Acel glas de care îţi este atât de dor

mergi pe şinele unui tren deraiat
numeri vagoanele ca pe zilele unei săptămâni oarecare
în fiecare vagon regăseşti o bancă
luni aşteptai un cuvânt
marţi aşteptai un verb care să-ţi crească în clipe voinţa
miercuri te lăsai pe spătarul băncii şi priveai trecutul
naşteri peste naşteri plecări peste plecări
peste tine se aştern veşnicii şi scazi şi scazi întruna până te dizolvi în sine
joi începi să nu mai aştepţi
pleci la pimbare cu umbrele şi umbrela nu se mai deschide
plouă şi tu priveşti alt soare
pe acela de vineri în care într-un nouă te ascunzi de tot şi de toate
chiar dacă cifra defineşte o oră, o zi, un sfârşit de an de viaţă de gând de sunet
sâmbătă aduni ecoul fiecărei zile
laşi poarta deschisă pentru fiecare gest
să intre să intre
le pofteşti pe toate şi curge ziua până când
într-o duminică oare te saturi de toate şi pleci
pentru o nouă săptămână la fel de anostă la fel de simplă
un singur ecou strângi în pumn până când, strivit de emoţiile tale
redevine glas
simplu glas

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri sunt îndrăgostit

Nu ştiu de ce luni e gri,
Marţi şi miercuri sunt uni,
Joi e o albastră zi,
Dar vineri sunt îndrăgostit.

Luni e-o zi de stat în pat,
Marţi şi miercuri încă zac,
Joi iau totul de la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
Duminică nu am timp pentru toate,
Dar vineri e stare de necesitate,
Pentru că pot să iubesc.

Luni - zi neagră, ce să fac?
Marţi sau miercuri am infarct,
Joi încep iar de la "start",
Dar vineri pot să iubesc.

Lunea am dureri de cap,
Marţi, miercuri, încă mai zac,
Joi-mi pun pistolul la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
duminică - aparte,
Dar vineri e stare de necesitate,
Am şi eu voie, ca ceilalţi, să iubesc.

Pus la patru ace, n-am chef de-a mai zace,
Mă plimb prin oraş tip-top îmbrăcat.
Vă surprind plăcut, vă sperii un pic,
Vă fac să zâmbiţi pentru că sunt cam trăznit.
Ascult cu căşti, la radio,
Şi dansez pe stradă sau la metrou.
Nu mănânc zile-ntregi, dar îmi colorez ochii
Şi mă vezi mâncând pe la miezul nopţii,
Dar asta nu-i totul,
Sunt viul şi mortul,
Dar vineri am dreptul de a iubi şi eu ca ceilalţi.

Luni e-albastră cu zerouri,
Marţi şi miercuri au carouri,
Joi, să mă scol, n-am imbolduri,
Dar vineri, sunt îndrăgostit.

Luni e-ntr-adevăr o zi,
Marţi, miercuri, am distonii,
Joi, mai zac pentru o zi,
Pentru vineri, când pot iubi.

cântec interpretat de The Cure, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marţi nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

De-aşi fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Mâine aş fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Şi luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deşeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Şi luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Şi luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec şi eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
şi-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-o zi de luni
am murit,
am murit pentru a mă vedea din nou
într-o zi de marţi.

miercuri a fost un fel
de joi petrecut într-o vineri
în braţele tale

în braţele unei zile de sâmbătă,
cu duminica împărţită
pentru două jumătăţi de suflete...

pentru tine
pentru mine

pentru noi
de-a pururea într-o moarte vie.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coperta unei vieţi returnate

râd în mine
ca o carcasă fără flori agăţate de rostiri
plâng peste toate ramurile de măr adunate cu migală de moarte
înainte ca fila ultimă să aducă plinătatea bibliotecii din care
am căzut
ca o carte neterminată

e un glas profund pe care
îl aud în fiecare dimineaţă
când trezirea devine tot mai grea

e un strigăt înfundat în lumea asta pe care
îl simt în fiecare fibră a materiei frustrate pe care o exprim

hohotesc la margini de drum ca o zdreanţă a unui pas neîmplinit
metaforă a prezentului umanului

(coperta unei vieţi returnate
sufocă umbra
cineva sare în ajutor şi cum orice carte se închide
rămâne şi el în cuprins
la un punct de capitol
oarecare)

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia

Altă chestie
E scoaterea la pensie
Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Ei, uite cum se calculează:
Din 35 de ani servici
Care vor fi socotiţi
Scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi aduni.
Pe urmă împarţi la cinci, apoi
Ce-ţi dă înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit.
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
Socotind că-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.
La totalul obţinut
Pui trei zero la-nceput
Scazi anii de celibat
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă brută
Scazi 4 şi 8 la sută
Trei la mie la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric,
Pe urmă nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat
Verşi 2/3 la stat
Şi restul ţi se cuvine
Nu ştiu dacă mă exprim bine!

poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lazy

I'm the mother fuckin' lazy
So what
Do you judge me?

