Pânda de la 12 ani

... pândesc de aici de lângă micile smocuri de iarbă, bucăţi de lemn, pietricele în nisip, rog muşcatele ferestrelor tale să ceară apă cât mai curând, poate că mama ta te va trimite afară să cumperi ceva sare, ştiu că mereu ieşi pe uşa din spate, poate că s-a terminat programul maşinii de spălat si vei ieşi cu mâinile reci să întinzi rufe, rog soarele să ceară fruntea ta boltită, vreau, merit să te văd azi o dată, nici de esti răcită cu temperatură nu-mi pasă, ieşi din casă, rog măcar perdeaua să se mişte puţin, aşa voi şti că sunt aici, cu o bucată de pâine să ieşi sa-l strigi pe câine, legănand poalele rochiţei, genunchii albi ca două insule calcaroase, seara să văd cum sunt când la fereastra ta se aprinde lumina si începi să dansezi cu braţele prin aer, încet, foarte încet, de parca ai dansa în camera ta ca într-un borcan plin cu miere şi ţi s-ar părea greu să îţi faci loc, acum pândesc, nimic mai de folos mie nu-i de făcut.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzuseră ele pârtia de flori pe unde călcase piciorul Liei, dar nu putea chiar nici în basm să le treacă prin minte gândul că florile vii sunt urmă de fată cu inima curată; se potoliră dar, se prinseră în horă şi începură să joace lin, bătând cu piciorul în pământ şi cântând cu glas ademenitor: "Ieşi, Limir, ieşi, Limir-împărat, ieşi să bem şi să mâncăm! – Ieşi, Limir, să ne veselim! Ieşi, ieşi, ieşi, Limir-împărat."

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Corect, doctore!
Stela: Bine, frumosule... Acum ar fi cazul să renunţi la uniformă şi să te întinzi aici. Ce faci? N-ai auzit ce ţi-am spus? N-ai de gând să-ţi dai jos uniforma?
Lucian: Toată? Adică... În întregime?
Stela: Sigur. Ce mai aştepţi? Vrei să te ajut eu?
Lucian: Nu, bineînţeles. Dar aş ruga-o pe domnişoara psiholog să se întoarcă puţin cu spatele sau să iasă afară până se termină consultaţia.
Stela: Ah, asta era... L-ai auzit, Lia?! Te roagă să te întorci cu spatele, sau să ieşi. Vai, e pudic... Deci, tu ce mai cauţi aici?! Ar fi cazul să ieşi.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, aş putea ieşi puţin afară?
Traian: Ce-ai, Nis, te-a bătut soarele prea mult în cap? Nu vezi că suntem deja afară?
Nistor: Ah; nu afară din navă, afară din Institut doream să spun.
Traian: Cum?! Tu nu vezi ce-i aici?
Nistor: Ba da. Multă lume...
Traian: Exclus să ieşi din Institut la ora asta!
Nistor: Dar...
Traian: Am spus nu şi aşa rămâne!
Nistor: Bine, dom' director...
Traian: Ce-i, Nis?! Ce te nelinişteşte?
Nistor: Trebuia să vină cineva, dar încă n-a sosit. Mă gândeam că ar putea fi afară.
Traian: Cineva?! E foarte important pentru tine ca acest cineva să fie aici azi, să te vadă?
Nistor: Da, dom' director, foarte.
Traian: Ştii de ce nu poţi ieşi? Există riscul să nu te mai întorci la timp, sau să te înapoiezi întreg. Dar hai, să mergem împreună până afară.
Nistor: Poftim?! Mergeţi cu mine afară?
Traian: Ai auzit foarte bine. Ce nu fac eu pentru voi? Mai ales să nu fiţi trişti... Hai!
Nistor: Gata, dom' director; vin!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în pace

