Iarna căprioarei

M-apasă-n piept o sanie de sare
ce-mi lunecă pe urmele de gheaţă
şi-o febră rea de frunte mă agaţă
în liniştea cea neliniştitoare.

E-atâta alb, c-am ochii prinşi în ceaţă,
nici drumuri nu-s, nici umbre umblătoare,
pe unde-oi fi doar cred că mi se pare,
iar seară-i tot la fel de dimineaţă.

Văd anii deşi ca fulgii grei de apă
căzând peste uimirile de ţânc
bătrân ce n-are cum să mai priceapă

de ce nu-mi eşti să mă salvezi. "Mănânc
şi plâng. Mănânc", din sarea ce mă-ngroapă.
Şi-n suflet mi se face loc adânc.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg - mâncătorie

Ştii, nu pot să te înghit,
Mofturos sunt ca un ţânc
Şi n-am niciun apetit,
Dar mănânc şi plâng! Mănânc!

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Nu mai poţi să mişti de epigramişti (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labiş redivivus

Când intestinul rage,
Amarnic, din adânc
Şi burta-n jos mă trage,
Mănânc şi plâng... mănânc!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa

Când se va face Nunta,-n lumânare
Al Păsării repaus fi-va sacru
Pe-acoperişul nefiinţei, nacru
A melci prin clipele interioare.

Va fi în gânduri nuptial masacru,
Mireasa însă trup sub fuste n-are;
Poveri de somn voi duce în spinare
Că în oglinzi mi-e-n cuget chipul acru.

Pe rând în zboruri duhul ne-nvelimu-l
Înalt, trezind pe Dumnezeu, adânc
În vis de diamant căzut, Sublimul.

Te va primi la Porţi un înger ţânc
Şi nu vei fi nici ultimul nici primul...
Crăiasă Moarte, mierea ţi-o mănânc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici...

nici nu cred c-ar fi azi prima oară
când doar eu şi doar eu am greşit
inundaţi de o ploaie de vară
arşi de tot de un băţ de chibrit
defilând dintr-o gară în gară
c-un trifoi de iubit/neiubit

nici nu cred că ne-ascundem departe
doar un deget ceva să întinzi
ca o miere pe-o foaie de carte
şi în ea să te prind să mă prinzi
cum scriam nu demult ne împarte
o aceeaşi oglindă-n oglinzi

nici o brazdă de tine nu-mi trece
sunt un mitrea cocor blestemat
or ion alu marţi treisprezece
tu ai şnur de picior des legat
pe un câmp de muşcate-n ghivece
la un fericit moment dat

şi nici toamna în frunte nu-mi bate
numai lemnul din mesele mici
de prin birtul cu geamuri crăpate
de la nişte-mbrânceli de voinici
de pe unde te-aştept pe jumate
pe când tu pe jumate nici...
nici...

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănânc în fiecare zi fructe şi legume crude, mănânc trei mese pe zi şi două gustări, iar atunci când mănânc nu mai fac nici o altă activitate. E important să savurezi mâncarea şi să faci o pauză.

citat din Andreea Raicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în ceaţă

E ceaţă peste mare
Şi ceaţă peste munţi.
Tot ce regreţi, se pare,
E că nu ştii să cânţi

La sufletu-mi decât,
Aşa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceaţă când apare.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic

(sonet de necitit)

Nu e nimic, e-o linişte de gheaţă,
se-aude doar tăcerea, ca o apă
ce-n tulburele creierului sapă
şi dă în el ca într-o fortăreaţă.

În piept ceva se sperie şi crapă,
e tot în jur un bulgăre de ceaţă
ce-apasă greu de dis-de-dimineaţă
şi-n el mă-ngrop şi-n mine se îngroapă.

Va trece tot, cândva ne vom cunoaşte
din pozele, mai galbene, un pic,
decât mai umblă mâinile pe moaşte

ori roţile de frunze de la dric,
ori şi mai proşti şi alţii se vor naşte.
Nu sunt bolnav. Nu mor. Nu e nimic.

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i nici amiază –
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază –
Nu-i drum – nu-i stradă – nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârşit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperişul scut –
Nu s-arată faţa niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politeţe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaştere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoţie – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclipsă –
"Accesul interzis" – pe pământ şi pe marea-ntinsă –
Nu sunt poştaşi – nu-s nici cutii poştale –
Nu-s veşti de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbăreţe –
Nu-i anturaj – nu-i nici nobleţe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aşa mi s-a acrit de internet şi de cărţi

plouă-ntre blocuri, vântul face valuri pe bălţi

nu vreau nimic din afară, nimic din adânc

numai să mă uit la comedii şi să mănânc

păcat că nu pot să muşc cu dinţii din faţă

fiindcă omul e şi prost în viaţă

mi i-am spart demult la un concert rock

cred că nu-mi mai place rockul

aproape deloc

dar cred că-mi place aproape orice cu orez

cândva doar când îl vedeam

şi-mi venea să vomez

nici nu spăl vasele, le-oi spăla dimnineaţă

omul vrea şi pauze de la viaţă

poezie de Dan Sociu (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banilor

