Noapte sfântă, binecuvântată
o mare de lumini ținute în palme
inundă orasul în drumul spre casă
unde sunt întinse bunătăți pe masă
unde se concentrează secundele calme.
Cristos a înviat din morți
cu viața pe moarte călcând
iertare peste lume dăruind
este iubirea aleasă dintre sorți.
e liniște și pace e sărbătoare dulce
iepurași de ciocolată ouă roșii cozonac
fiece creștin petrece după bunul plac
e noaptea când nimeni nu vrea să se culce.
povestea milenară o scriu ca un cirac
cu tradiții sfinte din vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre creștinism
- poezii despre Paște
- poezii despre viață
- poezii despre tradiții
- poezii despre timp
- poezii despre sărbători
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Cristos a Înviat!
A venit și ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să știți, Cristos a Înviat!
Coșurile pline sunt de ouă roșii
Cu alese bunătăți și cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar și moșii
Îți spun, Cristos a Înviat!
Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, Cristos a Înviat!
Tu ești aici în stânga mea
Și sunt atât de încântat,
Nu-ți pot spune altceva
Decât Cristos a Înviat!
poezie de Mihai Leonte (15 aprilie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre roșu, poezii despre primăvară, poezii despre frumusețe, poezii despre cozonac sau poezii despre copilărie
Paște luminat
a Înviat Hristos și în sufletul meu
pacea luminată o trăiesc intens
izvor de-înțelepciune să ajung și eu
viața în credință că să aibă sens.
Hristos este minunea ce deschide Calea
spre viața veșnică lângă Tatăl Ceresc
El curma suferința tristețea și jalea
peste tot întinsul globului pământesc.
nu este fericire mai mare pe lume
decât traiul în iubirea de Dumnezeu
am strâns în lumină sentimente antume
în slava lui Hristos să dăinui mereu.
Hristos a înviat că să ne îndrume
printre hățișuri pe drumul greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre pace
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
Liniștea ploii de pe urmă
tristețea este-n lume o frecvență joasă
acolo unde demoni infernul îl ocupă
acolo unde cerul se vede doar prin lupă
unde drumul e pavat cu smoală grunzoasă.
îngroapă speranțe în structuri de iad
de unde urcușul este foarte greu
cu prăpăstii abisale unde îngerii cad
acolo unde plânge preabunul Dumnezeu.
dar vine o ploaie liniștitoare, rece
codri de gânduri îi spală de viermiș
peste vise colmatate-n matcă trece
și-n tropote dansează pe acoperiș.
pe arborele vieții cu strămoșii petrece
nimeni nu se pune în calea ei pieziș.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie, poezii despre visare, poezii despre păduri sau poezii despre plâns
Cristos a înviat!
E-o primăvară plină
De aur scuturat;
Mi-e sufletu-n lumină
Cristos a înviat!
Râd florile, natura,
Văzduhu-nmiresmat;
Să nu mai știu ce-i ura
Cristos a înviat!
Mi-s ochii numai rouă,
De moarte, am scăpat;
S-ajung făptură nouă
Cristos a înviat!
Acesta e misterul
Ce azi l-am dezlegat:
Ca să ne deie Cerul
Cristos a înviat!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre ochi, poezii despre natură, poezii despre flori sau poezii despre Iisus Hristos
Sonet pentru Cristos
primesc și eu salvarea de la Isus Cristos
în lumina-i sfântă iar mă transfigurez
am îndepărtat abisul hulpav, voluptos
țelul mântuirii a crescut prin crez.
Cristos este iubirea sublimă și eternă
extinsă ca un univers pavat cu stele
e așteptata pace și liniște internă
lumini care mă-nvață cum sa ajung la ele.
Cristos e împăcarea cu cerul și pământul
evlavie crescută în ronduri și răzoare
învățătura Lui îndulcește Cuvântul.
munte de înțelegere înălțat în soare
trainică blândețe ce potolește vântul
cine i se alătură niciodată nu moare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre stele sau poezii despre senzualitate
Sub diademe de lumini
prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creștet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.
nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.
sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.
dragă îmi e viața cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism sau poezii despre poezie
De n-ar fi înviat Cristos
De n-ar fi înviat Cristos,
Zădarnic-ar fi fost credința
Și omul, pururi păcătos,
Îngemănat cu suferința,
Prin lume și-ar fi dus căința,
Necunoscând ce-i biruința
De n-ar fi înviat Cristos.
De n-ar fi înviat Isus,
Zadarnic ar fi fost Cuvântul
Ce pretutindenea s-a spus
Și s-a-mpânzit cu el pământul,
N-am fi știut ce-i Legământul
Și veșnic ne-ar fi fost mormântul,
De n-ar fi înviat Isus.
Dar Domnul a-nviat din morți
Și-a arătat că învierea
Ce-a sfărâmat închise porți,
E semnul vieții și puterea
Ce-aduce lumii mângâierea
Și darul jertfei: înfierea...
Cristos a înviat din morți!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre jertfă, poezii despre cuvinte, poezii despre cadouri sau poezii despre Pământ

Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas...
eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper,
spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis,
rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam
pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu
și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci
și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint,
dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat,
același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vamă, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate

Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas... eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper, spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis, rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint, dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat, același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Înviere
În vârf de deal, la margine de țintirim,
Acolo unde sunt cei dragi, care-au plecat,
Cu ochii-n lacrimi, plini de dor, noi ne oprim
Ca să le spunem că nicicum nu i-am uitat.
Deasupra noastră mii de stele licăresc
Cerul înalt este senin și grandios
Și îngerii acolo sus se pregătesc,
Căci este noaptea învierii lui Hristos.
Mai facem câțiva pași și iată c-am ajuns
Bisericuța este plină de mister
Intrăm în ea, deși nu-i loc îndeajuns
Și înăuntru totul este auster.
Slujba-i frumoasă, lumânările se-aprind
Privim emoționați în flăcările lor
Dumnezeiești avânturi simt că mă cuprind,
Știind că omul poate fi nemuritor.
Plecăm spre casă, bunica ne așteaptă
Cu ouă roșii, pască dulce, cozonac
Și ne primește cu vorba înțeleaptă,
Hristos a înviat și va fi viu în veac.
poezie de Octavian Cocoș (31 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime sau poezii despre lumânări
Cristos a înviat
Cristos a înviat din morți!
A biruit mormântul
Îi cântă îngerii Lui toți
Îi cântă-ntreg pământul.
Cristos a înviat din morți!
Și ne-a adus iertarea
El ne-a deschis a vieții porți
Prin el avem salvarea!
Veniți cu toți să ne-nchinăm
Celui ce ne iubește,
Onoare, slavă Lui să-I dăm
Căci Domnu-n veci trăiește!
poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre onoare, poezii despre muzică sau poezii despre iertare

