Dacă s-ar face un sondaj, cred că omenirea ar fi sută la sută a renunţărilor, a răbdărilor şi a plânsetelor. De ce nu ne făgăduim sufletelor noastre că VOM TRĂI şi că VOM IUBI... aşa cum cred că numai la 18 ani o poţi face? De ce, oare? Trec anii şi ne trezim aproape bătrâni, poate nu biologic neapărat, dar sufleteşte cu siguranţă mai avem nevoie de resuscitare şi am uitat printre griji şi nevoi mature, să ne trăim de fapt viaţa. Cu timpul, devine mai important să avem confort material, decât spiritual, să avem case, cât mai mari şi mai goale, indiferent că paşii noştri pe coridoarele sale şi ale sufletelor sună sinistru a gol şi a jale, purtăm lenjerii luxoase şi trendy, dar dormim mai tot timpul singuri iar dimineţile nu aduc niciodată urma chipului iubit pe perna de lângă noi. Cearceafurile sunt impecabile, doar un vis de undeva din trecut mai tulbură somnul nostru...

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că nu putem trăi numai în prezent. Mai ales noi femeile, avem dorinţa aceea de a ne complica viaţa într-un mod inedit, visăm totdeauna ce nu putem avea, şi cred că asta se întâmplă până târziu. Nu cred că există o vârstă a renunţărilor, eu cred că o femeie, fericită sau nu..., visează până în ultima sa clipă la fericirea aceea totală, deplină, care nu există cu adevărat, şi care nu va fi să fie trăită niciodată de nici un muritor. Trebuie să fie cald, ca apoi să fie rece, să poţi simţi aşadar, să fie rău, ca apoi să fie bine şi asta să zdruncine fiinţa ta din toate temeliile, trebuie să fie ură ca apoi să fie iubirea de după..., ea, amară, dulce, dar prezentă. Ce am fi noi fără contrastele astea, fără antagonisme?

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie

Astăzi, îmbrac rochia din fluturi şi din flori,
Vreau să închin un mic sonet iubirii
De dimineaţă, simt că vara-mi dă fiori,
Uit tristeţea şi deschid, larg, poarta fericirii.

Trăim murind, de parcă nici n-am fi,
Umblăm mascaţi, trişăm pe mâna noastră,
Avem nevoie de mângâiere-n fiecare zi,
Să vindece dureri şi răni în noapte-albastră.

Avem nevoie de razele ce vin în zori,
Avem nevoie de ropote de ploaie la fereastră,
Avem nevoie de mari grădini cu flori,
Ce-au năvălit, nu-ntâmplător, în viaţa noastră.

Avem nevoie de tot ce-i pământesc,
Avem nevoie de tot ce-a fost şi tot ce va veni...
Avem nevoie să auzim zilnic:,, te iubesc!",
Avem nevoie de dragoste în fiecare zi!

Eu am nevoie de tine dimineaţa-n prag,
Cum am nevoie de muzică, de dans şi de poveşti.
Tu-mi eşti şi decât muzica mai drag
Pentru mine, muzica mea, tu eşti...!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am lua suferinţele vârstei de douăzeci de ani şi le-am trăi la treizeci, pe cele de la treizeci la patruzeci... şi aşa mai departe cred că am schimba istoria lumii, am spune că nimic nu e pentru totdeauna, că nici un om nu e de neînlocuit, nici măcar mama, că iubirea nu se trăieşte doar în doi, că moartea nu este în afara vieţii, ea face parte din viaţă, că a pierde şi a regăsi este un cântec de dor ce-l cântăm obsedant, că nu poţi trăi în afara societăţii chiar dacă poţi să ai trufia de a te crede superior ei, ajungi într-o modalitate sau alta să devii sclavul său, că nu există viaţă fără să existe compromis, că a face ce-ţi place este într-un final definiţia fericirii şi cum atât de rar facem doar ce ne place..., sfârşim prin a fi veşnic nefericiţi. Că a fi iubit este mai important decât a fi puternic..., dar că fiind iubit eşti mult mai puternic!