Azi iar te-ai trezit
Cu faţa la cearceaf şi-ai zis
Nu te sărut

Atât îmi doresc
Să pot zâmbi când mă trezesc
Vreau să te uit

Poate e mai bine
Plec de lângă tine
Şi îţi spun
Da, da

Dacă nu îţi place
Lasă-mă în pace
Ieşi din viaţa mea

Dacă nu îţi place
Nu te mai întoarce
Vreau pe altcineva

Azi nu-mi mai doresc
Parfumul tău să îl găsesc
Pe perna mea

Nu te mai iubesc
Şi nu mai vreau să mă-nvelesc
Cu haina ta

Poate e mai bine
Plec de lângă tine
Şi îţi spun
Da, da

Dacă nu îţi place
Lasă-mă în pace
Ieşi din viaţa mea

Dacă nu îţi place
Nu te mai întoarce
Vreau pe altcineva

Dacă nu îţi place
Lasă-mă în pace
Ieşi din viaţa mea

Inima nu vrea
Să te-apropii iar de ea

Poate e mai bine
Plec de lângă tine
Şi îţi spun
Da, da

Dacă nu îţi place
Lasă-mă în pace
Ieşi din viaţa mea

Dacă nu îţi place
Nu te mai întoarce
Vreau pe altcineva

Dacă nu îţi place
Nu te mai întoarce
Vreau pe altcineva

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrejul

Nu-ţi ieşi din pepeni
De ce să ieşi dintre bunii tăi pepeni?
Mai bine rămâi aici
Unde să pleci?
Între dovlecei?
Ce rost are?
Nu-i cunoşti
Sunt şi cam zevzeci
Nu-ţi ieşi din harbuji
Stai între ei
Între credincioşii tăi
Că te păzesc de rele
Ei sunt îngerii tăi păzitori
Şi pepenii au îngeri
Au şi diavoli
Vai de capul lor
Când intră dracii în pepeni
Înnebunesc de-a binelea
Încep să joace în vrej
Să scoată limba
Să pocnească, să explodeze
Să te ferească sfântu'
Când îşi ies din pepeni
Stai pitit între pepeni
Dacă ţi-e incomod
Fă-ţi un culcuş
Cu un boşar drept pernă
Visezi frumos
Dormi neîntors
Nu-ţi ieşi din pepeni
Tot la ei ajungi.

poezie de Hary Salem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Afară ninge, ninge lin
În casă este bine.
Stau acum, plâng şi suspin
Mi-e tare dor de tine.

Şi plâng, plâng încet,
Am lacrimi reci pe-obraji.
Eu stau şi te aştept,
Dar tu mereu mă laşi.

Te rog, te rog să vii,
Să imi iei suferinţa.
Să mă saruţi şi să ma ţii,
Asta mi-e dorinta.

Te vreau, te vreau aici,
Să ma iei, să mă strângi bine.
Încet să mă ridici,
Iar eu să uit de mine.

Dar nu, nu iti pasă.
Eu te vreau al meu să fii,
Dar gândul nu mă lasă.
Înc-aştept, aştept să vii.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând dezgheţul

să redăm zilei
mici bucăţi de infinit
din plexul solar
e greu să scoţi ceva
când te baţi în orgolii
o mantie difuză de emoţie
te înveleşti cu ea
în aşteptarea unei a doua naşteri
tot scuturăm cuvintele
le îmbinăm într-o formă
să ne gâdile sentimentele
ne dăm cu părerea
cât de simplist e jocul ăsta
când ieşi afară
te biciuieşte pe obraz
un ger afectiv
de planetă abandonată
să îţi găseşti curajul
când deasupra trece
un stol de corbi
visezi şi tu la înălţimi
să scoţi din coajă
un miez dulce
să resorbi secreţiile indecente
să le transformi în nectar
mâinile sunt semne ale trecerii
oricât încerci să le ascunzi
povestesc micile tale secrete
le îndeşi în palton
îţi sunt de folos ca instrumente
în atelierul tău de pustnic
aştepţi primăvara
să înflorească toate clişeele
să ai din nou
un mic sâmbure mătăsos de speranţă

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Totuşi, nu sunt foarte sigur că ar fi aşa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toţi? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că ştiau toţi, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; şi nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuşi, doar ni se pare nouă, Mihai şi-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc aşa... Sper că nu-i aşa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu ştiu ce să-ţi spun! Dar... Stai puţin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Priveşte-mă cu atenţie, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu ştiu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îţi dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău aşa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreşit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reţinut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraş, apoi în navă, desigur. Te las să-ţi vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să vorbim?

Vrei să vorbim? Acum ce faci?
Cumva mai ai dor pentru mine?
Atât de mult, de ieri, îmi placi,
Alaltăieri scriam în rime.

Acum, din noapte, nu mai pot,
Să scriu un vers cu libertate,
Îmi eşti în gând şi-aşa socot
Că m-ai cuprins în tot şi toate.

Vrei să vorbim, spune-mi, ce faci?
Aş vrea să ştiu atât de multe,
Poate încet, încet, mă placi,
Tu nu mai poţi să-mi ieşi din minte.

La ora asta-n dimineaţă,
Sunt tristă cu gândul fugărit,
Îmi sorb cafeaua şi-mi e ceaţă,
În jurul meu e timp pălit.

