Cântec de buzunar
nimeni nu trece în veșnicie fără un sărut
pentru că
ascuns în buzunarul de la piept al smokingului
ornicul minții-i cu arătătoarele gazde
pentru trupurile noastre ciobite de răceala nopții
răceală furișată sub coasta stângă ca fiara flămândă
iubito
iluziile-s porți nedeschise
iar cheile zâmbete vândute pe sub mână
mână grea pe coapsa destinului
furișat hoțește în inimi scobite
unde fiecare clipa de roșie așteptare
este izvorul unei albe crizanteme
azi e etern
nimeni nu doarme
și chemare de lup e urletul
unui mâine montat în cameea unei albastre iluzii
orbitoare ne e devenirea
dar
ce noroc
noi și numai noi
ne suntem depănătorii în cerc ai timpului nostru
iubito
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rugă din unghiul mort
În noaptea aceasta
iubito
mi-e foame de tine mai mult decât ieri
te rog
dă-mi coapsa stângă
cuib din vremea când îmi striveam buzele
de pereții adâncurilor tale rubinii
lasă între coapsă și mâna-mi
flăcări să mistuie zidurile sălii de bal
unde orchestra ne cântă tangoul iubirii
ascunde-n lucarne
arbaletele ce-au țipat nu-uri întrebărilor
și scoate-ți heralzii la porți
iubito
și-ți șoptesc că mi-e foame de trup
și-i dintele gol
dă-mi jugulara
să-ți golesc delirând
cuvinte de-odihnă pe lobul urechii
palma stângă te cere
palma dreaptă te vrea
mi-e foame de tine
iubito
în noaptea aceasta mai mult decât ieri
dar uite
coapsa ta dreaptă las sprijin rugii de mâine
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cameră în afara timpului
O cameră atât de goală decupată parcă
din atmosfera unei planete nelocuite
ce șansă,
să fim noi primii ei locuitori
respirând un aer nerespirat de nimeni înaintea noastră,
suntem primii,
suntem Adam și Eva, suntem Columb și Amerigo Vespucci
prinzându-se veseli de mână
într-un dans inventat de noi pe o muzică astrală,
aici într-o cameră izolată în afara timpului
în care avem șansa să reinventăm lumea,
după propriile noastre legi neplagiind
pe nimeni din istoria pământului
dar acceptând cu generozitate să fim plagiați
de-un Shakespeare de mâine, de-un Dumnezeu
cu chipul din mii de pixeli,
noi retrași în această cameră în afara timpului
ca pe o insulă plutitoare
în căutarea unei mări care să găzduiască o iubire atât de mare
pentru care încă nu există un termen de comparație,
ca pe o planetă de rezervă din care suntem primii și unicii supraviețuitori...
poezie de Maria Postu din revista "Pro Saeculum" (2014)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Arca lui Breban" de Maria Postu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Iubește-mă, iubito
Iubește-mă, iubește-mă, iubito!
Așa cum numai tu poți să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roșie... de maci.
Iubește-mă, iubito! mă iubește,
Cu îndrăzneli și unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfințește,
În dimineți de rouă și rubine.
Iubește-mă, iubește-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocența.. ți-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.
Iubește-mă, iubito! mă iubește,
Pasional, nebun și indecent,
Atinge-mă și mă înnebunește
Cu trupul ireal, incandescent.
Iubește-mă, iubește-mă, iubito!
Ascuns în infinituri de argint
Și mă învață tu! neprihănito,
Plăcerile... ce sufletele mint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește cu mine, iubito
Iubito,
vorbește cu mine,
din făptura ta inocentă,
și din ochii-ți limpezi
și din cugetul tău genuin!
Vorbește cu mine, iubito,
în clipa ce trece și
nu mai vine înapoi
niciodată...
Vreau să vorbim,
iubito,
și, din vorbele noastre,
să facem porumbei albi
și să-i trimitem în lume!
Să-i trimitem în lume,
cu clipele noastre
candide,
unice
și atât de frumoase!
Pe un colț
al iubirii noastre,
iubito,
vorbește cu mine!
poezie de Iulia Mirancea (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Pentru tine, iubito
Pentru tine, iubito, au înfrunzit toți gorunii.
Pentru tine, iubito, au înflorit toți salcâmii.
Pentru tine, iubito, zboară acum toți lăstunii,
Pentru tine, iubito, nu va fi sfârșitul lumii.
Pentru tine, iubito, pe cer stele s-au aprins,
Pentru tine, iubito, astăzi viața a învins.
poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Raiul unei iubiri
Ne întâmpină toamna cu paharele pline
să descifreze în noi
orchestra acelei grădini
pictate pe coapsa Evei.