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de schimbare

Le-am complicat un pic pe toate.
De fapt... le-am complicat cam mult,
Crezând că poate-avem dreptate.
Privesc în jurul meu... ascult.

Era, cam totul, mult mai simplu,
Tot ce doream, tot ce trăiam.
Acum devine foarte amplu
Şi mă întreb de-i ce voiam.

Începem toţi cu plâns sau zâmbet,
Puţini se nasc cei ce doar tac,
Dar când apar, e totul foşnet
Şi chiar din prima zi îţi plac.

Cumva trăim doar la extreme
Şi echilibrul e precar,
Vrem demonstraţii, teoreme,
Nu mai trăim viaţa ca dar.

Poate fi simplu... nu mai este.
Pe undeva, nu este rău.
Putem trăi într-o poveste,
În vârf de munte... sau în hău

Simt că e timpul de-o schimbare,
Simt că e timpul să mai fim.
Avem o şansă... una mare.
Hai să-ncercăm să o trăim!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

100

În oraşul dintre munţi -
Ca ştirbite stalagmite -
La un an după război,
Casele rânjeau rănite.

Toamna munţii-nvineţea,
Sevele-ngheţau în plante,
Bruma cobora în zori
Peste băligi, diamante.

Douăzeci şi trei august
Prima-i pomenire vie
Şi-a adus-o printre plopi
Mari, de toamnă timpurie.

În oraşul dintre munţi,
Oamenii nu pricepură
Cât de mare-i acea zi
Învălită-n ploaie sură.

Prin noroiul de pe străzi
Defilau numai o sută,
Doar o sută de bărbaţi -
Sub a vântului volută,
Steagul roşu vuvuia
Printre casele sărace,
Precum flamurile mari
Ale armiilor face.

La fereşti se închinau
Babele ca-n cimitire,
Alţii clătinau din cap
Parcă a nedumerire,
Alţii presimţeau sub cer
O schimbare nevăzută,
Şi prin ploaie defilau
Cei o sută, cei o sută.

Trec o sută prin ruini,
(Azi sunt parcuri şi sunt case)
Trec o sută, câinii bat,
(Azi, motoare zgomotoase)
Trec o sută cadenţat,
Stropi de glod pe strai s-anină,
Trec o sută, nouri cresc,
Dar sub nouri e lumină.

Trec o sută - ochi fierbinţi,
Buze strânse-nvineţite,
(Până azi căzură mulţi
Ori sub ploi, ori sub cuţite).
Trec o sută pe asfalt -
Şfichiuiţi de ude ramuri -
(Până azi crescură mulţi
Din acei ce-au stat la geamuri).

În oraşul dintre munţi,
Ca o apă-n soare suie
Oamenii pe strâmbe străzi,
Şi-n stindarde vântul vuie.
Ca o inimă pulsând,
În mulţimea desfăcută
Se aud sonor păşind
Cei o sută, cei o sută.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt ţie

Niciodată nu te-am părăsit
Am fost cu tine deseori și-n orice clipă
În această lună de zile avem multe în comun
Suntem sută la sută asemănători
Avem amândoi operații pe corp, nasul armonizat
Iubirea perfectă dintre noi,
Copii, cărțile, poezia, viața departe
Căci pentru noi nu există decât dragoste.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa te testează grav. Des. Fără milă şi fără niciun sentiment de compasiune. Dacă se poate să renunţi şi să crapi, nu faci decât să te încadrezi în firescul mamei natură. Cei care reuşesc în viaţă nu sunt firescul, ci sunt excepţia. În natură avem dovada că perseverenţa bate totul, inclusiv testul timpului. Apa în timp erodează cele mai dure materiale solide şi îşi croieşte drum. Oameni care nu reuşesc, renunţă. Există aspecte ale vieţii în care ar fi o prostie să perseverezi şi ţine de discernământ şi de alegere personală când perseverezi şi când nu. Cred că nimeni nu e în măsură să îţi spună când să te opreşti, decât inima ta. Dacă perseverezi o viaţă întreagă într-un lucru, doar tu poţi spune dacă a meritat sau nu. De aceea, este important să îţi alegi bătăliile punând întrebarea: "Îmi place să mă lupt şi să perseverez indiferent de rezultate?" Când găseşti acel obiectiv, vis şi domeniu în care poţi face asta, nu te opri până când cedează viaţa sau ţi se termină ţie timpul pe Pâmânt. Aşa fac oameni care reuşesc. Restul, nu lasă nicio urmă şi trec precum puful de păpădie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai important lucru cred că este să avem conştiinţa răului pe care faptele noastre îl pot face celor din jur. Cu mai multă responsabilitate, nici nu vă daţi seama câte s-ar schimba!