Întoarcerea cuvântului risipitor
Sculatu-s-a verdele din morți
cu verde pre verde călcând
și-au dat în muguri zăvoarele la porți
să intre primăvara în cuvânt
Cu verde pre verde călcând
dau în floare pașii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veșnicie
Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă niște porți
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morți
Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre hârtie sau poezii despre gânduri
Tradiții de Sf. Gheorghe
TRADIȚII DE SF. GHEORGHE
Sărbătoare milenară
vine cu-al naturii dar,
s-aducă la noi țară,
pe Sângeorz din calendar.
Credinței mărturisitor
a fost supus torturii,
dar a ieșit biruitor,
învingând fiara urii.
Printr-o legendă vestită,
cheile vremii ține.
Dând primăvara-nsorită,
iarna o ia cu sine.
Grădini, spre recoltă mare,
cu agheapsmă se stroesc.
Iar cu-a Domnului lucrare,
în toamnă mai mult rodesc.
La ușă, pelin se pune
sau frunze de leuștean;
că duhuri rele pot ține
la distanță peste an.
An de an perpetuate
tradiții populare,
la sate sunt practicate
în Sfânta Sărbătoare.
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri populare (Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sat, poezii despre recoltă, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Pagina filozofală
liniștea nopții se strecoară în piatră
în stâncile mari pe creste de munți
tăcerea-i întreruptă de câinii ce latră
dar coșmarul negru poți să îl înfrunți.
spui o rugăciune pentru toți cei morți
gândind la Dumnezeu iubirea absolută
lumina iertării trece printre sorți
în veghea nocturnă stai ca pe redută.
nu te temi de neguri nici de stafii
ele caută pacea prin rugile profunde
cu lumea de dincolo s-au scris teozofii
viața-i peste moarte cu laturi rotunde.
ai strâns de-a lungul vremii scumpe filozofii
înaintezi spre ceruri pe a luminii unde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filozofie, poezii despre câini, poezii despre stânci, poezii despre negru sau poezii despre munți
Proiecții în timp
port poezia în sânge, curge ca izvorul
face popas în inimă s-o liniștească
freamătă în voie cu patimi amorul
pentru destin și viață cu soarta lumească.
m-am strecurat abilă printre lumini și umbre
așa fericită s-ajung la bunul Dumnezeu
am îngropat în codru toate grijile sumbre
luptând pentru speranțe ca un versat tezeu.
am ridicat credința pe falnice creste
unde sfinți veghează alături de Cristos
mi-am făcut din soartă mirabilă poveste
beată de elixirul dulce amar gustos.
noaptea steaua mea îmi dă câte o veste
despre urcușul meu în univers sfătos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge
Ilustrații sublime
fiecare gând e-o treaptă către Univers
tapetată cu crini, căptușită cu vers
locul unde am ajuns e plin de îngeri
unde nu sunt vaiete nici plângeri.
în aura pământului e o hora de stele
se soarbe lumină să între sub piele
luceferii împart elixirul gustos
pe-o rază solară mă așteaptă Cristos.
e liniște și pace în fiecare sferă
divină armonie la început de eră
raiul s-a extins în cosmosul sacru
unde nu ajunge nici un simulacru.
un cvartet de viori răsună la răscruce
visul de înălțare îl simt mă seduce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vioară, poezii despre versuri, poezii despre spațiul cosmic sau poezii despre seducție
Pretutindenară
pe spirală albastră descopăr puterea
de a urca la cerul plin de vrajă
în brațe de îngeri să nu simt căderea
alături de ei stau și eu de strajă.
în inima marii mă-mpodobesc cu perle
în baie de spumă spăl păcatele grele
valuri transcend în gândurile mele
simt chiar și noaptea mângâieri de stele.
în codrul de vis cu mierlele cânt
în câmpul de lavandă strâng parfumul dulce
alerg pretutindeni pe aripi de vânt
sufletul meu pe minuni să se culce.
lucide revelații le transpun în cuvânt
în letopisete ca-n vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perle sau poezii despre inimă

Tragere la sorți
Tragem la sorți
cu inima smulsă dintr-un străin.
Martorul întreabă: cap sau pajură?
Nici cap nici pajură, răspunde corul antic.
Inimă, pur și simplu.
Inimă pe toate fețele?
Inimă pe toate fețele!
Și unde este Omnul cu M mare?
Unde să fie? În moarte.
Dacă trageți la sorți cu inima lui
unde vreți să fie?
Omul cu M mare se află în moartea cu m mic.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Eva

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre inimă sau poezii despre antichitate
Psalm
mă-nvăluie superbe perdele de lumină
când inima-mi acopăr cu liniște și pace
în veghea lunii cu candoarea lină
visez că iubesc că fac tot ce-mi place.
săptămâna patimilor o trăiesc intens
Cristos poartă și crucea mea în spate
viața cu credință are magic sens
izvorul mântuirii mă spală de păcate.
după orice suferință învie bucuria
și trăiesc împăcată minunile vieții
steaua dragostei depune mărturia
în fața cerului unde cântă profeții.
eu nu-l tradez pe Iisus la Cina cea de Taină
îmbrac lumina Lui ca pe o sfântă haină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre săptămâni
Vorbe de duh
luceferii nopții ning cu vorbe de duh
lumini angelice se strecoară-n cuvinte
curcubeul inimii se înalță-n văzduh
colorează cerul cu nuanțele sfinte.
străluciri de viață în lux și opulență
din soarele romantic le culeg
demiurgul iubirii face-n mine prezență
cu vise magistrale vreau să mă aleg.
spune-mi ceva cum să vânez extazul
din multitudinea de sentimente febrile
lacrimi din adâncuri inundă obrazul
inundă cărarea spre mândre sibile.
sfinți vindecă durerea cu sfinte moaște
splendoarea de Mai în suflet se naște.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare