
Un gol
În spațiul întins, tot mai departe de mine,
viața înaintează în genunchi, în coate, în degete,
în articulații nevăzute.
Uneori se protestează îndelung și neauzit.
Bisericile adună tot mai multe femei,
iertându-le păcatele din gânduri.
Se moare cu mai multă, sau mai puțină credință.
Mâinile mele rămân lângă mine
așteptând o întâlnire de gradul trei,
într-un univers contorsionat și nemilos.
Intersecțiile neclarificate îmi apasă umerii,
acoperind și dezvelind ferestre.
Pe marginea unei alegeri visele se frământă
cu pământ și cer.
Un gol navighează prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei
- poezii despre degete
- poezii despre creștinism
Citate similare

Mergi cu mine
mergi cu mine,
printre frunzele căzătoare
pe partea soarelui de aur,
să-i colectăm lumina
pentru partea noastră de nord,
cu sentimente îngrădite-n tăceri
și clipe îmbrăcate în alt anotimp.
Să dăm mărturie vorbirii în litere,
prin aerul ascuțit în tăiere
ce ne târăște deasupra cuvintelor,
recompunându-ne existența,
în spațiul unde nu sunt pereți
și nici ferestre conectate spre lume,
visele rămân aici adunate,
timpul încremenește tălpile muritoare
și Dumnezeu șterge temerile zării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre frunze sau poezii despre frică

Cuvinte nerostite
percepțiile din unghiurile verzi
revin ca niște flash-uri
rupând o parte din mine.
o încăpățânare se construiește
printre bucăți de ruine
ce ard în fiecare por,
din ploaia de frunze căzută în vene.
ochii părăsiți nu împiedică durerea
și nici umbrele dansând pe pereți.
spațiul continuă să respire în tăcere
neconstruind nicio ușă.
cuvintele mele rămân cu mine,
nerostite,
în labirintul acesta cu pereții atârnați în cui
și ferestre interzise.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre încăpățânare, poezii despre verde, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre interdicții sau poezii despre durere

Se moare
se moare din nou
se moare în cerc,
cu genunchi coborâți și fruntea plecată
în locul surd și orb,
în fața sfinților cu o mie de chipuri.
spațiul se umple cu miros de pelin.
mor cifrele, moare mișcarea,
timpul se dăruie sfârșitului.
masca, e scoasă
vidul se adună în ochi,
reculul te trece prin zid,
încremenește amiaza zdrobită de perete.
din cuvintele verzi sar cristale de sare,
tristețea dansează nepăsătoare,
glasul copacilor singuri topesc albul hârtiei.
scriu subțiind literele,
scriu după gratii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți, poezii despre măști sau poezii despre mișcare

Pauza
Apăsarea sculptează o pauză de alb
acoperind solemn mâinile goale,
cuvintele libere încetează să critice,
doar ochii rămân și întreabă.
Liniștea își așază culorile în golul creat,
uimit întunericul pleacă.
Ideile topite din zona de ieri
au plămădit o pulbere în gând
și care nu se spală nici cu lacrimi.
În spațiul micșorat,
un timp redesenat măsoară
în neștire miezul nopții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trecut, poezii despre sculptură, poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții

La cules
focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci și spasmul mușchilor
odată cu învârtitul teascului
și strivitul boabelor
ce-și leapădă cămașa
până sub stelele nopții energia curge
cu tot cu lumină și întuneric
cu tot cu rai și iad
frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini și pe față
și chiar se coboară sub tălpi
și inima uită golul din eu
particule întregi fără substanță
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îți mută spațiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă
în timp ce mustul dulce sclipitor
aleargă prin irisul ochiului
ascunzând în el semnul divin al nunții din Cana.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre struguri, poezii despre stele, poezii despre particule sau poezii despre nuntă

Sunt
sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morții,
amestecată c-un amalgam de destine
așteptând ieșiri la lumină.
tu ești în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
amețind locul și gonind spaima morții.
explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
și doar biserici din frunze mai fac slujbe.
tot cad și cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleași cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă sau poezii despre inimă