citat din Cristi Brancu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa te testează grav, des, fără milă şi fără nici un sentiment de compasiune. Dacă se poate să renunţi şi să crapi, nu faci decât să te încadrezi în firescul mamei natură. Cei care reuşesc în viaţă nu sunt firescul, ci sunt excepţia. În natură avem dovada că perseverenţa bate totul, inclusiv testul timpului. Apa, în timp, erodează cele mai dure materiale solide şi îşi croieşte drum. Oamenii care nu reuşesc, renunţă. Există aspecte ale vieţii în care ar fi o prostie să perseverezi şi ţine de discernământ şi de alegere personală când perseverezi şi când nu. Cred că nimeni nu e în măsură să îţi poată spună când să te opreşti, decât inima ta. Dacă perseverezi o viaţă întreagă într-un lucru, doar tu poţi spune dacă a meritat sau nu. De aceea, e important să îţi alegi bătăliile punând întrebarea: "Îmi place să mă lupt şi să perseverez indiferent de rezultate?" Când găseşti acel obiectiv, vis şi domeniu în care poţi face asta, nu te opri până când cedează viaţa sau ţi se termină ţie timpul pe Pământ. Aşa fac oamenii care reuşesc. Restul nu lasă nici o urmă şi trec precum puful de păpădie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne aleargă

Timpul ne aleargă din urmă, mereu
Şi zilele trec, una câte una.
Acum privesc soarele pe cer, ca un zeu,
Doar clipesc, şi-apare, enigmatic, luna.
Timpul ne aleargă. Veşnic ne grăbim.
Trebuie să facem şi una, şi alta,
Trebuie să mergem, trebuie să venim...
Ni se-nvârte iute, nemiloasă, roata.

Timpul ne aleargă şi trăim grăbit.
Facem doar ce trebuie, nu ce ne dorim.
Avem timp de ură, dar nu şi de iubit
Si, clipă de clipă, câte-un pic, murim.

Timpul ne aleargă. Unde ne grăbim,
Din copilărie pân-la senectute?
Ne-am pierdut pe drum, abia ne vorbim.
Devenim, din oameni, doar fiinţe mute.

Timpul ne aleargă. Hai să-ncetinim
Goana după bani, după cariere.
Sufletul şi trupul ni le obosim
Si scânteia vieţii, încet-încet, piere.

Timpul ne aleargă? Nu! Noi alergăm!
Haideţi să trăim iar, cu-adevărat!
Haideţi să ne pese, să ne bucurăm
Si să ne vorbim din nou, ca altădat'

Să avem prieteni şi să ştim ce-i doare,
Să râdem, să plângem, să ne întâlnim
Nu doar când se naşte sau atunci când moare
Cineva pe care zicem că-l iubim.

Timpul nu aleargă! Doar noi, în galop,
Sărim peste "astăzi", nu îl mai trăim,
Făr-a şti când viaţa ne va spune"STOP"!
Si-acel "mâine" dulce spre care tânjim

Nu mai vine. Gata! Cartea s-a sfârşit!
Astăzi se întoarce cea din urmă filă
Si privim în urmă.... Oare am trăit?
Şi nouă, de noi, ni se face milă....

