Din nou
amiază palidă
călește metamorfoza inimii
ce-și schimbă culoarea
într-un decor pribeag
tălpi înfipte-n nori foarfecă zarea
din cele patru puncte cardinale
doar un zeu prezent aprinde candela umană
iar silabele cu straie de foc
însuflețesc jarul nopții
din nou trecutul ce pare a nu exista
apare neauzit
neadormit
nevisat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Să fii cu ochii-n patru se referă la cele patru puncte cardinale.
aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Suntem răstigniți între cele patru puncte cardinale ale nehotărârii noastre.
Costel Zăgan în Teme și inventeme: Impostura (15 februarie 1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Rondelul celor patru rațe
Zburau odată patru rațe
Fantastice, într-un decor
Cu patru plopi ca niște brațe
Ce se-nălțau în calea lor
Și cum pluteau așa ușor
Parc-ar fi vrut să le înhațe
Zburau o dată patru rațe
Fantastice, într-un decor
Și când mă prinde visător
O nostalgie de becațe
Revăd același vechi decor
Cu patru plopi ca niște brațe
Spre care zboară patru rațe...
rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gol
În spațiul întins, tot mai departe de mine,
viața înaintează în genunchi, în coate, în degete,
în articulații nevăzute.
Uneori se protestează îndelung și neauzit.
Bisericile adună tot mai multe femei,
iertându-le păcatele din gânduri.
Se moare cu mai multă, sau mai puțină credință.
Mâinile mele rămân lângă mine
așteptând o întâlnire de gradul trei,
într-un univers contorsionat și nemilos.
Intersecțiile neclarificate îmi apasă umerii,
acoperind și dezvelind ferestre.
Pe marginea unei alegeri visele se frământă
cu pământ și cer.
Un gol navighează prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua de luni
ziua de luni e fixată în nori,
cerul e mușcat de toamnă,
frigul de viață din frunze coboară,
mireasmă de ploaie.
blocurile par în ruine, mânjite de ud.
vocea ta rănită se adaugă secundelor sparte.
nu-i ultimul zbor pe-o spirală.
e doar o clipă rotundă ce mă ține captivă
cu literele muiate în apă
lipite de cele patru direcții,
plonjând în derivă.
și păsări și pomi și pietre
le vreau reînviate,
albastrul ciobit de nori să se-ntoarcă
între cer și pământ
tu, neștiut, să-mi fii cel mai aproape.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont rămas
orizont rămas la marginea orbitei,
viața ascunsă-n într-un galop,
prezent domolit dincolo de esența verii,
zâmbete sărate aduse-n prim-plan
de muzica pulsului neobosit.
ultimii atomi din înfrunzirea fugară
rămași pe vârful degetelor
s-au desprins într-un tremur albastru,
într-un decor pribeag și-un gust amar.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă și încă nu ți-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.
15.07.2019 inelele ierbii.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă și încă nu ți-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
întunericul
întunericul a construit un zid,
pare mai lung decât orice mângâiere.
atunci mi-e dor de tine,
când pereții capturează esența inimii.
am vrut să rămâi, la fel ca aerul,
dar luna pierise.
o amestecare de ființe și lucruri
au făcut o altă așezare între ziduri.
pe mozaic dansează umbrele tragerii mele pe roata eternă.
cele două mâini sunt o movilă de mâini
captive în ploaia de lucruri mărunte.
exist închipuit în ochiul frunzei,
în strigătul inert din cele patru vânturi.
în curba răsturnată de vânt orizontul e șters, nu există.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul
se desenează Crăciunul
pe fereastra închisă.
ninge-n cuvinte despre Isus.
tobele răsună și învelesc spațiul,
ecoul jertfei plutește printre zurgălăi,
urșii saltă pasul în șir indian
către zarea șerpuind cărunt.
cerul gol e albit ca o cataractă,
uimit drumul suie către cer.
