Premoniții
Ea... pe creanga unui nuc
Eu din casă o ascult,
Și încerc s-o îmbunez
Aruncând din pâine miez
Nu se lasă păcălită
Și tot cântă, parcă strigă
Eu îi spun că nu-i frumos
Nu fi rea, hai dă-te jos.
Sub un cer cu nor închis
Noaptea cade ca un vis
Zbuciumat și alergen
Premoniții în ungher.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.