Te rog, iubito, să nu plângi!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Plânge tot cerul pentru noi
Și-al amintirilor strigoi,
Nu vei putea să îl înfrângi.
Te rog, iubito, să-nțelegi!
A spus-o ploaia lăcrimând,
Mii de pretexte invocând...
N-ai vrea iubirea să-mi dezlegi?!
Te rog, iubito, să nu plângi!
Iubirea-nvață s-o renegi.
Ea e făcută pentru regi,
Iar eu nu-s neam de nibelungi.
Te rog iubito, să-nțelegi!
Natura mi-a șoptit și ea:
Destinul nostru n-are stea
Și roade dulci n-ai să culegi.
Te rog, iubito, să nu plângi!
Am auzit norii plângând
Și m-a străfulgerat un gând:
Ce bine-ar fi să nu m-alungi!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.