Luni îmi spui că nu mai poţi să suporţi
Şi până miercuri te vor crede toţi
Până joi îţi faci bagajele iar
Vineri te găseşte într-un bar
Sâmbătă spui din nou
De-astăzi nu mai sunt un bou
Dar mâine te odihneşti
E duminică şi nu te trezeşti

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

Luni îmi spui din nou că nu ai noroc
Dar până miercuri nu te mişti din loc
Joi amiaza te găseşte în pat
Vineri iar te ia durerea de cap
Sâmbătă eşti pregătit
Simţi că timpul a venit
Dar nu vrei să mai încerci
E duminică şi vrei să petreci

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

So what, I'm the fuckin' lazy

Sâmbătă spui din nou
De-astăzi nu mai sunt un bou
Dar mâine te odihneşti
E duminică şi nu te trezeşti

So what, I'm the fuckin' lazy

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neprelucrat(ă)

ninge ninge şi ninge cu plumb peste tot ramul de orbi
mirul nu mai atinge culorile
trei sunt din care se nasc toate
cineva spunea că ordinea corectă ar fi alta
îi dau dreptate pentru că
de la credinţă porneşte totul
apoi se rătăceşte fiecare literă
se ajunge la un ă prelungit până în oase
aşa, ca gerul, lacrima sau
ploaia îngheţată prin metaforele prezentului
ca o ură aninată din greşeală în brad
pentru că orbul o confundă mereu cu un con

oare ce are ura cu înţelepciunea?

pinul râde şi mai lasă un strop de esenţă în cameră
îşi scutură toate conurile umbrite de un azi în care
ca un ganglion înfumurat mă umflu o clipă şi mă culc la loc

neprelucrat(ă)

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închideţi timp de 40 de zile într-un alambic lichidul spermatic al bărbatului. El ajunge să intre în putrefacţie, până când începe să se mişte, lucru care este uşor de recunoscut. După această perioadă el va apărea într-o formă asemănătoare unui om, dar transparent, ca fără substanţă. Dacă după aceea hrănim în fiecare zi acest tânăr produs, prudent şi cu grijă, cu sânge uman, şi îl conservăm timp de 40 de săptămâni la o căldură constantă, egală cu cea a abdomenului unui cal, acest produs va deveni un copil adevărat şi viu, cu toate membrele sale, ca şi acela născut din femeie, însă mult mai mic.

Paracelsus în Despre natura omului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De foarte multe ori când privesc în gol încerc să nasc dacă pot spune aşa ceva acolo.
Golul e un cuier simplu
în care dacă plouă îţi laşi umbrela
dacă ninge
îţi laşi bradul
dacă e război îţi laşi arma
dacă mori îţi laşi viaţa
dar dacă te naşti să te uiţi şi să priveşti în gol
atunci
da atunci
să îţi laşi casa şi să pleci cât poţi mai departe
de tine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Nicoleta

Luni
Doar floarea din pruni
Să o laşi să fie ca mâinile tale,
Cu filiforme şi fine petale.

Marţi
Pe ochişorii tăi fraţi
Să vină trei raze răzleţe de soare
Să-nveţe de la ei culoare.

Miercuri
Toate ale geometriei cercuri
Să stea la coadă la fundul şi pieptul tău
Să ia lecţii mereu.

Joi
Trei sau patru ploi
Se-nscriu la orele de prospeţime şi dorinţă
Ale profesorului Mititică Fiinţă.

Vineri
Universul nu mai are reţineri
Face planete şi comete cucuiete şi cochete
Pentru cea mai cea dintre fete.

Sâmbătă
Dumnezeu e în cumpănă,
Ar vrea să o ia de la cap cu facerea lumii
Şi să dea numele tău minunii.

Duminică
Hărnicia mea devine ciclică,
Toată ziua te privesc aşteptând să vină luni,
Iubire din poezia mea din nou s-aduni.

poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Nicoleta

Iubire

Luni
Doar floarea din pruni
Să o laşi să fie ca mâinile tale,
Cu filiforme şi fine petale.

Marţi
Pe ochişorii tăi fraţi
Să vină trei raze răzleţe de soare
Să-nveţe de la ei culoare.

Miercuri
Toate ale geometriei cercuri
Să stea la coadă la fundul şi pieptul tău
Să ia lecţii mereu.

Joi
Trei sau patru ploi
Se-nscriu la orele de prospeţime şi dorinţă
Ale profesorului Mititică Fiinţă.

Vineri
Universul nu mai are reţineri
Face planete şi comete cucuiete şi cochete
Pentru cea mai cea dintre fete.

Sâmbătă
Dumnezeu e în cumpănă,
Ar vrea să o ia de la cap cu facerea lumii
Şi să dea numele tău minunii.

Duminică
Hărnicia mea devine ciclică,
Toată ziua te privesc aşteptând să vină luni,
Iubire din poezia mea din nou s-aduni.

poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Au trecut anii peste mine
cum au trecut peste râul din spatele grădinii,
peste sălciile umilite de singurătate,
peste trifoiul înflorit...
Iar eu m-am aflat
în fiecare zi,
în fiecare anotimp
şi m-am trezit
în fiecare dimineaţă
pentru mai târziu,
în fiecare săptămână
pentru luna următoare
şi în fiecare an
pentru un nou început.
Atunci,
de ce în toate trecerile eu nu apar?

