Aşteptând dezgheţul

să redăm zilei
mici bucăţi de infinit
din plexul solar
e greu să scoţi ceva
când te baţi în orgolii
o mantie difuză de emoţie
te înveleşti cu ea
în aşteptarea unei a doua naşteri
tot scuturăm cuvintele
le îmbinăm într-o formă
să ne gâdile sentimentele
ne dăm cu părerea
cât de simplist e jocul ăsta
când ieşi afară
te biciuieşte pe obraz
un ger afectiv
de planetă abandonată
să îţi găseşti curajul
când deasupra trece
un stol de corbi
visezi şi tu la înălţimi
să scoţi din coajă
un miez dulce
să resorbi secreţiile indecente
să le transformi în nectar
mâinile sunt semne ale trecerii
oricât încerci să le ascunzi
povestesc micile tale secrete
le îndeşi în palton
îţi sunt de folos ca instrumente
în atelierul tău de pustnic
aştepţi primăvara
să înflorească toate clişeele
să ai din nou
un mic sâmbure mătăsos de speranţă

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânda de la 12 ani

... pândesc de aici de lângă micile smocuri de iarbă, bucăţi de lemn, pietricele în nisip, rog muşcatele ferestrelor tale să ceară apă cât mai curând, poate că mama ta te va trimite afară să cumperi ceva sare, ştiu că mereu ieşi pe uşa din spate, poate că s-a terminat programul maşinii de spălat si vei ieşi cu mâinile reci să întinzi rufe, rog soarele să ceară fruntea ta boltită, vreau, merit să te văd azi o dată, nici de esti răcită cu temperatură nu-mi pasă, ieşi din casă, rog măcar perdeaua să se mişte puţin, aşa voi şti că sunt aici, cu o bucată de pâine să ieşi sa-l strigi pe câine, legănand poalele rochiţei, genunchii albi ca două insule calcaroase, seara să văd cum sunt când la fereastra ta se aprinde lumina si începi să dansezi cu braţele prin aer, încet, foarte încet, de parca ai dansa în camera ta ca într-un borcan plin cu miere şi ţi s-ar părea greu să îţi faci loc, acum pândesc, nimic mai de folos mie nu-i de făcut.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai un cusur, atunci e mai bine să-l scoţi în evidenţă, decât să-l ascunzi. La fel şi când ai ceva în plus.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea nedreptăţii: să trebuiască să ieşi cu căţelul de 3 ori pe zi când e o vreme de nu scoţi nici un câine afară.

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte-te. Opreşte-te să mai aştepţi zilele de vineri. Opreşte-te să mai aştepţi verile. Bucuriile. Răsăriturile. Pe cineva care să se îndrăgostească de tine. Pe tine care să te iubeşti pe tine. Opreşte-te să mai aştepţi viaţa. Fericirea vine atunci când te opreşti să o aştepţi. Viaţa nu e aşteptarea unui moment. Viaţa e chiar momentul ăsta. Viaţa e acum.

citat din Mihai Morar
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul luminii

Suspendată e vremea aceasta, sub clopote,
Cântecul luminii tresare în lungi lumânări,
Padurea se-apropie, munţii se-nclină
Sub cerbii cu coarnele tinere-n nori.
Uitate sunt clipele, carnea, părerile vitrege,
Respiră doar doruri îmbrăţişate de lună,
Faguri de miere sunt soptiţi în cuvinte,
Bucăţi aburinde de timp se împart în tăcere.
Ninge oblic cu suveniruri, pe buze uscate,
Pe mintea din inimă, senin, grav, uneori cu curaj,
Se aduc în templul firav, covoare la fiecare etaj.
Pâinea din soare se frânge, iar corpuri cereşti,
Coboară din când în când să anunţe
Cum împăcările sparg zidul de gheaţă,
Cum se destramă culorile şi, în minim deranj,
Toate prevăd că albul va ieşi, din nou, la lumină.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om, camarade, şi fiecare femeie, părerea mea, are o cutie secretă. Acolo e sufletul şi moartea. Pui mereu pe fundul casetei sau între pereţii ei, care-s făcuţi din foiţă de carne, şi nu scoţi, pentru că ţi-e frică să dai la iveală. Eu am vrut să văd ce e înăuntru, ia să scot eu, zic, să pun pe masă, fapt cu fapt, să înşir toate porcăriile, să scuip pe ele şi să torn în locul lor lapte dulce. Nu s-a putut, nu-ţi dă mâna să scoţi.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt nimic, lume...