Gânduri
gânduri mutilate se-nvârt rotund
cioplindu-ne starea de lumină,
deznădejdea oprește timpul în loc,
de pe marginea lui bucuriile cad,
speranța e plecată în larg,
visurile sunt amorțite.
o zbatere violentă a săgetat spațiul,
nevăzutul atacă și altarul,
se numără morții,
zilele ne sunt furate,
aerul frământă vești triste
un peisaj cu umbre ne acoperă treptat,
schimbând mersul vieții.
planeta devine o schiță făcută de un robot,
pe care încă merg oameni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre violență, poezii despre roboți sau poezii despre planete
Rondelul celui deprimat
Multe gânduri îl frământă,
Neputând scăpa de ele
Se roagă la icoana sfântă,
Că-i vrăjit de pieze rele.
Se teme amarnic de belele,
Tot ce mișcă-l înspăimântă,
Că multe gânduri îl frământă
Neputând scăpa de ele...
La ferestre a pus zăbrele,
De ușă a proptit o stâncă,
Noaptea-i speriat de stele,
De umbrele ce nu cuvântă.
Multe gânduri îl frământă.
rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre sperieturi, poezii despre sfințenie sau poezii despre icoane

Țară de amărăciune
Plânge doina-n mine când pădurea moare,
Geme lanul galben că e înmâlit,
Păgubită-i pâinea, iar țara mă doare
Când o văd sleită, parcă a bolit.
Duce sărăcia într-un sac în spate,
După ploi cu gheață ce au stors blestem,
Și-i zdrelită-n tălpi, la genunchi, la coate,
Și îi șterg din lacrimi... că moare, mă tem...
Îi sărut corvoada, o salt dintre pietre
Ce s-au prăvălit de pe stânci, prin vânturi,
O înfofolesc și-o-ncălzesc la vetre,
Și oftând șoptește: "Bietele pământuri..."
În șuvoaie repezi ape hămesite
Îi răpește câmpuri, case și săteni,
Și-i pansez din răni, stângaci oblojite,
Și ea tace-n mine târșâind bușteni.
E bolnavă țara de amărăciune,
Și îi stau alături, lângă ea albesc,
Și îmi iau putere dintr-o rugăciune;
Când e-n suferință, eu mă prăbușesc.
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărăcie, poezii despre sărut, poezii despre suferință, poezii despre stângaci, poezii despre sat sau poezii despre păduri

Ora mea
lichide nechemate pătează
imaginea unei plutiri.
aștept isprăvirea cuvintelor încarcerate-n gesturi.
la fiecare plecare răsare durerea
în timona cu simțurile mele seduse
de metamorfoza unei clipe eterne
venite din gol.
prin oraș cad linii ferate,
uneori sparte ca gândul meu orb,
vorbind încet să nu mă trezească.
ora ta mă apasă ca o piatră.
trec prin jumătăți diferite
jumătate beznă, jumătate lumină,
descrescând în vechi imagini
ce se destramă-n ora mea de vis.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre simțuri, poezii despre seducție sau poezii despre oraș

Mereu e o altă lume
mereu e o altă lume prin care trec
mereu e un cer care are bal
un altul netreaz
în altul iele dansează
o fericire e un scurt popas
o amăgire reluată iar și iar
dintr-o iluzie mereu pe ducă
pentru înalt visele mele sunt agățate de-o stâncă
și nu-mi văd nici mâinile
și nici dimineața prin care am trecut
zburând de lângă umărul tău cald
și câte sferturi de cuvinte mă bântuie
când se deschide amiaza desenată de copii pe trotuare
iar frunzele din mine mă urcă în clepsidră
în timp ce pietrele mă trag în jos
adun bucățele de duminică
lungindu-le ca pe-o frânghie pe care să merg
scuturând de pe mine scamele lumii de azi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre miezul zilei, poezii despre fericire sau poezii despre dimineață

O nouă rotire
o nouă rotire în timp,
într-o liniște de stejar
crucificată în sclipirea ochiului de fluture.
muza neinspirată sare peste dimineața verde,
adună pereții, ascunde cerul,
coboară spirala pe care o visam
și toate lucrurile mă întâmpină
lipindu-se de ochi, de brațe, de tălpi.
în centrul spațiului ești tu,
în orice punct aș fi,
într-un plural absent,
într-un cearcăn al unei stele,
în noaptea nedormită
și uneori scriu pe distanța înghețată
fără a aștepta răspunsul lunii indiferente.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre indiferență, poezii despre gheață sau poezii despre fluturi