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde dispar iubirile noastre când trupul celui iubit nu mai este lângă noi? Unde se duc toate sentimentele, trăirile, neliniştile, fericirile noastre? Şi ce rămâne în urma lor? Un câmp de lupta dupa razboi..., cadavre de dorinţe şi cruci de vise pierdute. Se pierd şi se regăsesc toate... în noi. Nu-i de mirare că durata unei vieţi devine din ce in ce mai scurtă, nu viciile sunt de vină, ci iubirea... Cred ca plătim un preţ prea mare pentru cât de puţin primim, şi apoi mai cred că cei mai longevivi dintre oameni sunt cei cu sufletul rece ca o piele de şarpe, aceia care nu iubesc, nu pătimesc...

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea noastră nu stă în numărul kilogramelor pe care le avem. Nu cred că e foarte important să fii piţipoancă cu măsuri impecabile. Cred că e mai important să fii tu şi să faci lucruri care să conteze pentru tine şi pentru ceilalţi.

citat din Andreea Marin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc ţie, viaţă!

Avem nevoie de speranţă,
De lumină, de credinţă şi de viaţă!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...

Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri şi de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieţii-n miez de destine!

Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile fiinţei şi de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!

Avem nevoie de simplitate şi de noi,
De semeni răniţi în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de şansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!

Avem nevoie de Dumnezeu şi de iubire,
De toţi cei dragi, de lacrima lor subţire!
Avem nevoie să spunem cu multă speranţă
În fiecare dimineaţă: "Mulţumesc Ţie, Viaţă!"

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni şi singuri

la gura sobei ne-ncălzim
cu degetele lungi uscate
avem puterea să zâmbim
şi viaţa merge mai departe

de multe ori nu cred ce spun
dar mi-aş dori aşa să fie
zile senine să-ţi adun
s-alung cuvântul nostalgie

eu îţi iubesc părul cărunt
şi riduri vremea ţi-a lăsat
tu mă priveşti şi crezi că sunt
tot ce-i frumos întruchipat

şi-aşa-ntr-o joacă... dus-întors
bătrâni şi singuri într-o casă
uităm că timpul lung a tors
povestea lui... povestea noastră!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Fetele astea! Sunteţi mândră, doamnă preşedinte Carr?
Preşedinta Jocelyn Carr: Da, de fapt, chiar sunt.
Katherine Watson: Cred că ar trebui să fiţi. Jumătate dintre ele sunt deja căsătorite, iar cealaltă jumătate, ei, bine, mai daţi-le o lună! Vreau să spun că e doar o chestiune de timp! Pentru că ele asta fac aici, îşi ocupă timpul până când cineva le va cere în căsătorie!
Preşedinta Jocelyn Carr: Acum o sută de ani era de neconceput pentru o femeie să fie absolventă de colegiu! Cred că ar trebui să priveşti în urmă pentru a vedea cât de departe am ajuns!
Katherine Watson: Îmi pare rău, dar din punctul meu de vedere, ăsta nu e decât un altfel de corset.
Preşedinta Jocelyn Carr: Ce pot să spun, toate avem nevoie de puţin sprijin.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără griji

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-ţi cânt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...

poezie de Alexandru Andrieş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem nevoie să socializăm, dar avem şi nevoie să fim singuri, la fel cum avem nevoie şi de vară, şi de iarnă, şi de zi, şi de noapte, de sport şi de relaxare.

citat din Philip Gilbert Hamerton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în faţă, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii că se spune că folosim doar 10 la sută din creierul nostru? Eu cred că folosim doar 10 la sută din inimile noastre.

citat din Owen Wilson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred în dragoste. Eu cred în poveştile bune. Mă joc din greu în weekend-uri deoarece îmi place să am acele poveşti bune. Soţia mea şi cu mine ne dezlănţuim şi facem nebunii tot timpul. Spunem lucruri de genul: "Ce putem face sau ce putem obţine weekend-ul ăsta?". Apoi avem alte weekend-uri în care stăm pur şi simplu şi nu facem nimic. Şi apoi avem munca pe care o facem. Toate astea sunt amintiri.

citat din Channing Tatum
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!