Dumnezeu îşi încordează arcul
Mă loveşte cu săgeata lui în imaginaţie
Plimbăndu-mă în carete prin vămile cerului.
Sub mine îngerii ridică acoperişuri clădirilor zgârie-
nori
Zăresc vămile în care am minţit şi am fost minţită
Coridoarele pe care mi-am ucis sinele,
Biserica în care Dumnezeu mi-a îmblânzit inima
Dracii legănaţi sub aripa mea de leoaică
Izgoniţi de îngerul meu grijuliu care-i scoate
Aşa cum scoţi ghimpii din labele sălbăticiunii.
Plutesc pe deasupra faptelor mele
Pe deasupra gândurilor, ideilor şi fărădelegilor mele,
Pe deasupra cuvintelor mele în spirală
Care alunecă printre boturile fiarelor
Şi sunt alungate de la inima lor.
Vine trupul lor şi le paşte,
Vine inima lor şi le uită
Şi cuvintele Tale, Doamne,
Ajung numai foarte rar la inima lor.
Eu nu am nimic, lume,
Eu nu sunt nimic,
Nici măcar praful în care am început să iau formă,
Nimic nu-mi aparţine,
Când şi când călăresc câte un cal de praf,
Strângând în braţe un iubit de praf,
Sunt prinţesa regatului de praf
Cu mintea clădită ca un tron pentru Dumnezeu
La care să se-nchine toate mumiile de nisip
Cărora Dumnezeu le aprinde unima
Să lumineze veacurile ce va să vină.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziri

eşti forma comestibilă a ierbii
pe care te-am crescut

unde totul se reproduce la nesfârşit
revine dintr-odată

cine înregistrează timpul
alunecă deja prin alt tot

iar tu experimentezi pe cont propriu
poţi ţipa
poţi urla
să fii atins

ţine minte
când ochii văd
atingerea inimii trăieşte cel mai mult

lipindu-te de un zid
te retragi cu frânghia primită
mereu prezentă
dincolo de ea

desfacerea şi capitolul precedent
cu pocnete triste
din coajă în coajă
cădere din cădere
din când în când
bucăţi din bucăţi
neclintirea pădurii

căutătorule
ţi-ai văzut motivul ridicându-se

înţelege
distanţa dintre coajă şi miez

pe acest tărâm atârnă frânghia
de-un singur fir de iarbă
doar unul
în toate
e totul

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie (către Jake): Înţeleg că eşti în creştere, că ţi se schimbă corpul, că sentimentele tale sunt într-o continuă schimbare, dar lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ţii minte... nu mă interesează. Când eşti în casa mea, când ieşi în oraş cu mine şi, mai ales, când suntem printre femei, vei fi adorabil.

replică din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa te menţine la suprafaţă atunci când ceilalţi se îneacă. Speranţă te ajută să îţi doreşti să trăieşti când alţii refuză. Speranţă îţi dă curajul să încerci când ceilalţi renunţă.

citat din Burton Briggs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un exerciţiu pe care-l fac de fiecare dată cu studenţii: pun un scaun şi stau. Şi ei se aşteaptă să-i întreb ceva, să le zic ceva, băi hai, faceţi aia sau aia. Şi încep şi stau, ştii, şi sunt priviţi de ceilalţi, şi nu ştiu ce să facă cu statul ăsta. "Aoleu, stau pe scaun". Şi văd că e o tăcere absolută şi toată lumea se uită la ei. Ăsta e un exerciţiu pe care eu îl ador. Ăsta e un exerciţiu pe care l-a făcut şi Sanda Manu cu noi. Şi e foarte bun, pentru că îţi dai seama că foarte greu reuşeşti tu să fii tu, personal, cu toate ale tale, stând pe un scaun. Atunci când eşti privit. Atunci când lumea se uită la tine. E foarte greu.

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi, Iunona?

fetiţele cuminţi nu plâng
supărarea te urâţeşte
ţine batista asta brodată
tu eşti o prinţesă
poartă-te cum se cuvine
ai zece ani
ştiu, plângi
în faţa calendarului
proaspăt pus în piuneze
dar eşti tânără
în câţiva ani îţi termini studiile
îţi găseşti un băiat
întemeiezi o familie
creşti doi plozi
aştepţi ca ei să te părăsească
ai grijă de visul oricărei prinţese
şi simţi din nou
cum toate femeile din tine urlă înfundat
ca nişte matrioşka în cămaşă de forţă
libertatea lor
e garanţia liniştii tale
începi astfel să picuri o stea
în fiecare crater al orbitelor
tuturor predecesoarelor
îţi tunzi o codiţă
îţi razi o sprânceană
eşti o păpuşa revoluţionară
draga mea Iunona
în geantă ai manualul de supravieţuire
tocurile ţi se mai frâng uneori pe asfalt
mai cad diverse bucăţi din tine
pe care le reasamblezi
totului radios care ai devenit
de neoprit în mişcarea ta pe o axă divină
eşti setată să adori
liniştea
dar şi zumzetul oraşelor
sexul
dar şi dragostea
păcatul
dar şi inocenţa dintr-o grădină japoneză
îţi place să savurezi un filosof
într-o cafenea consumeristă
să mergi la biserică
într-o rochie strâmtă
să te pupe dumnezeu pe creştet
când ai un orgasm mai reuşit
câtă iubire a creaţiei
când tu schimbi mereu
toate notele
cântecului despre sacrificiu

