Așa ca și cum ar conta
amestec neputința cu speranța
infinitul cu orizontul
și din când în când
mă frâng de dorul nesfârșirii
în bucăți de prezent
aleg astfel să trăiesc
cu intensitatea celui care știe
că mâine e doar o promisiune
.........................................
vezi
de aceea nu-mi pot opri zâmbetul
când mă doare viața
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trăiesc cu intensitatea celui care știe că mâine e doar o promisiune!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Când mă doare cerul
nu aleg să blestem
când iubirea nu e de ajuns
nu aleg ura
strig toate acestea
le urlu
le plâng
mă dau tuturor
cu disperarea celui care a înțeles
că nimeni nu are nevoie de nimeni
cu felul acela de tristețe
pe care numai cei care înțeleg fericirea o au
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am impresia că am totul
cu emfaza celui care măsoară
clipele în infinit
poezia în cuvinte
iubirea în bătăi de inimă
când cred că am totul
vorbesc despre nimic
nimicul nu-l pot pierde
e tot ceea ce nu stiu
e tot ceea ce nu am
e tot ce a rămas după
e tot ce va fi înainte
de a săruta cast
pământul
dar nu mă poate opri nimeni
să împart nimicul în părți egale
și din când în când
să trăiesc cu impresia întregului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când inima nu-i decât o pompă
trupul o biată carcasă
iar viața mă doare de atâtea întrebări
când întunericul sapă prin mine adânci canale
și nu mai am loc de înțeles
ei bine
abia atunci aleg rugăciunea ca balsam
credința ca drog
iubirea ca unic răspuns
deznădejdii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt liber să visez că sunt liber
precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi ști niciodată dacă era dispusă să ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciții mai împart speranța
ereticii doar vin și pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine știe ce războaie
doar așa ca să nu moară de plictiseală
între două veșnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca să uit de toate zăpezile acestea cenușii
ca și cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitației
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între poet și restul omului
ruptura aceasta se face destul de des
altfel nici că aș putea trăi nimicul
cu speranța că e ceva important
sunt un trăitor normal
chiar banal și insipid
așa de imperfect
așa de păcătos
atât de pătimaș
un amestec de carne și păcat
indecent și vulgar
nedrept și ingenuu
lipsit de elementarul unei statui a închipuirii
sunt ceea ce se cheamă "om"
un animal ciudat care
din când în când
vorbește cu cerul
se răstește la țărână
își smulge sentimentele să-și facă cuib
și visează că infinitul începe și se termină cu el
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ar mai trebui și trăită
din când în când
printre griji și nevoi
etichete și principii
platforme program
promisiuni
am putea renunța la așa trebuie
sau la așa e decent
mi-ar plăcea să fiu indecent cu tine
să te iubesc animalic
iar tu să te supui instinctului
să mă consumi cu patimă
fără mic dejun sau cină romantică
doar cu un amestec de teamă
și cu mult păcat
apoi
precum o ultimă îmbrățișare
mă revolt
te topesc
te amestec în mine
ori vrei să mă porți tu
ca pe un copil nedorit
sau o sarcină extrauterină
oricum drumul tău spre iad începe cu mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața nu-mi permite nici măcar bordeie, eu construiesc ca un apucat castele...
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța în ziua de mâine
Mâine și iar mâine; și de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel și bogatul: Toată omenirea
Crede și așteaptă mâine-ntr-ajutor!
Dar ăst mâine oară când se isprăvește?
O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.
Astăzi, este viața, cât omul traiește:
Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viața, este vrajbă; Moartea, e amor.