Necazul meu pe bani e-atâta
De ne-mblânzit şi de adânc,
Încât, de i-aş avea în mână,
Aş fi în stare să-i mănânc!

epigramă de Radu R. Rosetti din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce îmbătrâneşte în noi

Ce îmbătrâneşte în noi
că neaşteptat ne simtim într-o dimineaţă
doritori să ne ascundem
nume şi faţă?
Ce îmbătrâneşte în noi
că-ntr-un amurg de zi şi de viaţă
ne găsim oameni de altadată,
străini printre cei de azi, umbre în ceaţă?
Nu-mbătrâneşte în noi valul de sânge,
nici inima cât bate, nici patima,
nici spiritul, nici răsunetul în urechi,
numai lacrima.
Omul bătrân plânge
cu lacrimi vechi.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amân un festin pentru viaţa de-apoi...

Mi-e foame de viaţă, dar e marfă de lux,
De mine se-agaţă doar o viaţă-n reflux.
Şi mi-e poftă de cântec şi-o vorbă de-alint,
Şi să n-am nicio grijă, aş vrea să mă mint...

Aş dori o salată din flori de cais,
Să o gust pe ascuns, dar mănânc doar în vis.
Şi când zorii se-arată la fel de săraci
Doar din ploaie şi nori ce mâncare să faci?

Şi ce suflet lihnit port în mine, ce chin,
Când primeşte-un tain nesfârşit de venin!
Fir de iarbă pane aş gusta la dejun,
Dar nici iarbă nu am de pe unde s-adun...

Din pansele mi-aş face un chec la desert,
Dar grădinile-s toate pustii şi-n deşert
Nici scaieţi nu mai sunt, doar tăcere şi vânt
Şi-un cuvânt în atele, săpându-şi mormânt...

Aş mânca un poem, dar cu ce mai rămân?
Ciugulesc o fărâmă de vers şi amân
Un festin pentru viaţa de-apoi unde nu-i
Nicio foame de viaţă, doar liniştea Lui...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mănânc, nu fac nimic altceva decât să mănânc. Dacă merg, doar atât voi face, voi umbla. Dacă va trebui să lupt, orice zi va fi la fel de bună ca să mor. Şi asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decât prezentul, şi numai el mă interesează. Dacă vei putea rămâne mereu în prezent, vei fi un om fericit. Vei simţi că în deşert există viaţă, că cerul are stele, şi că războinicii se luptă pentru că asta face parte din rasa omenească. Viaţa va fi o sărbătoare, o mare sărbătoare pentru că este numai şi numai momentul în care trăim.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul de pe Pământ

Iubirea mea, tu eşti minunea
Ce-mi luminează-un Univers!
Mai bună-mi pare (astăzi) lumea
Eşti Armonie-n cânt şi-n vers.

Căci sunt îndrăgostit de tine,
Eşti trup şi suflet şi eşti gând.
Prin ochii mei pătrunzi în mine,
În ochii tăi eu mă scufund.

Porţi chip angelic de fecioară,
Ai trupul unui trandafir.
Sufletul tău este-o comoară,
Sunt mai bogat că un emir.

Când am plecat prin galaxie,
Cu destinaţia Pământ,
Nu bănuiam ce-are să fie,
Că nu voi mai putea să cânt.

Mi-a spus-o însuşi Creatorul
C-am să trăiesc câteva vieţi,
Până îmi voi găsi amorul,
Pe mine (oare) mă aştepţi?

"Nu tot ce zboară se mănâncă!"
Nici ce-i frumos este şi bun...
Tu eşti o lume într-o nucă.
Dacă te vreau, eu sunt nebun?

Cât e de importantă coaja?
Doar miezul trebuie să-l strâng.
Dacă te pierd, se pierde vraja
Şi-atunci degeaba-ncep să plâng..

Iar de va fi că înc-o dată
Să mă renasc pe-acest Pământ,
Nu tu vei fi cea vinovată
De toate relele ce sunt!

Tu eşti micuţa mea prinţesă,
Eu ştiu că vei rămâne vis!
Nu astă lume nu ne lasă...
Noi ne-ntâlnim în Paradis!

Ai fost şi vei rămâne încă
"Prietenul de pe Pământ"
Când eşti cu mine sunt o stâncă,
Când tu nu eşti devin mormânt.

Dar noi suntem o galaxie
De sentimente şi de dor!
Să te urăsc că eşti Femeie,
Să nu-l ascult pe Creator?

Deşi îmi pare crudă soarta,
Nu pot să fiu un răzvrătit!
Nu voi că eu să închid Poarta
Ce duce către Infinit!

