Sub scoarța aspră
seva duce visul rădăcinii spre întâlnirea cu lumina
la nivelul acesta se dezleagă mugurii de iarnă
fiecare floare devine o nadă cu nectar
unde zeii sorb infinitul
și împerechează adierea zefirului cu seninul
între două cântări de înger
îmi citesc din cartea petalelor
rugăciunea ochilor
primesc împărtășania din pocalul ghiocelului
aprind în cele patru zări sfeșnice
pentru fiecare clipă înalț o piramidă
templu scară între două linii punctate
altarul acesta pe care sacrific
în locul mieilor o turmă de nori
mă întind sub cerul umed
ascult iarba cum crește
și mă împac cu pământul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Răsucesc universul pe un bob de rouă
descarc cerul într-un respirat de gâză
umplu golul dintre două atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pătrat de lună
inima mea nu știe să bată în șoaptă
nu poate despărți infinitul de sentimentul acesta sufocant
căruia îi spun dumnezeu din când în când
dar nu-i zidesc biserici
altarul se găsește în fiecare floare
trebuie doar să învăț rugăciunea
ca pe un firesc sentiment între două nașteri
desfac clipele în entități de etern
așez timpul în plan
doar așa îl pot măsura
când cu tic
când cu tac
iar când zborul nu mai e de-ajuns
împachetez aripile și reînvăț mersul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc să scutur cerul de stele
pun de o afacere cu licurici
apoi îmi trag țărâna sub tâmplă
să privesc iarba cum se pregătește de coasă
îmbrac veșmântul de rouă
și răsucesc din caierul minții
borangicul acesta ciudat
din lacrimi de înger și fluturi nenăscuți
îmi deschid inima ca pe o pleoapă
întind timpanele între două lumi
și ascult cu trupul deșirat cântecul cerului
ori doar cântarea păsării de foc
din cenușa amară a trupului meu
apoi
ca și când nu m-a durut niciodată
m-aș mai naște de o mie de ori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pun de o afacere cu licurici
asta în loc să scutur cerul de stele
îmi trag țărâna sub tâmplă și privesc iarba cum se pregătește de coasă
îmbrac veșmântul de rouă și răsucesc din caierul minții
borangicul acesta ciudat când din lacrimi de înger când din fluturi nenăscuți
deschid inima ca pe o pleoapă și-mi întind timpanele între două lumi
ascult cu trupul deșirat cântecul cerului
cântarea păsării de foc din cenușa amară a trupului meu
apoi ca și când nu m-a durut niciodată m-aș mai naște de o mie de ori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un zeu ciudat
beau nectarul florilor de gheață
apoi înalț zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu știu când am învățat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar știu că am puterea ca între două nopți
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina este granița dintre două întinderi de întuneric
un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele
între două stări de agregare
punte între căutare și adevăr
coridorul strâmt dintre trup și reîncarnare
răspunsul tuturor întrebărilor
sau simpla acceptare a necunoașterii
prin imposibila zbatere de cocon
în căutarea curcubeului
ori o simplă clipă de înălțare ideatică
între două eternități
deși lumina nu este de două feluri
iar întunericul niciodată unic
se împletesc firesc
întotdeauna împreună în noapte
aproape niciodată la un loc ziua
între ele umbra
locul celor nehotărâți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina este granița dintre două întinderi de întuneric
un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele între două stări de agregare
un fel de punte între căutare și adevăr
coridorul strâmt dintre trup și reîncarnare
uneori răspunsul tuturor întrebărilor
alteori simpla acceptare a necunoașterii
sau poate clipa de înălțare ideatică între două eternități
lumina nu este de două feluri
poate nici întunericul unic
dar se împletesc așa de firesc
întotdeauna împreună în noapte
niciodată la un loc ziua
între ele e loc și pentru umbră
locul celor nehotărâți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două felii de pâine neagră un gând alb
mestec cu lacrimi fiecare înghițitură
oricum la cina mea de taină
doar un fulger face pe meseanul
iar eu mă visez dansând cu stropii pe un câmp însetat
a verde a iarbă a grâu a mii de maci
și-mi miroase a îngeri pe fiecare geană
sub cerul acesta locuiesc fără chirie
nu am nevoie de haine și nu mă dor spinii din inimă
un măceș îmi crește din fiecare zgârietură
ofrandă pentru gâze culcuș pentru soare
din când în când o frunză
încă în stare de fotosinteză
ar vrea să-mi cânte-n buze
despre toamnă
despre oameni de zăpadă
iar eu mă scutur de ploaie
și-mi văd de infinit
a primăvară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată moartea izbăvitoare vine într-o singură priză
ca un fel de înainte de orice înainte
când încă nu știa nimeni să nu știe
durerea facerii și desfacerii
martorul trecerii prin fiecare dimensiune
este punctul
de dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricărui dinainte
arderea creatoare de lumină
izvorul din care se adapă timpul
precum un bidiviu nărăvaș
între două curse de galop cu sine însuși
..............................................