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii nu mă judecă pentru vise
mă trezesc îndrăgostit
de soare
de ciripit
de sentimentul aiurea
că nu-mi permit
să trec prin viață
ca și când aș fi îndeplit
o corvoadă
de aceea trăiesc
cu iluzia că pot cuprinde
înțelesul
până la nefericirea care mă cuprinde
la aflarea unicului răspuns
apoi fluier a pustiu într-o mănăstire de lut
unde tot așez
o cărămidă de apă
peste o alta
doar așa zidesc pereții
dintre mine
și dumnezeu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsucesc universul pe un bob de rouă
descarc cerul într-un respirat de gâză
umplu golul dintre două atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pătrat de lună
inima mea nu știe să bată în șoaptă
nu poate despărți infinitul de sentimentul acesta sufocant
căruia îi spun dumnezeu din când în când
dar nu-i zidesc biserici
altarul se găsește în fiecare floare
trebuie doar să învăț rugăciunea
ca pe un firesc sentiment între două nașteri
desfac clipele în entități de etern
așez timpul în plan
doar așa îl pot măsura
când cu tic
când cu tac
iar când zborul nu mai e de-ajuns
împachetez aripile și reînvăț mersul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să îngânăm cu durere rugăciuni sub un altar de spini
când am putea flutura infinitul ca pe o năframă de maică
apoi să coborâm sub pământ în căutarea luminii
pitici bizari visând prințese când albe ca zăpada
când un fel de capre negre agățându-se de cer
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e doar o umbră de univers
lăsată cumva perpendicular
pe o inimă de poet
în momentul creației
poate de aceea viețuirea
este întotdeauna
dincolo
oricum nimic din ce trece prin noi
nu se lasă cu zidiri mai mari
decât piramidele
apoi ridic din umeri
fluier ca un pițigoi
și trimit zarzării
să te sărute
vezi
nimic nu este mai firesc
ca atunci când o floare se scutură
doar ca să ai tu de ce plânge
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar intensitatea gândului poate păstra prezentul viu mai mult de o clipă!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghesuim viețiile oamenilor într-o știre
ca și cum am îngrămădi universul
într-un ochi de balenă
apoi lipim afișe cu galaxii în formare pe autobuze
ca să poată circula regulat
haosul
doar din când în când murim idiot
lăsând o dâră de lacrimi în urmă
parcă mult prea vizibile
precum fumul scos de motorul unui trabant
la care s-a greșit doza de ulei din amestec
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A risca când nu îți permiți să pierzi e ca și cum ai încerca să te spânzuri cu speranța că funia sau creanga se va rupe!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne doare...
Ne doare când întunericul lumina o străbate
Și plângem de dorul celor ce-au plecat departe,
Ne-au lăsat în urmă dorul și sufletul pârjolit,
Nu i-am putut opri, oricât am luptat și am dorit.
Ne doare când timpul trece în zbor pe lângă noi,
Ne rupe ani din viață și ne desparte pe-amândoi,
În locul strălucirii din vară, ne pune-n plete iarna,
Chiar de ne știe suferința și ne cunoaște taina.
Ne doare când visele dispar, înainte de-mplinire,
Când soarta ne smulge dreptul la tihnă și iubire,
Când trebuie să-i dăm pământului comoara noastră
Și s-aștepăm, tot restul vieții, plângând la feresatră.
Ne doare și durerea ne-ngenunchează, e sfâșietoare,
Ai da orice să te destarmi, să fi vânt ori rază de soare,
S-ajungi mai repede la cer, să-l regăsești pe cel pierdut,
Să formați, din nou, un întreg, să fiți la fel ca la-nceput...
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi port viața neglijent, când pe un umăr de bărbat când pe o aripă de fluture... așa e felul meu, puțin ciudat, de a trăi!
aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În încercarea de a da formă nemărginirii
desenez grafice în care așez infinitul
când la stânga cu minus
când la dreapta cu plus
toată această viziune
din centrul nimicului
e ca și cum l-aș desena pe dumnezeu
pe o cruce
răstignit din iubire
când din prea multă
când din prea puțină
toată această viziune
din centrul unui suflet bănuit
acea suflare divină imposibil de demonstrat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!