Îmi spui că
fântânile destinului nostru
așteaptă îngerii
să le sape mai adânc.
doar în mâinile noastre
vor înflori șerpii
pentru prima oară
vom dobândi raiul unei iubiri
ce ne va îngădui să murim frumos.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași sub ploaie... licurici în priviri...
Hai să fugim, iubito, prin ploaia așteptării,
privind la norii grei cu inima deschisă,
bobițele sunt faguri din taina cuvântării
și mierea în celule-i cu-aromă de caisă.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia bucuriei,
tinându-te de brâu să simt că înfloresc,
cu ochii languroși să-i ceri copilăriei
culori din curcubeu și cuget păstoresc.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia mulțumirii
uitând de vântul rece și șoapta sa rebelă
cu sângele albastru să închinăm iertării
cele mai dulci poeme în sfânta ta capelă.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia bunătății,
învăluiți de gânduri ce ne-au legat etern,
din palme să sorbim sărutul voluptății,
este nectarul sacru al dorului matern.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia dăruirii,
suspinul nopții este pe talpa unei frici,
ții minte, dulcea mea, în clipa înfloririi
cum liniștea privea cu ochi de licurici.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia mărturiei,
până când cerul gri va fi din nou senin,
cu slovele să-i ardem plăcerile furiei,
spovăduind iubirii cu sufletul blajin.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia libertății,
lanul de grâu și drumul au karma ca și noi,
deschis să cerem timpului valorile dreptății
și cugetul Iubirii să-l plăsmuim în doi.
poezie de Luiza-Elizabetta Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul căderii în păcat
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Momentul este oportun
Să-mi dai degrabă un răspuns!
Chiar crezi că eu sunt căpcăun,
Iar taina nu e de pătruns?
Iubito, unde te-ai ascuns?
Te-am căutat ca un nebun!
Paranormal eu am străpuns
Misterul ce acum ți-l spun:
În stațiune la Neptun,
Subtil, cu gândul, te-am ajuns!
De ce, iubito, te-ai ascuns?
rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de iubire
florile timpului și-au desfăcut petalele
a dulce chemare
în emoția purpurie a destinului
chipul tău blând, făurit în gând
căuta o sărutare
surâsul era dor, mirifică visare
rătăcind dincolo de zare
te-am zărit întâia oară
pe coapsa dulce a unei clipe
curgea azurul în ochii tăi adânci ca marea
căutam o tainică îmbrățișare
te-am regăsit între suspinele nopții
și țipătul primului delir
eram trubadurul ce cânta la lăută
povestea a doi tineri nebuni de iubire
ce căutau infinitul în lumina privirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva vorbe despre suflet
Din când în când avem un suflet.
Nimeni nu-l are în păstrare
non-stop.
Zi după zi,
an după an
pot veni și trece fără el.
Câteodată
poposește pentru puțin timp
în spaimele și în bucuriile copiilor.
Altădată doar în mirarea
că suntem bătrâni.
Rareori este de ajutor
în testele de anduranță,
cum ar fi mutarea mobilei
sau ridicarea unei valize,
sau mersul îndelungat în pantofi care ne strâng.
De obicei, dispare
când trebuie tranșată carnea
sau cărate găleți cu apă.
La fiecare o mie de conversații
alege să participe doar la una,
asta dacă participă și la aia,
de vreme ce el preferă tăcerea.
Iar atunci când trupul nostru trece de la suferință la durere,
sufletul își ia zile libere.
Este greu de mulțumit:
nu-i place să ne vadă-amestecați în mulțime,
străduința noastră de a ne crea avantaje dubioase
și schemele unsuroase îl fac să se simtă prost.
Fericirea și amăciunea
nu sunt pentru el două limbaje diferite.
Ne vizitează
numai când cele două își dau mâna.
Putem conta pe el
când nu suntem siguri de nimic
și suntem curioși despre orice.
Dintre lucrurile materiale,
preferă ceasurile cu pendul
și oglinzile pentru că sunt prezente la muncă
și atunci când nimeni nu le privește.
Nu va spune niciodată de unde vine
sau unde dispare iarăși,
deși este evident că așteptă asemenea întrebări.
Avem nevoie de el,
dar se pare
că și el are nevoie de noi,
pentru un motiv sau altul.
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "View with a Grain of Sand: Selected Poems Paperback" de Wislawa Szymborska este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Te rog, iubito, să nu plângi!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Plânge tot cerul pentru noi
Și-al amintirilor strigoi,
Nu vei putea să îl înfrângi.
Te rog, iubito, să-nțelegi!
A spus-o ploaia lăcrimând,
Mii de pretexte invocând...
N-ai vrea iubirea să-mi dezlegi?!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Iubirea-nvață s-o renegi.
Ea e făcută pentru regi,
Iar eu nu-s neam de nibelungi.