Aş vrea să ştiu, spune-mi, ce faci?
La fel aş vrea această întrebare,
Acum vorbesc cu rosii maci
Gândul mă cheamă la schimbare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce e minunat cu şcoala e că e un teatru ideal. Eşti ca într-un soi de laborator, poţi face tot felul de experimente, pe care în teatru sau la operă nu le poţi face. Eu nu-mi permit să mă duc la Covent Garden cu o trăsnaie. Unu, nu ştiu cum va ieşi, da' chiar nu ştiu cum va ieşi! Doi – am o responsabilitate pentru un public foarte cultivat. Or, în şcoală, eşti liber să faci ce vrei, nu vine criticul de la "The New York Times", nu-l interesează experimentele studenţeşti! N-ai constrângeri, asta e extraordinar!

Andrei Şerban în interviu (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate căile omului îi sunt poruncite, în afară de una, cea a desăvârşirii, a sporirii forţei spirituale, a eliberării de trup şi a apropierii de Dumnezeu. Aceasta e singura faptă înţeleaptă din viaţă şi se săvârşeşte numai în momentulul prezentului. Trecutul nu există, el este, ca şi toate raporturile cu lumea, doar material pentru desăvârşire. Nu stabili însă viitorul ca scop al activităţii tale ( este cel mai important lucru pe care l-am înţeles până acum ). Viitorul, imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăieşte cu înţelepciune. Există numai prezentul, în care pot să înfăptuiesc lucrarea vieţii mele care mie proprie. Ce va ieşi din asta nu mi-e dat să ştiu. Nu mi-e dat să ştiu ce va ieşi pentru lume ( iar oamenii îşi închipuie că pot să ştie asta şi sunt călăuziţi de asta; aici se află principala cauză a vieţii rele a oamenilor ), nu mi-e dat să ştiu ce va ieşi pentru sufletul meu. Aşa că nu trebuie să devenim mai buni sau să trăim o viaţă mai bună aşteptându-ne la răsplată. Şi cât de bine e. Simţi adevărata bucurie a binelui numai dacă nu primeşti nimic în schimb.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşi la luptă

Când toate drumurile ţi se-nchid,
Ieşi la luptă.
Când eşti pus cu spatele la zid,
Ieşi la luptă.

Sunt unele lucruri care ne plac,
Rele sau bune – tot un drac,
Dar pe omul prost nu poţi să-l sperii,
(Repet, pe el nu poţi să-l intimidezi şi nici să-l sperii)
E Regele tuturor, domnia lui e neîntreruptă.
(Ieşi la luptă.)

Când suspini pus la pământ, scos din joc,
Ieşi la luptă;
Când eşti împins în şanţ, lovit de nenoroc,
Ieşi la luptă.

Sunt unele lucruri care ne plac,
Rele sau bune – tot un drac,
Dar pe omul prost nu poţi să-l sperii,
(Repet, pe el nu poţi să-l intimidezi şi nici să-l sperii)
E Regele tuturor, domnia lui e neîntreruptă.
(Ieşi la luptă.)

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune solemnă

La noi sub acoperiş
Vrabia din răchitiş
Strânge paie ca să ţeasă,
Pentru puii ei, o casă.
Şi-a săltat-o pe-ndelete,
Lângă geam, pe un perete
Şi când lucru-a isprăvit
A scos ouă şi-a clocit.
Vrăbioiul, soţ docil,
A clocit şi el umil,
Că aşa-i la vrăbioi;
Clocesc, pe rând, amândoi.
Şi în două săptămâni,
Că nu-i rost să mai amâni,
Încet, încep să deprind
S-aud pliscuri ciripind.
Strig la vrabie de jos,
Mulţumit şi curios:
-Câti băieţi şi câte fete,
Ca să ştiu câte şervete
Şi-n plus, câte baveţele,
Să-mpletesc eu din andrele,
Că vreau să le fiu nănaş
Măcar cât la gură-au caş?!
Dar poznaşul meu motan,
Gelos foc şi şarlatan,
S-a strecurat jos din pod
Mâncându-i ca un nerod.
Geaba îi arăt vătraiul;
Vrabia nu-mi ştie graiul
Şi plângea pe limba ei,
Aşa ca îi promisei,
Cât am putut de solemn,
Să-i fac căsuţă din lemn
Şi să o agăţ în grindă
Ca motanul să nu-i prindă,
Puii ei fără de pene,
Ce-or ieşi de Sânziene.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IEŞI ÎN GRĂDINĂ IUBITO SĂ VEZI
Ieşi în grădină iubito să vezi,
Ca-n noaptea de dor să visezi
Cum iarba în zori e plină de rouă,
Prin care-n cercul ielelor dansezi.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o iluzie că poţi să rămâi în zona de confort, să ai aceleaşi obiceiuri, să ai acelaşi tip de emoţii şi acelaşi gen de comportamente, iar cumva, miraculos, să ai alte rezultate. Mintea ta în acest moment este cel mai mare obstacol, pentru că te minte. Îţi spune "lasă că merge şi aşa, mai o vreme". Şi apoi ştii ce se întâmplă? Ajungi în cel mai de jos punct al vieţii tale în care suferinţa şi disperarea sunt ca un nisip mişcător din care este foarte greu să ieşi. Există oameni care au o atitudine de parcă sunt vite duse la tăiere care nu mai au nicio scăpare şi şi-au acceptat soarta. "Eu nu am soluţii". "Eu nu mai ştiu ce să mă fac". Deci după ce ai făcut toate greşelile posibile acum nu doar că te uiţi după soluţii în locuri greşite încercând să ascunzi rahatul sub covor, dar mai vrei soluţiile şi REPEDE dacă se poate. Tot ce ai, tot ce eşti azi, este suma deciziilor şi comportamentelor tale din trecut. Accepţi asta şi ai o şansă să începi să schimbi ceva.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-i mult prea curioasă

