Inelul

şi iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veşnic tineri

şi veşnic în mare de flori
şi veşnic în ploaie
şi valuri de lini fiori
pe line şiroaie

rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern

se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram

doină cu aripi de vânt
doină cu ochi de cleştar
doină ca primul cuvânt
ăla, mereu solitar

doină- figură de stil
doină- figură de fată
doină ca solul fertil
cu seminţie surpată

se mai făcu precum tu
injer cu aripi de dor
parcă şoptea-i-nu te du
spre orizontul sonor

dacă vei trece de el
dacă vei trece de tei
te vei topi în inel
de veşnicie şi zei...

şi m-am trezit dintr-un vis
spus într-o noapte de joi
când pământesc când abis
când fără noi, când cu noi...

poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrăneşte în codrul verde,
Dorul, care doare.

Doină, plai de mioriţe,
Cu ciobani şi cu băciţe,
Du pe-aripi de vânt şi nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.

Doina dorurilor grele,
Ţesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi şi izvoare,
Cântă dorul românesc,
Şi peste hotare.

Doină sfântă românească,
Cântă-n şezători,
Ofurile omeneşti,
În plete cu flori,
Brâie de feciori,
Fluier cu fior.

Doină dulce, mândru grai,
Cântată cu mult alai,
În zile de sărbătoare,
De la mic, până la mare
Cântă-mi şi mie de leac,
Căci de dor eu nu mai scap,
De când şi-a făcut de cap.

poezie de Valeria Mahok (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina lui Zamfir

... cercuri de inferne şi grădini de rai
sunt doar o suflare-n fermecatul nai
plânge, sângerează sufletul-martir
zburdă căprioara doina lui zamfir
plânge căprioara sufletul martir
zburdă, sângerează doina lui zamfir
doină ce străpunge timp şi univers
doină ce e şoaptă Tatălui Ceresc
doină ce poetul a numit-o vers
doină ce mai ţine neamul românesc
zburdă, sângerează doina lui zamfir
plânge căprioara sufletul martir
zburdă căprioara doina lui zamfir
plânge, sângerează sufletul-martir
sunt doar o suflare-n fermecatul nai
cercuri de inferne şi grădini de rai...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de doină se poate alina numai cu o doină de dor.

aforism de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină nouă

Vremile nu mă răsfaţă:
Astăzi, ca şi-odinioară,
Într-o ţară fără viaţă,
Duc o viaţă fără ţară!

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină zic şi doină tac

Frunză verde ţară-albastră
cum de eşti tu doar a noastră
şi nu eşti cum vor duşmanii
doar Grădina Ghetsimani

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi muzica

E o doină, o baladă,
E un lied, o serenadă...
Să tot cânte! Numai dacă
Ar mai şti şi când să tacă!

epigramă de Otilia Morţun din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arată-mi dacă...

dacă pot cu ultima din uşurinţe
să te învelesc în plapumă de vise
arată-mi măcar una din legile nescrise
ce-mi interzic aduceri de aminte

dacă mai pot cu razele de soare
să te dezbrac de clarul lin de lună
arată-mi omul care va să spună
că sunt călcat de soarte în picioare

dacă mai pot să fredonez cu duioşie
o doină ciobanescă de la munte
arată-mi curcubeul ce-l doreşti ca punte
de-a lungul valului de suplă veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântai cam lung scumpa-mi Doină şi parcă nu mă puteam despărţi de ea! Mi se părea că miliardele de stele şi steluţe ce se uitau la mine din mare sclipeau vesel-unduioase, precum era şi inima mea, cufundată întreagă în mlădioasele acorduri a Doinei, ce iarăşi mi se părea că nu o cântasem cu atâta simţ ca acum.

Ciprian Porumbescu în jurnal (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculptezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oamenii-tranşee,
Cânt firav, calm priponit
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm,
Înc-o dat' în raiul vieţii,
Haideţi, doine să-intonăm
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mugurii crăpaţi
iţindu-şi albeaţa -
doină din fluier

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculpezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oameni în nuclee,
Cânt firav, calm adormit,
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm
Înc-o dat' la raiul vieţii,
Haideţi doine să intonăm,
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O doină insulară

Sufletu ţi-e cânt închis în gând
Nu lasă durerea de el să te despartă
Si voalul vieţii din nouri coborând
Cu suliţa trădării spre tine îndreptată