îmi doresc să vă povestesc
câtă tăcere este între două stele
dar nu am destule cuvinte
...............................................
din vis în vis
prin suprimarea realității
îmi doresc cerul acesta plin de stele vii
cu veșnicii și infinit cu tot
dar și fiecare apocalipsă
potopul dinaintea fiecărui potop
ca pe locul întâi la măsurat orizontul
asumat după fiecare miazănoapte
din toți mușchii crescuți pe carul mare
când încă avea rădăcini în pădurea raiului
înainte ca pământul să adăpostească iadul
la urma urmei
în golul dintre două cuvinte este atâta poezie
cât îți poți permite să accepți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După fiecare victorie mai înalț o poartă
prin care îmi trec oasele spre veșnica amintire
oricum nu există destule înfrângeri
pentru câte ode ale bucuriei pot fi cântate vreodată
nici destule bulevarde ale biruinței
pe care să mărșăluiască descompunătorii de eroi
doar o albă cărare între două nopți și o scară
pe care să ne coboare din neant când visele când roua când cine mai știe ce blestem
uneori îngeri alteori demoni fiecare cu durere
..................................................
doar lacrima ascunsă din spatele fiecărui strigăt de asalt nu mai are vreme să curgă
ori doar se amestecă cu teama de a nu muri ridicol fără o semeață movilă de pământ drept templu
....................................................
sunt un gladiator vremelnic într-un circ nemuritor
poate de aceea simplitatea cercului nu se lasă spusă
oricâte cuvinte aș șlefui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin deșertul dintre două piramide
mă învelesc cu oceanul într-o clipă albastră
cât o șoaptă a unui delfin îndrăgostit de stele
apoi fixez visul în menghina realului
disec întregul în părți infinite
ca pe o lume de lumi în căutarea adevărului
risipit în minciuna de zi cu zi
prin hăul dintre doi munți albi
respir speranțele ca pe un strigăt umil
a disperare
articulat parcă de un melc în cochilie
apoi mă îngrop fericit într-un verde rai
unde ard în focul dintre două tăceri
și o iubire nesfârșită
între timp
iarba amestecă lumina cu seva pământului
într-o căutare absolut absurdă a nesfârșirii
ca într-o retortă suprauzitată
de poet
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele e tot acolo
parcă în ciuda apocalipticelor calendare
repetă invariabil zorii
precum orice altă stea
impasibilă
își vede de hidrogenul ei
nu s-a despicat cerul
nici măcar pământul
doar inima mea bate un pic mai tare
oricum nu stia prea bine ritmul
batea și ea după ureche
fix în spatele ochilor
sub fiecare mângâiere
lăutărește
acel fel de je ne regrete rien
cântat prin toți porii
între două trăiri și o normă de conduită civică
răstignesc visele în crampoane ruginite
bătute cu voluptate prin fiecare aripă îndrăzneață
prin fiecare iris care se deschide înăuntru
împotriva ordinii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un balon de săpun roz
trag linii punctate între două vise
cobor înălțimi și adun perimetre
înmulțesc cumva haosul ca pe o bănuială
îl ridic apoi la puterea publică
fără să mai caut inutilul cu nautilius
nu știu câte leghe voi străbate
nici dacă voi mai nimeri luna
dar voi continua să sper în atlantida
ca și cum acolo s-ar fi născut Dumnezeu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglindă văd un nebun liniștit
abia îmbrăcat în cămașa de forță
între pereții capitonați și mobilierul fără colțuri
nicio fereastră spre iad
pedeapsă pentru toate visele un coșmar oficial
de fiecare dată același
până la acceptarea ca ideal
demersul acesta insipid cu false aripi de înger
capele sixtine și papi franciscani
mii de biserici cu mii de dumnezei
printre toate alegerile nici un liber arbitru de spânzurat
nici de limbă nici de gând
doar posibilitatea de a mă retrage în pământ rădăcină
să caut lumina ca o frunză nesupusă
sihastru în propia mea carcasă
clădesc cu avânt revoluționar
paradis după paradis
cu inima deschisă fiecărei prăbușiri din înalt
sunt alienatul care dansează cu stelele vals
sau mortul de peste zi care răsuflă ușurat
între două respirații de lună
atunci când se-ntoarce fericit din groapa comună
pentru încă un vis
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te zidesc
printre lacrimi și cărămizi
rugăciune în templul eu-lui
mă supun dorinței de înalt
privesc cu genunchii întorși
lumina din ochii tăi
și-mi rup bucăți din inimă
le așez în cele patru zări
închinare lacrimii tale
izvor tămăduitor
îți privesc uimirea
te acopăr cu vise
și tu mi te supui cărămidă