Te rog iubito, să-nțelegi!
Natura mi-a șoptit și ea:
Destinul nostru n-are stea
Și roade dulci n-ai să culegi.
Te rog, iubito, să nu plângi!
Am auzit norii plângând
Și m-a străfulgerat un gând:
Ce bine-ar fi să nu m-alungi!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dragoste nimeni nu poate leza pe nimeni, fiecare este răspunzător pentru ceea ce simte și nu putem da vina pe altul pentru asta. Nimeni nu pierde pe nimeni pentru că nimeni nu posedă pe nimeni.
Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de Georgiana Zonea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "The Alchemist Hardcover" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Seri de mai
curge pârâul în adieri domoale
și luna ni se-arată tremurător pe ape,
se lasă seara-n gura nopții moale
iar ciutele vin cârduri să se-adape.
în vale unde malul se prăvale,
doar ierburile sunt așa fecunde,
pârâul curge-n adieri domoale
și noaptea închide geana peste unde.
din cer cad artificii mii de stele,
pădurea pare un tărâm de vis,
cad toate peste gândurile mele
ca un balsam venit din paradis.
aș vrea, ținându-ne frumos de mână
în seri înmiresmate cu minuni
să-mi fii, iubito, tu pe veci stăpână,
ca doi îndrăgostiți frumoși, nebuni...
nuntiri celeste, timp duios și tern
și pe deasupra doarme luna rece,
ce bine-ar fi să fie așa etern,
dar timpul vremuiește, totul trece...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul de după
Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere
Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopți de dragoste
Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu așchiile sărite, el e așa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbușit, inimile
După care privim în gol ca și când: noi suntem aceia atât de ușori
Și trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaștem nicio voce, descărnați ne plângem de milă
Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd și tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme
Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine și bea apă din paharul pus la căpătâiul ușii
Unii spun că seamănă cu un curcubeu după ploaie, dar nu pot jura
Pentru că noi de câte ori am făcut dragoste am orbit amândoi
Ca și când ne-am fi scos ochii cu buchete de flori
Ar trebui s-avem hambarele pline prin câte locuri am colindat împreună
Dar noi nu strângem nimic pentru iarnă, doar unul pe altul la piept
Poate că din slăbiciunea asta, mai mult o amorțeală, el se naște
Și când spun toate astea, imaginați-vă că eram pe un vârf de munte
Numai flori de colț ieșeau din coastele mele după fiecare sărut
Poemul de după este revolta astrelor mele la atingerea ta
Iar răzvrătirea asta nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă iubito....
Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.
Iartă-mă iubito, că te știu demult
Doar a mea și înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.
Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren, o gară, o viață
te-am așteptat în gară iubito
o viață întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig și era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am așteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viață
și o iubire uitată între noi
te-am așteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între stații
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriitori ai unei povești de iubire
De mână ne plimbăm
Ca doi porumbei
Și ne-mbrățișăm
La umbra unui tei.
Capul pe-al tău piept,
Delicat l-am pus.
Nerăbdătoare, aștept
Ceea ce ai de spus.
Cu dragoste mă privești,
Inima deja tresare.
Cu emoții povestești
Despre o iubire mare.
Ce-a trecut prin Soare, ploi
O poveste-n inimă păstrată,
Scrisă chiar de amândoi
Ce nu poate fi uitată.
Suntem simpli muritori,
Protagoniști în realitate
A unui amor, scriitori...
Frumoasă e a noastră carte!
Pe-al nostru iubit roman,
Îl port cu mine zi și noapte
E unicul meu talisman,
Nimeni de el nu mă desparte!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri
Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
neliniști de ape
ce note-ți
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciorna
aici e timpul în care lumea
a încetat să bată
mai bate doar o toacă
e liniște în eterna și fascinanta cetate
lugubră cetate
la porți nimeni nu bate
sunt singur în cetate
oprit în plecare, venirea lipsea
pe buze de gânduri
mă rog a chemare
bat clopote iarăși
și nimeni pe aici nu trecea
uitarea a rămas a lungă așteptare
azi nu mai am cale
de venit, de plecat
poate eu sunt eternul damnat
s-a întunecat, în mine, în jur
am stins țigara în lacrima umedă
prelinsă din ochii arși ai unui înger căzut pe pământ
flăcări în cer, flăcări în noi
noi, mai suntem oare noi...
să plouă, să plouă
să stingă durerea ce țipă
prin colțuri uitate de lume
pânze de păienjeni, rupte
mai cade o frunză, mai trece un timp
cad și toate, cad de toate
peste lumea asta mare-mare
încărcată de păcate
multe, toate...
pe un pat
un trup, o rană și o mână atârnată
poartă o pană și un gând
pe o ciornă aruncată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!