Doineşte si iubeşte mai departe
Nu te întorce din mers clepsidră
Nisipuri scurse doar la jumatate
Si cerne viaţa toată într-o firidă

Se aude cânt în laga departare
Clateste-ti ochii in zarea din amurg
Se sparg talazuri repezite-n mare
Din spumă apare albul demiurg

Creator al sufletelor frumoase
Coboară acuma printre muritori
Ne spune taine cântând din oase
Doineşte jeluind privind spre nori

Tot ce este bun sau rău e viaţa ta
Iubeste-o ca pe o zi de vară
Soarta cât am vrea n-o vom schimba
Este un cânt o doină insulară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuieşte-ţi un suflet care ar suna ca toba mare! Sunt şi harfe minunate ca sufletul tău, Alina...! Al meu are două instrumente, fireşte două. Am statornicit că trăiesc dublu: un fluier duios, care cântă în mijlocul naturii, cântă o doină simplă, molcomă, armonitoare... şi când sunt între oameni, o orchestră complicată, dureroasă, tumultoasă. Să porţi mereu, sau aproape mereu o orchestră în tine, e obositor...

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea trece

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost!
Vreau o primăvară frumoasă,
Dacă decide să renască.

Privesc cum vremea trece
Cu veri toride, iarna rece,
Grăbită înspre alte timpuri
În cele patru anotimpuri.

Vorbe scrise fără noimă
Poate-am să compun o doină.
Anotimpuri schimbătoare
Zile scurse fără soare.

Se revarsă iară norii,
Se intorc din nou cocorii,
Timp ce pare cam hilar
Sterg o zi din calendar..

Mi-e dor de tine viaţă,
De câmpul cu verdeaţă,
De primăvara mea,
Când soarele ardea.

poezie de Eugenia Calancea (16 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aripi

m-am cuibărit ca pitpalacul sub pleoapa dimineţii
visul nocturn să-l duc la bun sfârşit
ramuri de doină îmi mângâie pomeţii
timpul ce mi-a rămas este pentru iubit.

vreau să îmi crească aripi de cocori
toamna să zbor către ţările calde
să nu-i simt iernii glaciarii fiori
valuri smaraldine penele să-mi scalde.

hoinară ca vântul lumea să o străbat
cântul privighetorii să unească perechi
să fac salturi pe sârmă ca un acrobat
împletind cu raze amintirile vechi.

în fantezia mea nimic nu s-a schimbat
vara poeziei mă creşte cu tradiţii străvechi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină de pe Ceglău

A trecut săptămână după săptămână,
De când tu nu mă mai ţii de mână!
Poate s-a scurs tot nisipul pustiei
Şi mâna ta a uitat să mă ţie!

Dar ce importanţă mai are
Câte veşnicii mor în propria mea stare?
Când te laşi înfulecat de zădărnicie,
Iubirea este singura ta vecie!

Azi am stat pe laviţă la poartă
Şi mi-am bătut joc de lumea deşartă!
Şi am aflat că timpul nu trece, nu vine--
Pe uliţă trec, în genunchi, numai eu
Împreună cu mine!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină în convalescenţă

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală şi vânt
şi pe-afară şi-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări şi ţări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar îşi schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze creşte-un zid
Doamne şi cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Şi genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la ran[ (martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină pentru sufletul meu

mai îndură-te de mine Dumnezeule Doamne
împovărată sunt de batrâneţe şi de vremi
vreau să mă scutur ca arborii de toamne
să fiu pregătită atunci când mă chemi.

atunci când am căzut mereu m-ai ridicat
mai sus decât eu mi-am putut imagina
cu mii şi sute de splendori m-ai fermecat
curcubee, scumpe ploi mi-au spălat paragina.

uneori m-ai făcut să simt că am aripi
că pot zbura şi eu între pământ şi cer
ca păsările libere, m-au învăţat a ciripi
şi m-au însoţit cu triluri prin raiul prosper.

cu spiritul credinţei cred că nu voi risipi
iertările, învăţăturile pe care ţi le cer.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot duşmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veşnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!

Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aş şti că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spună –
Atunce numai fi-va noapte bună!

Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-şi simt bătăile îngemănate,
Din asfinţit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci şi nesfârşite,
Atât mai dulci sunt nopţile iubite!
De-aceea când mă laşi tot în furtună,
Nu mai şopti durerii "Noapte bună!"

poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!