Ușa deschisă
Lasă o ușă deschisă,
E vremea schimbării de an.
Din iarna ce pare confuză,
Lumina e "calul troian"
Ziduri vor cade stinghere
Gânduri ucise rămân.
An Nou libertate va cere
Iubiri, bucurie si cânt!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubire
Iubire de lăcașul sfânt,
Iubiri de țară si pământ,
Iubiri de răsărit de soare,
Iubiri de munte si de floare,
Iubiri târzii.... iubiri de-o vară
Iubire vie-n primăvară
Iubiri eterne sau de-o seară
Iubire ești si la izvor...
Sau in al mamei brat cu dor!
Iubire tu esti peste tot
De la bunică la nepot.....
Rămân pe loc și mă gândesc
Eu unde oare te găsesc?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Febrile gânduri
Rămâi cum ești, rămân cum sunt
Dar niciodată impreună.
Destramă noaptea vechi povești
Și in tăceri raze de lună.
Nu pot nici să mă răzvrătesc
Ar insemna cu mine insămi
In doua tabere s-așez
Febrile gânduri....
Rămâi cum ești, rămân cum sunt
E-atâta liniște in casă
Iar ghiocei iviți in zori
Privirea-n jos o lasă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada din vis
Am avut in vis zăpadă
Frunze galbene sub ea
Cade o lumină fadă
Dintr-un colț după perdea
Si-n lumina risipită
Pe covorul alb-galbui
Mi se pare desenată
Viața mea si viața lui.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trend
cu o blană cam roșcată
vulpea intră în ogradă
și îmi cere într-o doară
să-i dau broccoli și-o pară.
se vrea vegetariană..
nu ia puii din poiană
și-a lăsat năravul vechi
mănâncă iarna curechi.
să o cred? să nu o cred?
și îi dau ca s-o încerc
cârnăciorii de Pleșcoi
și sarmale-n viță foi!
mofturoasă și confuză
ea pe toate le refuză
dar le vrea pachet acasă
și cu ostropel pe masă.
-vulpea mea cu dulci cuvinte
o duci bine.. ca-nainte...
dar vrei ca să fii în trend
eu naivul... să te cred!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia ce-mi oferea "calul troian"
Mulțumesc de amăgire,
Nu-s credul, naiv din fire,
Deci încearcă altă "pistă",
Prostia încă mai există...
epigramă de Constantin Enescu
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
Calul troian avea un mânz, de asemenea troian.
aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roșu" (1983)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
- troian de zăpadă
- Troian de zăpadă: calul troian al iernii.
definiție aforistică de David Boia (16 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iarna
Viscolit cu fulgi măruți
Ninge peste case
IIarna aruncă cu bănuți
Fiindcă se intoarse
Din vacanță unde-a fost
Să negocieze
Pană unde poate ajunge
De la Moscova.... firește
Mai se-mpiedică.... mai cade
Sunt scuturi americane
Dar frumoasă si perfidă
Se tot uită in oglindă
Unde dau? unde răsar?
Mai am zile-n calendar?
Iarnă albă și frumoasă
Tot te duci...
Nu fii angoasă
Lasă zâmbete pe față!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini ucise
Am râs... si asta-i terapie
Intr-un tunel unde nu știe
Chiar nimeni, unde-i suspendată
O luminiță, mic brodată
Cu raze vii imaginare,
Speranța zilei următoare
Răsaduri de viață nouă
Si râdem, nu vedem că plouă.
Deasupra noastră a tuturor
Destinul e năucitor....
Un malaxor in care vise
Ascund luminile ucise.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna ezitantă
Iarna asta șugubeață
Și cu nasturi de verdeață
Pune grilă la valori
Și transformă fulgi în ploi.
Ori e soare, ori e nor,
Sau un vânt răscolitor,
Nici îngheț, nici săniuș
Ghioceii stau ascunși.
Caisul a-nflorit deja,
Înghețat cam tremura.
Lebăda pe lac plutește
Liniștită ca-n poveste.