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate verbele în luptă

Când nedreptatea trece pe stradă
liber ca păsările sunt,
să plec sau să rămân,
aştept să se limpezească apele nopţii.
Printr-o sită cu ochiuri mici
şi fără gene lungi
se filtrează întunericul,
lumina se înalţă deasupra.
Mă voi îndoi de tot ce se spune,
trecutul mă obligă să o fac

în jocul evolutiv
ce nu se lasă înfrânt.
Crezul meu obosit de aşteptare
doreşte o schimbare,
cu toate verbele în luptă
ceva trebuie să se întâmple,
dar lupta nu se va opri
fără pâinea rezultatelor
aşezată pe masă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cântăreţe

Prin melodiile ce le difuză
Nu dai pe vocea ei un chior,
Pe scenă, cu figura ei bălaie,
Din pungă scoţi ultima lescaie.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel glas de care îţi este atât de dor

mergi pe şinele unui tren deraiat
numeri vagoanele ca pe zilele unei săptămâni oarecare
în fiecare vagon regăseşti o bancă
luni aşteptai un cuvânt
marţi aşteptai un verb care să-ţi crească în clipe voinţa
miercuri te lăsai pe spătarul băncii şi priveai trecutul
naşteri peste naşteri plecări peste plecări
peste tine se aştern veşnicii şi scazi şi scazi întruna până te dizolvi în sine
joi începi să nu mai aştepţi
pleci la pimbare cu umbrele şi umbrela nu se mai deschide
plouă şi tu priveşti alt soare
pe acela de vineri în care într-un nouă te ascunzi de tot şi de toate
chiar dacă cifra defineşte o oră, o zi, un sfârşit de an de viaţă de gând de sunet
sâmbătă aduni ecoul fiecărei zile
laşi poarta deschisă pentru fiecare gest
să intre să intre
le pofteşti pe toate şi curge ziua până când
într-o duminică oare te saturi de toate şi pleci
pentru o nouă săptămână la fel de anostă la fel de simplă
un singur ecou strângi în pumn până când, strivit de emoţiile tale
redevine glas
simplu glas

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionic

Faptul că le-am dărâmat statuile,
că i-am alungat din templele lor,
nu înseamnă deloc că zeii sunt morţi.
O, pământ al Ioniei, ei încă te iubesc,
sufletele lor îţi păstrează încă amintirea!

Când zorii unei zile de august se trezesc deasupra ta,
aerul este impregnat cu viaţa lor,
iar din când în când o tânără figură eterică,
indistinctă, într-o fluturare rapidă,
planează deasupra dealurilor tale.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originea, sursa, este plexul solar şi creierul e ecranul pe care trebuie să se manifeste, să se exprime şi să prezinte lucrurile, în timp ce plexul solar îi dă această posibilitate.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile care mă dor

Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineaţă de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Şi pietre şi copaci...
Le-am împreunat
Şi le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinţii,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alţii,
Şi pe mine.
Mâini care ţi-au şters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere şi viguroase
Şi acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme ţărâna.
Sunt mâini bătătorite de greşeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenuşă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenuşă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care ţin o lumânare neîncepută
În aşteptarea luminii...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeile ne... plac

În lumea ta te ascunzi mereu,
Timpul trece anevoios şi greu
Ora este în minute şi secunde
Tristeţea grea acum te prinde

Transformi şi areul în munte
Gândul valuri negre ascunde
Stai zile-ntregi, nu vezi o rază
Grăbeşte-te şi ieşi iar din casă

Afară zumzet vesel de albine
La uşă de vorbă două vecine
Raza-n geam la tine a apărut
Te întreabă de ce eşti abătut

Te ia de mână, te duce afară
Să vezi, să simţi lumea reală
Mereu cu iubire să lumineze
Sufletul la greu sa îl vegheze

Suflet acum că te-am salvat
Vezi în jurul tău, nu fi măcinat
Alungă tristeţea grea, fii fericit
Gandeşte ce şi când ai iubit

Caută în suflet toată veselia
Aruncă-ţi orgoliul şi mândria
Atunci vei fi din nou împlinit
Iubeşti frumosul, eşti tu iubit

poezie de Mihai Laurenţiu Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte frumosul

În lumea ta te ascunzi mereu
Timpul trece anevoios si greu
Ora este în minute si secunde
Tristetea grea acum te prinde

Transformi si areul în munte
Gândul valuri negre ascunde
Stai zile n treci nu vezi o rază
Grăbeste te si iesi iar din casă

Afară zumzet vesel de albine
La usa de vorbă doua vecine
Raza n geam la tine a apărut
Te întreabă de ce esti abătut

Te ia de mână te duce afară
Să vezi să simţi lumea reală
Mereu cu iubire sa lumineze
Sufletul la greu sa il vegeze

Suflet acum ca te am salvat
Vezi în jurul tău nu fi măcinat
Alungă tristeţea grea fi fericit
Gandeste ce si când ai iubit

Caută în suflet toată veselia
Aruncă ţi orgoliu si mândria
Atunci vei fi din nou împlinit
Iubeşti frumosul esti tu iubit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!