nouă...
Chiar dacă iadul părea să-mi țină calea,
un duh ademenitor încalța urmele cu gândurile mele.
Blestemat să mă bucur
chiar și-atunci când pătimesc,
mi-era teamă să mă răzgândesc
și să pătimesc mai mult!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recredință
Noapte albă, neagră insomnie,
Ațipiri cu spaime și vedenii;
Ca o nară unei mirodenii
Îmi dădea ocol o poezie.
De când nu mai sunt copil, cred greu
Că există pentru fiecare
Om câte un înger care are,
Dedicat, grijă de el mereu.
În această noapte, insomnia
Mi-a dat să recred că fiecare,
Personal și permanent îl are;
Iar al meu e însăși poezia.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub luna plină,
O fată goală
Ar vrea să țină
Un cap în poală.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia florilor
Luna mai ne scoate-afară
și din casă și din viață
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheață
Și din casă și din viață
toate prind încet să ningă
rămânând la suprafață
doar adâncul din colindă
Toate prind încet să ningă
luna mai în flori măsoară
tot ce moartea o să stingă
luna mai ne scoate-afară
Și prin casă și prin viață
flori să fim ea ne răsfață
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Povestea uitării la marginea mării
Răsărise luna și murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.
Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine țărmuri părăsindu-și malul
Și-o credea nisipul pe iubita sa.
Răsărise luna și murise marea
Și plângea nisipul sărutat mereu
Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea
Și te cred iubito ca pe Dumnezeu...
S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării
Mai puteam o viață să trăim în doi
Ce păcat iubito că la țărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la minus la plus infinit
Mi-ai spus: Gândește pozitiv!
Era o noapte prea geroasă
Iar termometrul, negativ
Nu m-a lăsat să ies din casă.
C-aș fi plecat să caut semne
Cu plus, până la infinit
Cum căutam odată lemne
Prin codrul bocnă rătăcit
Sau m-aș fi dus prin cimitir
Unde sunt numai semne bune
Plusuri adică ; Mă și mir
Cine mai știe să le-adune
Ca mine, căci m-am apucat
Să fac această adunare
Dar nu în cimitir, ci-n pat
Mi-a dat o sumă foarte mare.
Iubito, sunt un om bogat
Și pozitiv în abordare:
Fac multe semne "plus" în pat
Când am un "minus" la sculare!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (27 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cale-n dar
Mă retrag într-un exil,
Până-n luna lui april,
Să mă-ntorc la începuturi
Și să-mi construiesc pe scuturi
Floarea florilor ce scuturi.
Mă retrag în cânt de nai,
Până-n lunile de mai,
Să mă-ntrec în nefirească
Săritură cu o broască
Timpu-ncearc-o cheie-n broască.
Mă retrag în nod de funii,
Până-n luna unei iunii,
Să mă-ntrec în salt de ciutur
Și în zborul unui flutur,
Când aripa mea i-o flutur.
Mă retrag pe cer, în nor,
Până-n luna lui Cuptor,
Să mă-ntrec în carul mare
Cu cel mic, dar nu știu care
Amândouă, două care.
Mă retrag în calendar,
Până-n luna lui Gustar,
Să-mi pun stelele podoabă,
Să-mi fii rob, eu să-ți fiu roabă ;
Cerul cară stele-n roabă.
Din septembre în decembre,
Zile-mi înfloresc pe membre
Și te-aștept; ai vrea să-mi fii
Pentru noapte, pentru zi,
Felinarul nostru? Zi!
Trece anul, treci și tu.
Între noi e da și nu.
De la geam văd cum apare
Valul mării, cât mai mare,
Ce se varsă iar în mare.
Și e frig, e iarnă grea,
Gerul crapă-n fulgi de nea,
Înăuntru-mi tot mă doare,
Gândul către tine-mi sare
Și pe rană îmi pun sare.
Plouă des, plouă mărunt;
Luna martie,-n pământ,
Udă floarea de bujor
Din obrajii care dor
De singurătăți și dor...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna plină este farul
Stau împăcat singur în fața acestor stânci
luna plină este farul cerului
zece mii de lucruri sunt reflexii
luna nu are lumină proprie
larg deschis spiritul sinelui este pur
ține-te strâns de spațiul gol
înțelege-i misterul subtil
privește luna-n acest fel
această lună este pivotul inimii.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!