Aşteptând dezgheţul

să redăm zilei
mici bucăţi de infinit
din plexul solar
e greu să scoţi ceva
când te baţi în orgolii
o mantie difuză de emoţie
te înveleşti cu ea
în aşteptarea unei a doua naşteri
tot scuturăm cuvintele
le îmbinăm într-o formă
să ne gâdile sentimentele
ne dăm cu părerea
cât de simplist e jocul ăsta
când ieşi afară
te biciuieşte pe obraz
un ger afectiv
de planetă abandonată
să îţi găseşti curajul
când deasupra trece
un stol de corbi
visezi şi tu la înălţimi
să scoţi din coajă
un miez dulce
să resorbi secreţiile indecente
să le transformi în nectar
mâinile sunt semne ale trecerii
oricât încerci să le ascunzi
povestesc micile tale secrete
le îndeşi în palton
îţi sunt de folos ca instrumente
în atelierul tău de pustnic
aştepţi primăvara
să înflorească toate clişeele
să ai din nou
un mic sâmbure mătăsos de speranţă

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!