aproape cântec –
foşnetul frunzelor
sub paşii noştri

haiku de Ana Urma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O adiere-
foşnetul frunzelor seci
ca o orchestră.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

muget în codru -
în foşnetul frunzelor
nunta cerbilor

haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de toamnă –
parcă este altfel
foşnetul frunzelor

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii poetului

Paşii poetului –
Glasul furtunii,
Foşnetul lunii
Coborând pe pământ.

Glas de iubire –
Viers, fericire...
Scris în psaltire
Eternul, copacul-cuvânt.

Lebăda nopţii –
Foşnetul clipei
În abis coborând
Suav ca un gând...

Bătaia aripei
Şi freamătul clipei
Cu fluturii-n noi
Tremurând...

Tremur de ape,
Lumină şi şoapte,
Un clopot în noapte vuind,

Talpa tăcerii,
Trecătoare în noapte,
Iubirea promisă,
Eternă în noi... dar murind.

Taină şi tihnă,
Iubire divină,
Lumină şi zvon de april,
Surâs, rădăcină
De cer, în acvamarin...
Paşii poetului –
Peste rana de stele
Pătată de jarul iubirii,
Balsam pentru care,
În scrieri de taină,
Se-adună, plângând, pelerinii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii noştri

Bătrânii noştri mor săraci,
În catedralele de suflet,
Uitaţi şi trişti, puţin buimaci,
Împleticindu-şi paşi de umblet.

Aşteaptă-n fiecare zi,
O veste că ai lor sunt bine,
Că soarta nu i-o repezi,
Cu glonţ mortal de carabine.

Pe la răspântii de destin,
E urma lor şi urma noastră,
Din ce a fost, tot mai puţin,
Doar praf în ochiuri de fereastră.

Bătrânii noştri mor în zori,
Visând ceva ce nu se-ntâmplă
Şi lăcrimează uneori,
Singurătăţi prelinse-n tâmplă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Copleşit de nelinişti
un somn,
şi-un dor de somn,
mă mistuie-ncontinuu,
în acest adânc de codru
atât de bântuit de fiare.

Treaz sunt, oare,
sau adormit?

... Treaz sunt totuşi,
căci în plină toamnă,
umblu şi mă pierd
în codrul desfrunzit,
însoţit doar de foşnetul
multor temeri,
aidoma freamătului
frunzelor uscate
răvăşite de paşii mei
îndreptându-se spre nicăieri,
în timp ce
cu acest maldăr de cuvinte,
încerc să desenez
umbra lungă a zilelor
tot mai scurte.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intrat în pădure
s-ascult ciripitul păsărilor
şi foşnetul frunzelor
să merg desculţ prin iarbă,
prin pădurea de rai.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aceste cărări

pe aceste cărări au trecut
paşii noştri cândva de smarald
paşii noştri cândva atât de uşori
în amiază destoinici călcând
prin mirosul de linişte şi de fum
printre rugii de mure sângerânde şi dulci
ca şi multele zile ce vor urma
vântul ne spală părul şi ne leagănă
suntem copii şi părinţi deopotrivă
astăzi şi poate mâine
ferigile aspre ne învăluie gleznele
mai rămâi
mai rămâi tinere om
în pădurea fremătătoare şi brună
din care nimeni nu te va alunga vreodată
doar năvalnica ta nesăbuinţă
bea din fântâna pe care
ţi-au săpat-o în lut şi în inimă
cei care te-au iubit înainte de a te întâlni
smereşte-te cu faţa spre azimut
şi cu pletele către noapte
înainte ca regretele să-ţi înmugurească
în ochii neştiutori

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara pe camp

Seara pe câmp
Stau şi ascult foşnetul
Frunzelor de porumb
Si îl confund
Cu zborul pasării:
C-o aripă lovind în vânt
Si alta,
Rădăcină în pământ.

poezie de Niculina Ilisie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja

în mine foste izvoare se întrepătrund
şanţuri de pământ sterp
zilele toate îmbrăcate la fel
ca un rătăcit îmi număr paşii
1, 2, 3
o bătaie de aripă la răsărit
aproape lumină
aproape întuneric
mă topesc în pardoseli comuniste
uşile metroului mă strâng
cresc şi mă micşoresc în acelaşi timp
mâinile mele atotmângâietoare/atotvindecătoare
sângerează şi trec aproape fără să observ
când ochii mi se închid
deschid noi găuri de vierme
dărâm uşi ascunse
îmi şoptesc
cu o portavoce lipită de inimă
şi tot nu aud şi tot nu văd
doar paşii merg în gol şi numără în gând
acelaşi apus alt răsărit
aproape întuneric
aproape lumină.

poezie de Raluca Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de mamă

Se auzea un cântec
când mai aproape când mai departe
un cântec de mamă de cântec
spre liniştea copilului ei.
Şi eu îmi smulgeam urechile
şi le aruncam
când mai aproape când mai departe
cu ochii mei întinşi ca o praştie.
Şi-am început mai întâi să murmur
apoi când mai încet când mai tare
până am ţipat
un ţipăt de tată de ţipăt
spre liniştea copilului lui.
Apoi a fost tăcere, o tăcere
de moarte de tăcere...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plouă-n suflet

Îmi plouă-n suflet
lacrimile toamnei
surâsul tău
strivit de timp
adie la ferestre
firesc tăcerea

paşii noştri
au rămas în urmă
înainte
doar paşii mei.

poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiului meu

e lângă mine de când lumea

şi parcă vrea să vină mai aproape
îmi intră în spaţiul vital

a devenit obişnuinţă:
îi spun toate secretele
iar uneori mă sfătuiesc cu el

în foşnetul lui mă trezesc

începutul zilei albastru
îl văd prin verdele frunzelor lui

când violent dansează
mă liniştesc: ziua va fi perfectă

alteori, suferă lângă mine în tăcere

pe seară
când îi şoptesc despre temeri
şi ale oamenilor zbateri
el pare să se-amuze
şi-ncepe apoi să freamăte
eu, eu nu-nţeleg ce-mi spune

şi, o dată pe an,
crede el că-i suficient,
mă ispiteşte
cu ploaie de stele galbene
mirosind dumnezeiesc a rai

ştiu c-am să plec curând
dar iţi promit:
am să-ţi trimit în schimb
alt suflet rătăcit
să-ţi ţină de urât

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergi pe urma unui curcubeu; mergi pe urma unui cântec; şi totul pentru tine va fi plin de frumuseţe. Există întotdeauna o cale de ieşire din fiecare ceaţă întunecoasă, pe un traseu al curcubeului.

citat din Robert Motherwell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii se aud, transformă-i într-un cântec.

Cosmin-Emanuel Petraşc (22 martie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar face un sondaj, cred că omenirea ar fi sută la sută a renunţărilor, a răbdărilor şi a plânsetelor. De ce nu ne făgăduim sufletelor noastre că VOM TRĂI şi că VOM IUBI... aşa cum cred că numai la 18 ani o poţi face? De ce, oare? Trec anii şi ne trezim aproape bătrâni, poate nu biologic neapărat, dar sufleteşte cu siguranţă mai avem nevoie de resuscitare şi am uitat printre griji şi nevoi mature, să ne trăim de fapt viaţa. Cu timpul, devine mai important să avem confort material, decât spiritual, să avem case, cât mai mari şi mai goale, indiferent că paşii noştri pe coridoarele sale şi ale sufletelor sună sinistru a gol şi a jale, purtăm lenjerii luxoase şi trendy, dar dormim mai tot timpul singuri iar dimineţile nu aduc niciodată urma chipului iubit pe perna de lângă noi. Cearceafurile sunt impecabile, doar un vis de undeva din trecut mai tulbură somnul nostru...

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţinteşte-ţi privirea mereu spre lumină şi paşii tăi vor urma

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

eram neînţelesuri în răgazul vieţii
somnul se grăbea repede spre vise
erai un semn gol în dreptul inimii
cerul respira fără mine
oftatul se pierdea în aer
zbuciumul frunzelor nu-mi suna în urechi
mirosul tău îmi roade verbul
şi ochiul lunii tremură-n oranj
uimirea a înflorit atunci
când dorinţele păgâne îţi săreau din plete
necuprinderea sare din braţe
albastru arcuit e mult prea departe
cuvintele trec prin ziduri
şi chipul frunzelor se arată în sărbătoare
când talpa calcă-n urma ta verde

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de deochi

frunză seacă de mălin
ce durere şi ce chin
cu bătrâneţea un spin
ce toarnă-n sânge venin.

frunză creaţă - busuioc
ca o flacăra din foc
ce arde al meu noroc
parcă fac paşii pe loc.

vreau soartă înfloritoare
ca un arbore în floare
ce se-nvârte după soare
şi bea rouă din cicoare.

cântec verde de deochi
plânge lumina în ochi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ogrădeasa - Valea Târgului

Ochii tăcuţi
ai amiezii ne înveşmântau
în culoarea cerului
şi oile uşor
începură să cânte
cântarea ierbii
când aripa vântului
ne atinsese de-abia
era vară
în tufele de la Ogrădeasa
ce ne îmbiau la umbră
să ne răcorim privirea
în mirosul de fragi
şi apă de izvor
paşii
ne erau o cântare
aproape de oi
în culoarea zilei
când ochii ni-i scăldam
şi-n paşterea ierbii
apa de izvor
aproape
ni se scurgea pe mâini
pe degete
împletite cu privirea
până departe
pe Măgura Vadului
Ogrădeasa
e cântecul ierbii
e apa-n izvor
ce-ţi satură
şi ochii şi paşii
pierduţi în cântare
cu oile-n mers
acolo
sub stropi de priviri
stropii de apă
ţi se înşiră
ca fragii pe fir
în miresmele verii
izvorul şi umbra
când ţi-s aproape
şi turma-i
alături de tine
la Ogrădeasa
paşi-mi erau o cântare
pe strunele verii
când ceru-i aproape
şi norii şi vântul
pe palme te ţin
un licăr de ape
paşi-mi erau
un cântec pe strune
când oile pasc
şi suflul le simţi
şi paşii mărunţi
în iarba cea deasă
când ziua
era un surâs
pe urmele oilor
acolo
ni se pierdură
şi paşii şi ochii
pe strune de vis
nici fluierul
nici mersul
nici ochii
când nu-ţi mai lasă
nicio odihnă
cântarea ierbii
cântarea
oilor mele
răsuna pe aproape
melodie
din ape ţâşnită

mirosea a Bogata
mireasmă de vis
din Paradis
în anii
când eram copil
şi mă scăldam
la umbră
în ochii oilor
cumpănă-n vis
paşi-mi erau o cântare
şi frunze şi dor
pe la Halauă
când Cetăţuia Vadului
ne stăruia în priviri

de Valea Târgului
mi-aduc aminte
când primăvara timpurie
ne scălda paşii
în fruntea mieilor
atât de gingaşi
şi-a oilor
un breavăn
şi-un vis înflorit
Bogata de Jos ne era
pe urmele mieilor
bureţii de prun când creşteau
în iarba cea deasă
sub pruni
o mireasmă aparte
Valea Târgului era
până
spre Fundul Târgului
ori
spre Dealul Blaghii
mireasmă
de miei în Ardeal
de iarbă şi flori

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (23 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!