Cu toate verbele în luptă
Când nedreptatea trece pe stradă
liber ca păsările sunt,
să plec sau să rămân,
aștept să se limpezească apele nopții.
Printr-o sită cu ochiuri mici
și fără gene lungi
se filtrează întunericul,
lumina se înalță deasupra.
Mă voi îndoi de tot ce se spune,
trecutul mă obligă să o fac
în jocul evolutiv
ce nu se lasă înfrânt.
Crezul meu obosit de așteptare
dorește o schimbare,
cu toate verbele în luptă
ceva trebuie să se întâmple,
dar lupta nu se va opri
fără pâinea rezultatelor
așezată pe masă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.