Când viaţa nu-mi permite nici măcar bordeie, eu construiesc ca un apucat castele...

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot aduce nici o dovadă

sunt un martor incredibil
numai bun de pus în cămaşa de forţă
un fel de îndrăgostit etern
de lumea îngerilor
un copil răsfăţat
gânguresc cu luna
mă hrănesc cu stele
din când în când
mă joc cu pletele timpului
desfrunzesc universul
adun flori din inimi
construiesc castele
din nisipul trăirii
mă dăruiesc oceanului
cu disperarea delfinului eşuat

sunt înecatul acestei lumi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici în vin nu se mai găseşte adevărul, dar măcar viaţa se vede un pic mai rose!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori nici în vin nu mai găsesc adevărul, dar măcar viaţa se vede un pic mai rose!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi permit nici în vis lucruri măreţe şi inutile!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar Dumnezeu nu se bucură de unanimitate deplină şi sprijin necondiţionat!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi permit tristeţea! Nu că sunt sărac, ci pentru că viaţa e prea scurtă!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni, niciodată nu poate spune că nu are un ţăran, cel puţin, în arborele genealogic. Nici măcar Dumnezeu!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ca şi cum ar conta

amestec neputinţa cu speranţa
infinitul cu orizontul
şi din când în când
mă frâng de dorul nesfârşirii
în bucăţi de prezent
aleg astfel să trăiesc
cu intensitatea celui care ştie
că mâine e doar o promisiune
.........................................
vezi
de aceea nu-mi pot opri zâmbetul
când mă doare viaţa

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În golul dintre două cuvinte este atâta poezie cât îţi poţi permite să accepţi!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânez o pasăre de foc

adun cer după cer
liniez subtil coridoare între lumi
cu vârful ascuţit al piconului
apoi tai un şor în care adâncesc grinda
să nu-mi mai cadă întunericul în cap
şi doar uneori când inima permite
desenez clipe de fericire pe un abur de suflet
care nu pot fi privite decât atunci
când un ocean îşi cerne nisipul prin două inimi
unite într-un sărut

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când îţi vei putea articula durerea

nu-mi rămâne decât să visez la petreceri fistichii
în castele de piatră şlefuită aşezate parcă în ciudă
la confluenţa dintre iluzie şi deja-vu
muzica s-a retras în coloanele înalte şi reci
iar orga pare un mormânt ciudat al unui zeu rătăcit
între caraiman şi poiana soarelui
sau poate e doar un faraon în căutarea sfinxului
înainte ca acesta să-şi găsească odihna din bucegi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu se naşte nici liber, nici singur, doar îşi închipuie asta din când în când!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu se naşte nici liber, nici singur, doar îşi închipuie asta din când în când, ca pe un drept la eternitate!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am studiat nimic niciodată

ci doar am gustat
din tot ce putea fi gustat
cu o foame imensă
ştiţi cum e doar să guşti
atunci când intestinele îţi ghiorţăie înfiorător
iar stomacul parcă dansează break

nu am studiat
şi nici nu voi studia vreodată
nimic din ce nu poate fi adus la gură
ca un scacrificiu pentru zeităţi flămânde

nici după ce mă voi fi săturat să tot gust
nici măcar după ce stomacul meu se va linişti
nu mă voi apuca de studiat nimic
nici din ce a mai fost studiat
nici din ce s-ar lăsa studiat
nici măcar din cele de nestudiat

poată că aşa o să rămân destul de prost
ca să mă bucur de viaţă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi permit tristeţea şi oricum, nu am niciodată destule lacrimi să o tot scriu!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăzniţi măcar o clipă să tindeţi spre infinit; oricum nu vă costă nimic...

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi port viaţa neglijent, când pe un umăr de bărbat când pe o aripă de fluture... aşa e felul meu, puţin ciudat, de a trăi!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici în vin nu mai găsesc adevărul

dar măcar viaţa se vede un pic mai rose
oricum nu-mi beau amarul din cristal
mă îmbăt ţărăneşte din cornul boului
direct de la slăvina cerului sorb infinitul
precum zamolxe îşi bea ţărâna din ulciorul cu ţâţă
apoi îmi râd în barbă de fiecare nouă moarte
sughiţ stele şi râgâi demoni
împletesc păpădii până-n soare
un fel de lanţişoare pentru caleea laptelui
doar am libertatea cioplitorilor de cuvinte
de aici mesele rotunde şi talk-showurile
unde ne ciocnim adevarurile vietii de minciunile iubirii
până la ultimul ciob afumat

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea e o călimară

dar sunt zile când nu-mi ajunge sângele
şi înmoi pana în lacrimile tale
adânc
până dincolo de trup
apoi desenez cuvintele

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai spun piua niciodată

nici măcar atunci când nu voi mai fi
o să las cumva sufletul să se joace la nesfârşire
de-a-prinselea de-a v-aţi-ascunselea
ori să sară într-un râs şotronul printre zodii
şi-am să strig de nebun prin tot universul
te-am păcălit iubito
nu ştiu să fac cercuri fără tăgadă
dar fac nişte tumbe aproape perfecte
nu ştiu nici măcar de ce râd când iese soarele
dar mă simt pregătit să privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aş mai naşte de o mie de ori fără să vreau ceva
doar aşa să mă mai pot întreba odată
de ce e lumea aşa perfectă
iar noi niciodată mulţumiţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!