Salcia verde de ciudă
Tot încearcă s-o ascundă.
Iarna pare ezitantă....
Însă toți o vor plecată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrigurată
iarna mea de altădată,
lucitori conduri de argint
și steluțe în ghirlandă
spune-mi unde ai fugit?
lunecam cu săniuța
pod de gheață pe Ampoi,
lumina în noapte luna
eu citeam la lampă foi.
iarna mea scumpă podoabă
cu brăduț în sărbători
ai plecat uitând în grabă
"Car frumos cu patru boi "
și acum înfrigurată
te găsesc prin amintiri
cu o mână înghețată
îți fac semn ca să revii...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisajul din România pare de neînțeles, fiindcă simbolurile au fost construite intenționat pe dos. E calul troian în versiunea informațională.
Vlad Fiscutean în revista Q Magazine, interviu (10 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săraca inima mea
nu mai vreau ceață și ploi
nu mai vreau val de ninsori
vreau soare și iarbă verde
unde dorul meu se pierde
vreau cu tine pe colină
noaptea când e lună plină
vreau ca să-mi aduci în dar
floare de mărgăritar
vreau sărutul să mi-l dai
vreau în brațe să mă ai
vreau să râd cu bucurie
alergând pe o câmpie
vreau și vreau mereu ceva
săraca inima mea
bate... bate... nu se lasă
încă nu-i vremea de coasă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea speranței ucise
E ropot de ploaie de vise
Și fulgere-n minte îmi vin,
E vremea speranței ucise,
E timpul menit să mă-nchin.
Genunchi-mi sărută cu teamă
Granitul tocit de pe drum
Și drumul începe să geamă
Că-ncep a-l iubi la costum.
O rugă-mi atârnă de buze;
De ce nu se-nalță la Cer?
Silabele mele-s lăuze
Și nu mai plutesc în eter!
O ploaie de vise nebune
Ce pare acum c-a trecut,
Genunchii-mi încep să se-adune
Din drumul atât de tăcut.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Premoniții
Ea... pe creanga unui nuc
Eu din casă o ascult,
Și încerc s-o îmbunez
Aruncând din pâine miez
Nu se lasă păcălită
Și tot cântă, parcă strigă
Eu îi spun că nu-i frumos
Nu fi rea, hai dă-te jos.
Sub un cer cu nor închis
Noaptea cade ca un vis
Zbuciumat și alergen
Premoniții în ungher.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
pierduți in noapte, rătăciți,
ca două suflete stinghere
ne mai cred unii-ndrăgostiți
de noi și visele rebele.
nu știu că am murit demult
suntem năluci în noapte
doi oameni care merg tăcuți
și dincolo de moarte
e mâna mea? e mâna ta?
uscate-s amândouă
timpul a pus pecetea sa
și a-nceput să plouă.
plouă cu lacrimi de sfârșit.
plecăm și nu știm unde.
am fost copii, suntem bătrâni
rămân in urmă umbre.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre casă
pe drumul spre casă
inima-mi bate...
pe-o uliță-i mama
si-un foc care arde!
fereastra-i deschisă
poarta e veche
lar gardul se-nclină
cu gând să m-aștepte!
ograda-i curată
sub ramuri de prun
curcanul se-nfoaie
se pierde-n Crăciun!
purcelul in paie
se-ascunde cât poate
mielul suspină
-nu-mi pare dreptate!
zăpada se lasă
putin așteptată
nepotul cuminte
așează o gheată
din abur fierbinte
de pâine-n cuptor
intorc firul vietii
spre casă... cu dor!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ta
tu ești lumina lămpii
care atrage fluturi
în jurul ei...
se rotesc într-un dans efemer
al destinului
și cad istoviți cu aripile arse
de lumina ta
în întunericul nopții
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul meu
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ți văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată
Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înțeles
Cât îi iubesc și cât mi-e dor
Când seara genele cobor
Și noaptea mi se pare tristă
În dimineți nu mai există
Speranța zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine
Mai mult ce aș putea să spun?
Te chem și-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!