Banilor

Necazul meu pe bani e-atâta
De ne-mblânzit şi de adânc,
Încât, de i-aş avea în mână,
Aş fi în stare să-i mănânc!

epigramă de Radu R. Rosetti din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Radu Rosetti cu prilejul cererii preoţilor de a fi admişi in barou

De-or fi popii avocaţi
O să fie-o nostimadă:
Pe-adversarii săi prelaţi,
Radu... sigur o "să-i radă".

epigramă de Aurelian Păunescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Radu D. Rosetti - cunoscutul avocat, care militează pentru creatoriu

Clienţii Domnului Rosetti
De-o vreme-ncoa s-au pus în gardă:
Sunt infomaţi că avocatul
Şi după moarte o să-i ardă!

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului Radu D. Rosetti

În schimbul unei mici subvenţii
El îşi achită toţi clienţii;
Dar - o să-ntrebe cititorii -
Şi-achită şi el creditorii?!

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului şi epigramistului Radu D. Rosetti

Mă tot tângui şi mă zbat
Şi m-aştern cumplit pe gânduri.
Cum adică, avocat,
Să vorbească-n patru rânduri?

epigramă de Nicolae Crevedia din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei văduve

Ce văduvă nenorocită!
N-are-n picioare nici opinci!
Şase copii şi-i oropsită!
Acum un an avea doar cinci!

epigramă de Radu D. Rosetti din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna căprioarei

M-apasă-n piept o sanie de sare
ce-mi lunecă pe urmele de gheaţă
şi-o febră rea de frunte mă agaţă
în liniştea cea neliniştitoare.

E-atâta alb, c-am ochii prinşi în ceaţă,
nici drumuri nu-s, nici umbre umblătoare,
pe unde-oi fi doar cred că mi se pare,
iar seară-i tot la fel de dimineaţă.

Văd anii deşi ca fulgii grei de apă
căzând peste uimirile de ţânc
bătrân ce n-are cum să mai priceapă

de ce nu-mi eşti să mă salvezi. "Mănânc
şi plâng. Mănânc", din sarea ce mă-ngroapă.
Şi-n suflet mi se face loc adânc.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Radu D. Rosetti, autorul prozei din "Sala paşilor pierduţi"

- Ei, unde vă e avocatul?
Întreabă Curtea pe doi muţi.
- S-a rătăcit, spune aprodul,
În sala paşilor pierduţi.

epigramă de N. Mihăescu-Nigrim (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straniu monolog

M-absoarbe umbra călătoare a păsării
sub înaltele punţi ale cerului.
E-atâta senin uneori, lângă noi
cât cerul nu poate cuprinde.
E-atâta miere revărsată-n flori
încât albinelor nu le foloseşte.

Festinul singurătăţii, nu-l simt
când scriu despre tine.
Nu simt iubire
când ochiul meu reînvaţă
să te vadă mereu altul-
centaur îndrăgostit.

Învăţ să mimez monologul
fântânii săpate adânc
în lanul ce fuge
departe de sat.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labiş redivivus

Când intestinul rage,
Amarnic, din adânc
Şi burta-n jos mă trage,
Mănânc şi plâng... mănânc!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânând Al-Qaeda

De când am scăpat din război, nu mai vânez;
nu mai vânez pentru că nu mănânc urşi,
tigri sau lei – şi categoric
nu mănânc şobolani sau pescăruşi; dacă într-o zi
animalele vor avea arme,
well, atunci s-ar putea
să le împuşc pe toate.

Dar să vânez un om... în vreme de război,
să-l urmăresc ca pe-un animal
şi pe urmă să-i trimit câteva gloanţe-între ochi
n-ar fi pentru mine cine ştie ce problemă...