De când stau la fereastra prin care se vede în mine
toată lumea-i mult prea curioasă,
îşi satisface plăcerea de a ieşi în afară
fiecare din corpul său necunoscut
şi poate într-o anumită măsură bolnav.

E greu să-ţi recunoşti singur ignoranţa,
dar prin învăţare laşi să pătrundă lumina
în conştiinţă, gânduri,
limbă şi cuvintele tale
ce dau vigoare trupului şi sufletului
prin apropiere de semeni
şi bunăvoinţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Ah, Luci, nasol... Zău că nu ştiu ce să-ţi spun. De fiecare dată când vorbesc cu tine, mă pui în imposibilitatea de a-ţi da un sfat util. Sincer, problemele tale mă depăşesc. Mă laşi fără replică.
Lucian: Şi pe mine mă depăşesc, Mihai. Cred că de aia o iau razna uneori. Dar nu mai! Gata! Chiar mi-e de ajuns! Am decis ceva şi aşa rămâne! De acum încolo, nu mai calc strâmb, indiferent ce-ar fi! Doar sunt comandantul; încă, tot eu... Din cauza voastră, că aţi insistat...
Mihai: Şi cu Lia ce faci? Chiar renunţi?
Lucian: Să renunţ?! Mi-e greu să mă gândesc. Sincer, habar n-am ce să fac... Cum să renunţ aşa, deodată, la opt ani din viaţa mea?! Nu ştiu... Deocamdată, las lucrurile aşa cum sunt. Mai târziu, rămâne de văzut ce se va întâmpla. Dar încă n-am de gând să renunţ definitiv.
Mihai: Luci, eu tot cred că dacă i-ai vorbi, dacă i-ai spune ce simţi pentru ea, totul s-ar îndrepta spre bine.
Lucian: Da, probabil... Acum însă, în mod sigur nu i-aş putea vorbi, mai ales nu despre aşa ceva! Iar dacă aş încerca, cine ştie ce grozăvie i-aş spune, de fapt... Cu siguranţă n-ar ieşi nimic bun din toată încurcătura asta. Deci, nu vreau s-o caut, să vorbesc cu ea, nici măcar s-o văd; deocamdată doar, desigur!
Mihai: Complicat, Luci, foarte complicat.
Lucian: Da, sunt un tip complicat... Iar viaţa mea pare a fi doar o înşiruire de greşeli, pe care mă străduiesc să le îndrept. Sper să şi reuşesc acest lucru. Şi cred că acum ai ajuns la concluzia că nu sunt totuşi un model bun de urmat pentru tine.
Mihai: Aş... Şi eu am să-ţi răspund că indiferent ce-ai face, tot eşti un tip super! Şi-n plus, parcă ţi-am mai spus că n-am de gând să împrumut de la tine toate ciudăţeniile tale; prefer să mi le păstrez pe ale mele, că am şi eu destule...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce faci? Eşti cumva nebună?! Hai să ieşim imediat de aici!
Lia: Nu! Ieşi tu! Eu rămân. Vreau să văd ce e pe aici. Interesant; e o peşteră... Şi lasă-mă-n pace! Dă-mi drumul imediat! Ai zis că pleci... De ce te-ai întors? Eu nu te-am rugat să vii înapoi.
Lucian: Eşti foarte încăpăţânată şi neascultătoare; tipic ţie... Ţi-am spus să ne întoarcem! Să plecăm spre avion. Acum!
Lia: Dar eu nu vreau. Pleacă tu!
Lucian: Bine, domnişoară. Ai chef de aventuri montane şi de investigat peşteri în plină noapte? N-ai decât să te descurci de una singură! Eu nu mă amestec! Dar, înainte de asta, ţin să-ţi amintesc că eu sunt comandantul misiunii şi-n acest caz, îţi ordon să părăsim imediat această peşteră! Dacă nu vrei să-mi dai ascultare, treaba ta, dar nu-i bine. Asta-i insubordonare; din nou, tot din partea ta...
Lia: Nu mă lua pe mine cu chestiile astea! Ştii bine că nu-ţi merge! Nu mă ameninţa! Ţi-am mai spus: Nu face pe comandantul cu mine! În caz contrar, mă văd nevoită să-ţi amintesc că suntem în vacanţă, pe care chiar tot tu ne-ai acordat-o şi nici măcar nu eşti îmbrăcat în uniformă, deci, nu poate fi vorba de nici un şef sau comandant al misiunii aici, acum.
Lucian: Cu uniformă sau fără, fie că e vacanţă sau nu, tot eu sunt comandantul, încă, din nou; doar tu însăţi mi-ai cerut insistent acest lucru. Ai uitat deja? Nu mai ţii minte?! Aşa că-mi datorezi ascultare!
Lia: Nu-ţi datorez nimic! Şi sunt capabilă să decid şi să mă descurc singură, fără tine. Şi te anunţ că vreau să rămân aici, în această peşteră, în noaptea asta. Iar tu nu mă poţi împiedica. N-ai cum, pentru că n-am nevoie de aprobarea ta. Şi nici că-mi pasă ce vei face.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet

Stau aici de patru zile,
Credeţi oare că e bine?
Ştiu că asta nu se cade,
Da-s flămând de nu se poate!

Mama a plecat de-acasă,
Iar eu Pisi fioroasă,
Am rămas să fac curat,
Chiar în dormitor, sub pat!

Am simţit eu o mişcare,
C-am urechea foarte mare,
Şi de-atunci eu, cu umor,
Stau pe post de vânător!

Nu ştiu, zău, dacă e bine,
Dar s-a trezit simţu-n mine,
Acela vânătoresc,
Vreau vânat? Eu îl pândesc!

Cred că e un şoricel,
Tare-aş vrea să dau de el,
Deşi nu am stat în viaţă
C-un şoarece faţă-n faţă!

Acum fie, ce o fi,
Aici oi înţepeni,
Aşadar şi prin urmare,
Vom vedea, care pe care!

Însă, nu mai pot de foame,
De-aceea mananc cartoane,
Am facut şi-un tunel mic
Cu gândul la inamic..

Dar ce-mi este dat să vad?
Tocmai când să fac prăpăd,
Intră mama drept în casă,
Şi pune un coş pe masă!

Şi miroase rău a peşte,
Lucru ce mă depăşeşte,
Nu mai sunt aşa rebel,
Cu gândul la şoricel!

Că şi mama mă întreabă:
-Ce-ai făcut acasă, dragă?
Nu-i aşa c-ai fost cuminte?
Ţi-am adus peşte cu linte!

Şi m-am apucat cu sârg
Să mănânc peşte din târg,
Las'că şoarecul nu moare,
Până data viitoare!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biletele de la loterie stăteau pe jos ca nişte scame

vino şi stai aici
pe acest fotoliu
simpatic

eu o să sting becul păgân
cu degetele
să nu îţi fie frig
o să pun apă în cadă
voi lăsa apa să curgă
tocmai din lună

am încercat
am încercat
am încercat
/te rog să nu începi să tremuri
pentru că momentul acesta care stă pe tine
într-un echilibru perfect
va cădea/

am încercat să nu mai fiu mereu
presupusul
să parieze cineva pe mine
în timp ce urcă scările

of mereu scările

/pisica nu îţi face nimic
doar trece prin cameră atingându-ne picioarele
are problemele ei cardiace
ascunse în întuneric
ea doar trece/

se poartă intermitenţa
îmi spui şi începi să pâlpâi
era şi momentul

poate ai să şi plângi singură

sau
poate eu nu am de ales
şi asta nu mă deranjează

până la urmă eu sunt propriu meu păcat

acum eşti în cadă
departe adică
eu mă rog să ieşi de acolo
de ce nu
sirenă

mă rog pentru tine
de fapt mă rog pentru bunul mers al universului

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!