Celei mai frumoase
Subțire, zvelt și-armonios ți-e trupul
Iar părul lung, pe spate se prăvale.
M-a fermecat conturul gurii tale
Și dulce tare cred că ți-e sărutul.
Mă amăgesc sau chiar privesc spre mine
Acești doi ochi frumoși ce ard ca para?
Nu-i pot privi... ei mă privesc... mi-e bine!
Sunt ochi frumoși, cum are căprioara!
Pe gâtul tău, ca trestia mlădie,
Să ți-l ating, voi pune-ncet o stea.
Tu vei primi cu dragoste sărutul
Pe pielea moale, ca de catifea.
Mai mult de-atât... lăsa-voi ca să cadă
Fără dorința însă de-a jigni,
Pe sânul tău fierbinte-o sărutare;
O mângâiere cald-a inimii.
Vei accepta! Sau poate încruntată
Mă vei respinge ca pe un lucru rău;
Ar fi păcat... în ea, e dorul meu
Ce-a spart o ușă bine ferecată.
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Donisă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.