Dar nu pe internet, unde nimeni nu poate
revendica o adevărată victorie
prin faptul că ţine în mână capul retezat
al duşmanilor lui de moarte.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-atâta Noi

E-atâta Tu în viaţa mea,
Că Eul meu devine plin
De tot ce eşti, dar tot aş vrea,
Să îmi mai dai măcar puţin

Şi simt, bătăi de inimi spun,
Că şi Tu ştii că Eu îţi sunt,
Iubirii noastre mă supun,
Precum o trestie în vânt

E-atâta Eu ce vreau să-ţi dau,
Alunecând pe trupul tău,
E-atâta Tu ce vreau să iau,
Să vindec tot ce-mi face rău

E-atâta Noi când ne iubim
Îmbrăţişaţi într-un târziu,
Vreau dragoste, etern să fim,
Tu să-mi fii Eu şi Eu să-ţi fiu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea mulţi bani, i-aş împărţi la toată lumea. Lipsa de capital stimulează generozitatea ipotetică.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei avea destui bani ca să poţi să te ocupi de relaţiile cu cei din jur pentru a crea armonie, iubire, prietenie? Când vei avea destulă validare socială, respect şi admiraţie, încredere în sine ca să poţi merge pe calea ta fără să te mai laşi definit de percepţia altora? Când vei fi câştigat destule competiţii ca să poţi să cooperezi fără nevoia de a mai câştiga tot tu şi de a oferi şi altora această bucurie? Când vei avea destulă bogăţie în viaţa ta, materială, emoţională şi sufletească să te poţi trezi de dimineaţă astfel încât să simţi nevoia de a te dărui cu iubire pe tine, munca ta şi eforturile tale întregii societăţi şi planetei tale? Când vei simţi că ai făcut destule astfel încât să poţi face mintea să tacă şi să te odihneşti în minunata stare de "a fi" pur şi simplu, fără să mai faci vreun efort? Când vei descoperi că ai evoluat atât de mult încât să simţi că îţi depăşeşti condiţia, umanitatea şi mortalitatea astfel încât să atingi iluminarea şi să devii una cu energia universală?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intelectualul român a ajuns la o aşa mare stare de sărăcie, încât nu mai are decât o cămaşă, dar la o aşa nebănuită stare de inteligenţă, încât o poartă în infinit de multe feluri.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om

Te-a înşelat o dulcinee
Şi-n mândria-ţi de bărbat:
"o femee-i tot femee!"
Strigi cu glasul revoltat.

O-nselaşi amar la rându-ţi
Fără frică de păcat
Şi s-a dus plângând, zicându-ţi
"un bărbat e tot bărbat!"

Oh! bărbat, femee... glume!
Şi de glume sunt sătul...
Cui ţi-o face rău pe lume
OM să-i zici - şi e destul.

poezie clasică de Radu D. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Tot ce-ţi doreşti să se-mplinească!
Strigară-ţi buni amici în cor -
O, parodie omenească...
Ştiţi voi ce mi-aţi dorit? Să mor!

epigramă de Radu D. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv

Doctorul i-a spus odată
Să nu bea prea mult lichid:
El l-a ascultat îndată
Şi de-atuncea bea... solid.

epigramă de Radu D. Rosetti din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor mai mari duşmani ai neamului românesc

De aş avea putere-n mâna dreaptă
Să-i ţin de ceafă, ţi i-aş altoi
Cu stânga până ce m-aş răcori
Fără regret, pentru această faptă;

Le-aş da la ochi pân' dudele s-or coace,
Şi dinţii le-aş zbura, şi trei măsele,
Ca sâmburii pe-asfalt, de corcodele,
Iar nasul, zărzărea din pumni le-aş face;

Şi-n timp ce le-aş servi, cu mult nesaţ,
Castane repetate-n scăfârlie,
I-aş îndopa cu Dero, sau leşie,
Să n-aibe greţuri de la găinaţ,

I-aş pune-apoi, pe rând, cu-n polonic,
Să-nghită numai pere mălăieţe
Şi piersici scofâlcite de prin pieţe,
Dând foc uşor de tot la alambic,

Ca-n miez de noapte, fără stele, Lună,
Să-i fierb natur, la piele, în chiloţi,
Să înţeleagă,-ai dracului de hoţi,
Că ţuica se mai face şi din prună!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui scriitor

"Cât fi-va patria română
Ziceai când începuşi să scrii,
Volumul meu o să rămână!"
Şi a rămas... în librării.

epigramă de Radu D. Rosetti din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui podgorean

De când a cumpărat o vie,
Ne ia de sus cumătrul Ghiţă;
De nimeni nu mai vrea să ştie:
Cică-a ajuns boier de viţă!

epigramă de Radu D. Rosetti din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!