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă gândesc la tot ce ştiu despre mine, de când îmi aduc aminte, am sentimentul că viaţa mea nu a fost decât o succesiune de naşteri, o suită de etape marcate fiecare cu o nouă bornă albă a unei importante treziri de conştiinţă, fundamentală pentru dezvoltarea mea. Astfel, viaţa mea pare un parcurs străbătut de naşteri, apariţii şi veniri pe lume care au contribuit la facerea omului care am devenit astăzi.

citat din Jacques Salome
Adăugat de Medic Psihiatru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleci niciodată cu adevărat din viaţa cuiva, te va purta mereu cu el indiferent cum se vor întampla dimineţile, o lume plină de îndoieli şi de plecări are mereu uşa deschisă spre orizontul dragostei, indiferent de ce simţi şi cum gândeşti la acel moment... inima e precum hardul unui computer - ştergi 'documentele' dar ele rămân acolo 'ascunse' până când o încarci cu altceva, exact peste 'scrisorile' de mai devreme.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curge ca un soare

Curge cu soare peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate,
Coapsele vii şi sânii goi,
Rebeli ţipând... a libertate.

De sâmbătă... până spre joi,
Deşi ispitele-şi dau coate
Curge cu soare... peste noi
Şi-n valuri dezgolim păcate.

Timpul renaşte-n amândoi,
Remodelând clipe uitate
Şi aducând răcori de ploi,
Pe aripi de complicitate,

Curge cu soare... peste noi.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste care?...

Peste care zi din viaţă, te-am găsit şi admirat
Pe ce faţă şi prefaţă, cartea, rost şi-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colţ de viaţă, ne-a plăcut şi ne-a durut!

Peste care colţ de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, braţele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?

Peste care amintire, să te-aşez, să te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în şoaptă, să te-alung sau să te chem
Peste care zi din viaţă, ai împrăştiat blestem?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul vieţii... luna

De ce să pleci când n-ai habar
Că viaţa e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viaţa e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiţi când vin la tine.

Chiar dacă sari peste greşeli
Sau treci direct prin ele
Din viaţa asta făr' de legi
Tu chiar acuma poţi să pleci,
Iar luna va rămâne.

Şi tot aşa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alţi-ţi vor norocul?

Priveşte-n sus şi stai mai drept
Căci luna e deasupra
Şi lupt-acum,
Şi stai pe veci
În viaţa asta fără legi
Şi fără de nimic.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insight

nu erau caii
erau umbrele cailor
se pogorau peste oraş
peste bătrâni şi copii care moţăiau
pe bancă la soare
vine o vârstă când ne înduioşează
un simplu gest
obiecte atât de banale
o batistă, un bilet de tren uitat într-o carte,
o vestă, o pereche de ochelari
şi nu atât ele,
cât umbra lor în inima noastră
dacă ar fi să evoci
cel mai frumos pasaj din propria viaţă
nu-i aşa că ţi-ai cuibări liniştit
mâinile la piept
ai închide pleoapele
şi te-ai simţi ca într-o biserică?
e această conştiinţa mereu în expansiune
sertar cu taine pe care îl deschizi ca pe o biblie
din care vorbesc uneori copilul, păcătosul sau îngerul
când pe o bancă în parc,
în cea mai adâncă amiază
o ameţitoare bucurie de a fi materie vie
te copleşeşte

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ploua pe afară

Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine şi pe dragi.

Şi îmi e rece fără tine,
Şi tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi eşti durerea cât mai sunt.

Şi plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Şi simt în mine cum mă plouă,
Anunţă ploi un mic herald.

E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile şi se crapă
Din ochii mei şi din cuvânt.

Când ploua rece pe afară
Să te gândeşti, să mă priveşti,
Din când în când, iară şi iară,
Să te întrebi, mă mă iubeşti?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei care urăsc ziua de luni şi aşteaptă weekend-ul şi concediile ca pe o izbăvire: Dacă urăşti ziua de luni este doar o chestiune de timp până când ajungi să îţi urăşti întreaga săptămână şi, în curând, întreaga viaţă. Faptul că urăşti ziua de luni este un semn timpuriu că eşti pe un drum greşit şi oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te. Pentru mulţi oameni, ziua de luni semnifică începutul activităţii care le ocupă cel mai mult timp din durata existenţei lor. De obicei este muncă sau şcoală. Faptul că nu îţi place ceea ce faci, faptul că nu aştepţi cu entuziasm o nouă zi pentru a face activitatea pe care o alegi în mod voluntar zi de zi, dar — deşi nu îţi place — continui să o faci cu perseverenţă, ce îţi spune? Dacă nu îţi place ziua de luni, e un semn că activitatea principală a vieţii tale îţi face rău în loc să îţi facă bine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!