Scriind poemul
pe verticala mea cerul se dilată,
albastrul se aprinde-n infinit,
inspirația coboară de acolo
pe drumul meu sinuos
unde visele traversează timpul
ieșind zbuciumate din valuri sparte de amintiri.
pe razele calme se nasc valuri verzi,
lumina sângerează lângă verb,
liniștea țiuie-n urechi
tu ești distant, teleportat pe venus.
culorile trec peste mine lovindu-mă.
sunt într-o liniște colorată cu frunze nemișcate
scriind poemul, cu degete migrând
pe fruntea ta de gânduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre verb, poezii despre urechi, poezii despre poezie sau poezii despre naștere
Soldații duc lupte, mor și șterg răni
sunt un soldat
care se încăpățânează să înainteze prin el, deși, uneori, drumurile se înfundă,
ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine,
iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă găsesc zidită ca Ana lui Manole
și mă mai eliberez o dată. mai eliberez o teamă, o slăbiciune, un lanț.
sunt un soldat care se încăpățânează să înainteze fără hărți, fără arme,
chiar dacă viața mă mai aruncă în mijlocul unor bătălii, iar eu nu am nimic,
decât o inimă pe care o bag la înaintare. și mor.
mai moare o iubire, mai moare o încredere, mai moare o bucată adâncă din mine,
mai mor niște vise, dar eu sunt un sodat și nu contează.
ce dacă mai mor o dată?
soldații se ridică din morminte, mai șterg o rană, mai șterg o moarte
și merg mai departe. eu sunt așa cum spunea tata:
un soldat neinstruit care are mai multe inimi de rezervă, din prea multă dragoste.
care crede în drumuri nestrăbătute. uneori, ajung la luminișuri de mine cu tine,
de mine cu mine și înțeleg de ce soldații stau mereu de veghe,
nu dorm și nu bat pasul pe loc
soldații duc lupte, mor și șterg răni!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre armată, poezii despre încredere, poezii despre tată, poezii despre somn sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Stau
stau între cuvinte,
unele dor și ard în albastru,
altele mă ară până la transparență.
tu ești departe
într-un contur neclar din seva vieții.
odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.
și nu mai știu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre sau poezii despre albastru

Fără vis
ceva din tine dizolvă o parte din mine
se naște un zâmbet neîntrebat
dimineața miroase a metafore agățate de tălpi
ipotezele desfrunzite recompun resturi de stele
se desenează pe perete un zbor spre fereastră
mă definesc într-o respirație înfometată
lumina din palme devine stingheră
locul pe care stau e străin
fac un armistițiu între mine și cuvinte
pentru a nu tulbura verticala pe care urc
povara verbului mă apasă
pierd din lumină ascultând pendula timpului
bucăți de albastru răsturnat
te estompează tăcerea golului înflorește
rămân fără vis pe o paralelă verde cu frunze ucise
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre zâmbet

Galbenul scuturat...
Galbenul scuturat din verde
ne-a adus pe marginea unei gropi confuze,
unde nimicul amestecat în colb
se agață de tălpi și ne intră în ochi.
Se-ncheagă o boltă atrofiată a cerului,
stele ciudate apar licărind,
mâini vlăguite cad pe lângă trup.
Gânduri lăsate în cădere liberă ne abandonează
diferit în spații diferite,
tăcerea ne leagă fără cuvinte.
Încăperea se golește de lună
hainele programate
să ucidă movila de gânduri
sunt doar un truc lejer
ca și jumătatea mea provizorie, din oglindă
ameliorând o stare vulnerabilă
prin pantofii cu toc înalt.
Peste undele galbene coboară albastru
rearanjând cioburile din tăcere
ștergându-i conturul de cactus.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre galben sau poezii despre încălțăminte

Din nou
amiază palidă
călește metamorfoza inimii
ce-și schimbă culoarea
într-un decor pribeag
tălpi înfipte-n nori foarfecă zarea
din cele patru puncte cardinale
doar un zeu prezent aprinde candela umană
iar silabele cu straie de foc
însuflețesc jarul nopții
din nou trecutul ce pare a nu exista
apare neauzit
neadormit
nevisat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre prezent, poezii despre nori sau poezii despre existență

Întâlnire de gradul trei. Eu cu mine, tu cu tine, el cu sine.
citat din David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de săptămână
chiar crezi că poți face ceva cu viața ta când tot ce contează cu adevărat moare încet
subtil și plin de durere în fața ochilor tăi?
ei bine nu!
am simțit-o pe pielea mea
nu eram așa la început
mi-am dat seama la sfârșit cât de prețioase sunt unele persoane
mult mai prețioase decât diamantele
decât aurul
decât lumea întreagă
și tu să le vezi așa zăcând, așteptând să-și verse sufletul?
e tragic
mult mai tragic decât un copil mort într-un incubator,
mult mai jalnic decât un bețiv culcat la pământ pe marginea șanțului,
mult prea mult pentru un om care se zbate să ajungă dincolo,
mult prea mult pentru mine.
iar eu nu eram deloc departe
stăteam pe canapea așteptând să-și dea ultima suflare
și ea se tot zbătea
se lupta să rămână în viață
picioarele îi erau reci
la fel și mâinile
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tragedie, poezii despre săptămâni, poezii despre suflet sau poezii despre picioare