Necuvintele zorilor
Nu-i nicio tristețe pentru că soarele ni se topește-n palme Privirea ta mă încălzește, prin albe sărutări
Probabil că suntem îngerii nopții,
Vom zâmbi, vom striga prin stropii de busuioc aprins
Se strigă focul din inimi, prin necuvintele zărilor.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.