Rămânem două emisfere,
Care îşi au propriul destin
Închis în trupuri efemere...
Tu mă aştepţi? Eu am să vin?

poezie de Daniel Petrişor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica 3...

O, ce romantic sună, cârnaţi cu bere brună!
Da,-nfometat eşti frate, de cât timp n-ai mâncat?
Păi, te invit la cină, normal, sub clar de lună,
Dar să aduci cu tine şi-o sticlă de muscat!

Şi ce, dacă vecinii, de poftă, vor da roată,
Invidioşi pe-amorul condimentat cu mici?
Şi parcă nu-mi convine nici a ta variantă,
Să ne-nvârtim prin parcuri, ca maidanezi amici.

Aici, la mine-acasă, pot să dansez şi goală,
Fac striptease sus pe masă şi n-am timp să mănânc.
Tu, nu uita, învârte din când în când în oală,
Dar, nu la suprafaţă, ci, cât poţi de adânc!

C-am pus la fiert homarii şi scoicile de mare-
Nu sunt de fel zgârcită, te plângi aşa,-n zadar-
Ţi-am pregătit, iubite,-nainte o gustare:
Tartine cu fois gras, sushi şi caviar.

Rondeluri, epigrame, poeme şi sonete
Le-om devora-n tăcere, în pat ca şi desert,
Că altceva, e sigur, nu vom putea, băiete,
Să facem. Tu, mă iartă, că nici eu nu te cert...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Trăiesc în lumină
Beau aer, mănânc
Din sarea de zei
Mă satur adânc!

Sorb prana din apă,
Saliva de vânt,
Cu tine fac valuri
Dansând pe pământ!

Nu te teme, revin
C-o secundă mai blând,
C-o mireasmă mai lin
De la nori lăcrimând!

Am în braţe o lira
Şi-o poveste cu struguri
Să te-nvăţ, Nefertiti,
Să mai ştii să te bucuri!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau să cred ce crede orice sceptic
Şi nici să pot ce poate orice prost,
Cu bani sau alt material sintetic
Şi nici să ştiu ştiinţa pe derost.

Nu vreau să am ce are toată lumea
Şi nici legilor ei nu mă supun,
Nici nu-mi înalţ spre lume rugăciunea,
Ci numai către Dumnezeu Cel Bun.

Nu vreau să fac ce trebuie de-a sila
Şi nici să fiu doar numitor comun.
Nu mă intrigă furia, nici mila
Şi nici nu seamăn ce nu pot să adun.

Nu vreau să fiu simpatic şi cuminte
Şi-n sine să nutresc un gând murdar.
Spun ce-am în gând, în inimă şi-n minte,
Politicos, dar nu protocolar.

Nu vreau o stea pe frunte arborată
Şi nici mărire mie în prezent,
Doar în poveştile cu,, A fost odată ''
Să fiu vreun an-lumină imergent.

poezie de Ovidiu Vasile din Roata cu hamsteri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobul salvator

De când mă lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii şi-abia şoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta să mişc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.

Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Şi muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.

Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel şi eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nţelepciune, nelumesc.

Căzând ca David, lăcrimând întruna,
Să mă ridic aşa cum el făcea
Şi Ţie mulţumind, să port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Ţara mea!

Onoruri nu râvnesc, n-aştept iubirea
Sinedriului plin de farisei
Şi nici nu pot gândi la Mântuirea
Ce-o văd, nu-n vis, contemporanii mei.

Aşa de mare eşti, Bunule Tată
Şi darurile Tale cresc mereu,
Dar când pornesc la Sfânta Judecată
Se face mic de tot sufletul meu.

El - mic şi-n faţa lui - măreţul munte!,
Greu de păcatele ce-am săvârşit
Şi doi ochi suspinând cu-amar şi-o frunte,
Şi-n loc de nimb Prutul nefericit!

Şi-n loc de inimă - o Bucovină
C-o Basarabie, primind din zări
Bobul cel de Credinţă şi Lumină,
Ce duce-un munte-al Rănilor în mări!"

rugăciune de Traian Vasilcău (3 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celălalt

Se umple timp de tine, spaţiu-i vid
Dacă nu eşti, mi se opreşte totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e ţel... cenuşă este focul.

Nu mai e sunet de-ţi dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai eşti un sunet
Şi nici speranţă nu-i când bun rămas
Nu-ţi laşi... nici fulger nu-i de nu eşti tunet.

Nici vânt n-adie de nu te atinge
Şi amprentă-şi caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Eşti poezia vieţii din neantul prozei.

Cum un cristal de gheaţă nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulceşti
Sorbind sarea şi amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... eşti gesturi îngereşti.

Eşti nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existenţa însăşi cum lumea-i doar una
Ce-o ţi tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i amiază –
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – şi nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!