pe mine mă caut ieri,
nejefuită de vreme,
în gândul vechi, nedurut,
în pacea nopții curbată de stele,
erai într-o idee cu lacăt,
pe-un vârf de albastru pribeag.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un tablou, viața
privit din stânga pare rotund
dinspre răsărit
puțin alungit
și din toate cele patru puncte
pare la fel
o dimensiune
una singură
doar umbra crește și descrește
până la un punct...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Zarea și tu
zarea și tu
amândouă dor
pauza de ele îmi zdrobește rutina zilnică de visări
într-un cerc al universului rotit în neștire
ca o hârtie șifonată bucata mea de cer
decapitează cuvintele făcându-le o altă mutare
într-un aer străin
unde brusc nu mai exist
rămân copacii goi căutându-mă
pe distanța ce trece mai departe de mine
golul etern curge-n palme
timpul se estompează
lăsând urme de tremur în albastru
unde se-ngroapă iubirea.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cules
focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci și spasmul mușchilor
odată cu învârtitul teascului
și strivitul boabelor
ce-și leapădă cămașa
până sub stelele nopții energia curge
cu tot cu lumină și întuneric
cu tot cu rai și iad
frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini și pe față
și chiar se coboară sub tălpi
și inima uită golul din eu
particule întregi fără substanță
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îți mută spațiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă
în timp ce mustul dulce sclipitor
aleargă prin irisul ochiului
ascunzând în el semnul divin al nunții din Cana.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O înserare
o înserare cade în palmele mele
mă îmbracă ciudat și neauzit
imaginea ta trece ca o migrație de la cot la umăr
tot mai încet sunt aripi nenăscute
sărutul are un capăt de lumină
cuvântul rupe silabele într-o aparență de poezie
ceva arhaic trece prin piele
vederile întoarse întineresc umbrele lungi
învinse de lumină
degetele acoperă spațiul
aerul curge în felul lui viu umplând tăcerea
întregul devine o ființă gata
pentru lacrimi și frig
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Când nu ești
tremură inima în cele patru puncte cardinale
oprindu-se la fiecare
să întrebe de tine.
Nimeni nu știe unde ești
când dispari
doar poemul care
se zbate cu fiecare vers
pe buzele mele.
Crudă dispariție
dulce poem
al regăsirii...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
zborul, petala
cu patru puncte albastre
cardinale
haiku de Corina Margareta Neamțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiește în prezent, amintește-ți trecutul și nu te teme de viitor, pentru că acesta nu există și nici nu va exista vreodată. Există doar momentul prezent.
citat din Christopher Paolini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Brisingr: Or the Seven Promises of Eragon Shadeslayer and Saphira Bjartskular Hardcover" de Christopher Paolini este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Umbrele
umbrele cad arcadic peste ochi,
capcane-n întuneric de coroane cu spini sângerează,
cuvintele se sparg neînțelese,
gândurile se încurcă într-un amestec de chin.
mă rotesc între cugetări reci
într-un exil brutal,
în timp ce rebele sinapse
mă-ncheie cu nasturi de sus până jos.
sunt cerc istovit, pribeag, desprins de lume
respirând un aer dulce amărui.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O comunitate umană indiferent de mărimea ei, de trecutul acesteia, de structura ei etnică, religioasă, filozofică și politică, trebuie să se construiască și să se autocorecteze pe cei patru piloni ai realității: în fiecare moment al timpului, numit prezent, în fiecare componentă spațială funcție de sistemul de referință, în dimensiunea viitor prin prisma experienței pozitive și negative a trecutului, trecutul reprezentând permanent un factor de corecție. Să nu ne uităm trecutul. Să nu-l ascundem, să nu-l deformăm. Nici o comunitate umană, nație sau popor, nu are drepturi de dominație decât de protecție, indiferent de mărimea și forța acesteia.
Viorel Muha (noiembrie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul își schimbă culoarea
Cerul își schimbă culoarea,
Și nori negri apar din senin,
Văd cum se-așterne uitarea,
Iar tu mă privești-un străin.
Ploaia se scurge pe ziduri,
Câteodată mă uit inapoi,
Lacrimi curg peste riduri,
Răpusa-i iubirea-ntre noi.
poezie de Alex Dospian (martie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Se lasă noaptea..
Se lasă voalul nopții peste lume,
O stea se pierde-n valuri, printre nori,
Cu ochi de înger, mari, strălucitori,
E steaua mea ce-și caută un nume.
În noapte, des, cărările își schimbă,
Strângând în mâini un felinar aprins,
Cu-o rază tremurândă m-a atins,
Iar pe pământ regretele se plimbă.
După un nor, o simt, se-ascunde luna,
Subtila ei prezență mă-nfioară,
Uitate amintiri încep să doară,
Dar ea le-alungă, una cate una..
A mea e noaptea asta până-n zori,
O simt cum mă-nfașoară, mă cuprinde,
În sufletu-mi alte lumini aprinde,
Cu luna ei, cu stele și cu nori..
poezie de Marilena Ion Cristea (25 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubesti sufletește, Dumnezeu aprinde o candela. Iar când iubești trupește, aprinde țigara.. cu candela.
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!