în mâinile mele aspre
de căutare
de nesfârșit
te amestec cu nemărginirea
cerul mă fulgeră
pământul mă roagă să-i fiu rădăcină
și eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine
între cer și pământ
tu fântănă
eu o sete de neoprit
tu
o Ană
eu
un dor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășesc pe o rază de fum
spre o sferă luminată ca un brad de crăciun
de unde pot descânta linii paralele
ca pe un colind absolut al florilor dalbe
precum un suflet care se întoarce acasă
dintr-o viață veșnic scurtă
consumată deplin
între două respirații de gâze albastre
și-un parfum de câmpii
mă ridic să ating cerul
cu un deget de copil
convins că pot spijini stelele
ca pe niște corcodușe aurii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcam norii să mai respir o dată andromeda
când tu îmi strigai că mă iubești
eu îți șopteam vulcanic teorema lui pitagora
ca un dement ridicam la pătrat fiecare închipuire
găuream cu vârful compasului harta lumii noastre
să rătăcesc după un azimut nu cum îmi place mie
oricum nordul este acolo unde nu mai este loc de sud
toate regulile acestea sunt încă vii
respiră și ele printre îndoieli
ca mai toți mormolocii înainte de a seca balta
ca mai toți munții înainte de a se îneca în mare
din când în când cerul mă întreabă de reciprocă
iar eu mă fac că nu mai știu nimic și te strâng disperat în brațe
de se clatină toate florile a iarnă
cutremurul acesta m-a prins călare pe o dungă albă
cu felul meu de a ține minte întunericul dintre două zile
locul acela îngust în care infinitul este infinit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cireșii înfloriți sunt perfecți
ca și cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deși între două războaie pierdute
câștigătoare este doar pacea
poate și fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniștea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile
fericirea că în sfârșit nu mă mai doare nimic
precum și sentimentul că între doi pași de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naște rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
și cele care vin și cele care pleacă
trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri
răvășit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul și zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deși
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înțeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
fără umbre
culori și lumină
cu siguranță poate am uitat ceva
să sting lumina
gazul
bilețelul de pe noptieră
florile din borcan și
fotografia din dulap
e târziu și aerul tot mai puțin
Doamne!
uitasem să vorbesc despre tine și despre
călătoriile dintre cele două anotimpuri
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cerul își vede de geometrie
impasibil la emoția mea
luna se pregătește de eclipsă
e din ce în ce mai rotundă
ca mai toate pietrele acestea
care se învârt în neștire
cu monotonie invariabil plictisitor
singura ei distracție este jocul acesta
de-a v-ați ascunselea cu soarele și pământul
mareele au devenit din ce în ce mai banale
parcă nici îndrăgostiții nu se mai agață de cer
iar poeții au început să scrie doar despre moarte
apocalipse și draci verzi pe pereți
undeva pe retină se derulează
tot felul de lumi imposibile
întotdeauna răsturnate și de neînțeles
atât cât să le cuprind
între două încercări de aproximare
iar luna asta este din ce în ce mai rotundă
parcă ar vrea un premiu de consolare
între timp teii se pregătesc de supernove
ar fi recomandat să respirăm cu grijă
să nu deturnăm vreun înger
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eli eli lama sabactani
doamne
te strig
nu ca să-mi răspunzi
nuuuuu
te strig doar așa
ca să știi
că știu
și mă hrănesc cu trupul tău
și-ți beau cu nesaț sângele
apoi sărbătoresc fiecare patimă
cu speranța învierii
te crucific în fiecare zi
pentru fiecare nou toma
iar prin fiecare celulă îți bat piroane
spre liniștea caiafelor
și îmi primesc arginții cu infatuare
doar pentru un sărut
dar mă lepăd de tine de trei ori câte trei
cu fiecare drum al crucii
cu fiecare nouă coroană de spini
și mă tot întreb de ce tot aprind lumânări
când ard mai puternic
decât orice flacără chinuită în ceară
la ce Doamne-iartă-mă consum oxigenul
dacă nu pentru asta Te respir
totuși Doamne
aș vrea ca bisericile să fie iar zidiri din dragoste
ca și chiliile părăsite acum
la urma urmei Tu ești peste tot
ce nevoie să ai de un templu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!